1,340 matches
-
răului, în spațiul și în timpul unei demonii cuprinse de o frenezie irepresibilă, literatura a avertizat și a comentat, a statuat regimul lucidității reflecției pentru ca invarianții narativi, evenimentul, ipostazele narative, personajele, trama, climaxul acțiunii epice, logica compoziției și instrumentele comentariului (jocul, parodicul, satira, ironia, deriziunea, o inepuizabilă recuzită de semne ale limbajului și ale artelor non-verbale) să poată atrage atenția asupra prăbușirii în neant." (p. 155). Minus accentul final, prea moralizator (căci marea literatură se hrănește, în fond, din criză, din înfrângere
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
nespus de parțial, între un telefon și un cotlet." Și iată, în continuare, alineatul autorului nostru:"Compromiterea vechii poetici și a aserțiunilor consacrate despre structurile romanului și/ sau despre poietica textului; problema creatorului și a formei Ťactiveť etc. justifică natura parodică și nonconformistă a operei; nuvela inclusă în text, urmând parcă modelul romanului lui Cervantes sau al romanului secolului al XVIII-lea, Filidor (capitolele IV și V, ŤFilidor - copil deghizatť și, urmând Ťprefețeiť, nuvela ŤFilidor - copil deghizatť), pare să contrazică orice
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
carantină de propriile sentimente de proaspăt însurățel și tătic, protagonistul respectă cu lehamite desfășurătorul cotidian și contractul social, compensându-și compromisurile cetățenești printr-o a doua viață: interioară și liberă. Ceremonia căsătoriei e astfel dublată de tratarea ei în cheie parodică; fetița nou-născută nu va fi considerată ,fiica noastră", ci ,prietena noastră/ puțin cam infantilă/ dar tocmai de-asta/ atât de simpatizată/ în gașcă"; șpaga dată la maternitate echivalează cu primul semn de maturizare, proces considerat complet și ireversibil atunci când a
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
Echilibrul eroului rămâne, totuși, precar, balastul și povara trecutului nu se lasă ușor abandonate, resemnarea se infiltrează sub aparenta seninătate a reîntâlnirilor cu Orlando. Chiar și adagiul din final despre iubire ca „singura aducătoare de fericire pură” sună ironic, chiar parodic.
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
lume în care valențele adevărului sunt cu totul relative, în care justul și injustul sunt intervertite, iar falsul se substituie imaginii autentice, poetul resimte existența și propria dicțiune în termeni ai revoltei și radicalității, dar și în acolade ironice și parodice („Hau hau pardon n-am chef și nu mi-e dat/ să umblu cu sicriul șifonat”). Metaforele percepției deformate a adevărului sunt extrem de sugestive în poezia Hau hau. Adevărul este „bolnav de gâlci”, e contaminat de morbul falsității, e un
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
Actorii spectacolului existențial au aerul unor cabotini care mimează doar trăirea, gesticulează inautentic, fără a-și asuma spontaneitatea ca normă a substanței ontologice. Și în poemul Hau hau procedeele predilecte întrebuințate de autor sunt parabola, înscenarea alegorică, ironia și reflexul parodic, toate aceste modalități având darul de a transpune realul în regimul ficțiunii cu substrat etic, în registrul urgenței și al nevoii de autenticitate. Poezia face parte din volumul Proprietarul de poduri (1976), volum reprezentativ pentru lirica lui Mircea Dinescu. Privighetoarea
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
pierdut puritatea, frenezia originară, orfismul său liminar, căpătând o turnură gravă, anexându-și suferința, tragicul, grotescul și ridicolul unei istorii care este adesea convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un sugestiv tablou al lumii moderne, cu paradoxurile și antinomiile ei ireconciliabile. Neavând prejudecata realității, dar nici exultanța retorică a poeților ce nu-și transfigurează trăirile, Mircea Dinescu își învăluie versurile într-un halou alegoric
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
cu care vânase lei în vechime, întors din Împărăția Umbrelor, Nazaret îi oferă iubita pentru a-l salva de la o nouă moarte ș.a. De aceea, formula prozei lui Cristian Meleșteu este un amestec insolit de realism senzaționalist și de fabulos parodic, iar stilul pendulează mereu între poezie, kitsch și ironie: „Un hohot puternic de râs făcea avionul să se încline în dreapta și-n stânga, ca un petic de hârtie lăsat în voia vântului. Se uită în sus, nu zburau peste o
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
exactă. Adică tocmai acea limbă comună. La finețea auditivă a prozatorului au făcut referire toți criticii. Senzația e că Sorin Stoica prinde (acesta e cuvântul cel mai potrivit) ritmul și ticurile vorbitorilor de azi și le transcrie savuros. Fără infatuare parodică și, evident, fără intenții fastidios pedagogice. Scrie, de pildă, exclusiv io (în loc de eu) pentru că, e convins, așa se pronunță de fapt. Acesta e uzul. Și, sincer vorbind, cam are, și de data aceasta, dreptate. Nu e nimic omagial în ideea
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
cărui atu incontestabil este verbialitatea. O fluență bună se lovește, însă, de aglomerarea sensurilor, mult prea contradictorii, chiar dacă e limpede intenția debusolatului narator. O lume nebună, nebună, nebună alunecă în gratuitate dacă nu e susținută și de construcția atentă a parodicului. În Colonia subterană scenariul se repetă, în alt decor. Ajuns conducătorul aurolacilor, eroul lovit de boala insomniei se îndrăgostește de o nimfetă. De la resurecția democratică din subteran la despotismul salvator nu e decât un pas, iar boala rămâne, cum ne-
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
pe numele lui, eroul caută o femeie pe care n-o poate uita. La Paris trăiește într-un triunghi amoros, alături de un sud-african, Kanel, și o damă de companie, Yvonne. Competiția masculilor sfârșește în acordurile prieteniei, iar povestea se suprapune parodic cu istoria lui Ghilgameș- Enkidu. Scenariul dramatic e previzibil: Enkidu-Kenel moare în timpul unui sevraj, Yvonne este internată la sanatoriu (copilul ei moare împreună cu Kenel în „zborul” sinucigaș), iar Nazaret se întoarce în țară, devine deputat și apoi profet, regăsește femeia
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
s-ar afla în linia lui Iordan Chimet, dacă personajele ar fi infantile, dar ele sunt mature, sau în linia parabolei de tipul Baconsky și Paler, dar Sorescu nu devine ezoteric și nici realist-simbolic, în cadrul predominant uman. Umoristic, sarcastic, pastișant, parodic, prozatorul adoptă, probabil din curiozitate creatoare, perspectiva proiecției omului în zoomorf. Să recunoaștem că este un joc biologic fascinant pentru imaginația epică și expresivă. Al treilea roman al lui Sorescu n-a fost finisat și a apărut postum: Japița, 2000
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
cititori contemporani pot avea un vocabular mai sărac decât al său. ș...ț Cititorii care se simt jigniți de presupunerea că ar avea un vocabular precar pot să nu îl citească." Pornind de aici, posibila discuție a romanului ca frescă parodică a teatrului românesc (sugestie de care autorul însuși nu e tocmai străin) aproape că se invalidează de la sine. Teatrul e o temă, nu o țintă sau o carne de tun. Provincia în care spectacolul mărunt al vieții e concurat de
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
țigani, iar el zice că Pegazul rimpând frâul îi strechie, adecă fuge și nu vră să rămâe în loc." Foarte amuzantă invenție, în genul demitizant Dar ciondănelile cu muza nu s-au terminat, iar acest lucru nu scandalizează într-o epopee parodică; la pagina 193 din ediția apărută în seria Patrimoniu a Editurii Minerva, în 1985, Leonachi Dianeu protestează: "Dar ce mă tragi de guler, o musă/ iarăși către dalba țigănie" Aici suntem la egalitate cu Tassoni invitându-l pe Febus să
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
presă PRO (înființat, în 1990, de Adrian Sârbu, în București), Grupul PRO PARODIA din Craiova s-a dovedit un excelent promotor de umor absurd, de pantomime sinergice (sincronizate colectiv și interactiv), de scenete comprimate la maximum, dar duduind de spirit parodic. În intervalul 1980-1984, șef și promotor al noilor tendințe în umorul românesc a fost George Călugăru. În anii 1984-1993, comediant ,,șef de atelaj” a fost ales (cu unanimitate de voturi serios satirice) Emil Rădinoiu. Textele erau scrise în devălmășie. Adică
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
o estetică îndrăzneață, opusă tradiționalismului. În acest context artista și-a precizat stilul și tematica ce o vor consacra pe scena modernismului românesc, când, de altfel, abordează mai temeinic tehnicile de apă. Realizează în guașă și acuarelă lucrări cu subiect (parodic) istoric, într-o manieră comică și naivă totodată, care o vor impune în expozițiile de atunci: „O nuntă-n 1930”, boieri tăifăsuind într-un interior vechi, personaje închipuite în costume de la 1880 etc., alcătuiesc un univers fabulos, relatat savuros, pe
“Vindecări miraculoase” – Lucia Dem.Bălăcescu [Corola-blog/BlogPost/93427_a_94719]
-
Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvînt ca divan nu ar pretinde nuanțe mai luminoase și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo-răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvînt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
neobișnuit de caraghios și ridicol. Compoziția are un aspect burlesc și bizar, dar sincer. De o sinceritate nemiloasa. Fără îndoială că artistul își cunoaște personajele și le dă posibiitatea de a fi ele însele. Lăsând fantasticul să lucreze. el folosește parodicul. Grotescul este contrariul sublimului. De acea, trăsăturile și atitudinea figurilor din tablou sunt voit disproporționate, uneori surprinse în culori stridente, cu intenție evident satirica. Rezultă un univers fantastic, situat între comic și bizar, între simbol și realitate. Acest gen de
CONTRARIUL SUBLIMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362840_a_364169]
-
omenirii: „Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine,/ Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan/ sau Olandezul Zburător fără de moarte./.../ Moartea lui Labiș. Ar fi avut acum 80 de ani,/ Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun.” Mitosul e demitizat parodic, familiar, cotidian: „Mi se spune Icarus, iar mătușii Dedala./ A fost detronată pentru lipsă de autoritate. În locul ei a fost pus un administrator de bloc./ Dar eu cu fata tot m-am însurat.” Motivele biblice nu lipsesc, firește, din jocul
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
titlul celui de al treilea volum de poeme - „Schimbarea la pană” (2002), care marchează, într-adevăr, o „schimbare” sensibilă de paradigmă stilistică, poetul făcând în mod frecvent apel, la elemente proprii esteticii „minimaliste” a poeziei postmoderniste, la un registru ușor parodic, de o studiată oralitate și un voit prozaism, discursul poetic fiind, nu de puține ori, potențat de accente umoristice și satirice rafinate, cu forță expresivă, ce amintesc, în multe privințe de sarcasmul corosiv, dinamitard, de aerul de bravadă, de nonconformism
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
fost i-realizate de clișeele retoricii oficiale. Limbajul din presa vremii nu îl mai percepem decât ca pe o idealizare grotescă, iar alte limbaje, cel literar, de exemplu, sunt și ele afectate de relația cu puterea, fie ele chiar și parodice. Societatea românească din intervalul 1948-1989 e reprezentată integral ca o distopie și devalorizată până la condiția unei „mase” amorfe. Nu încerc o reabilitare a acelei epoci și nici nu vorbesc în numele „celorlalți”. Eu caut semnificația unor evenimente discontinui sub acest discurs
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
căutarea primei relaxări care ne trece pragul înaintea noilor probleme de viață. Nevasta, veșnicul sex opus pune prima ibricul pe aragaz, pe când bărbatul, veșnic opus opoziției feminine, caută prin televizor vreo frumusețe intimidantă, dar nu ofensivă. Emisiunile tv, de factură parodic umoristică sunt ceaiul medicinal mult mai bun decât cafeaua care fierbe în ibric, după cum fierb curierii aprigi ai disperării, înfierbântați din ce în ce mai îndemânatic în a pune stăpânire absolută pe conștiințe. În acest context, se poate produce o despovărare în dimineața unui
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
la picioare, Muncindu-se parcă-n mocirlă de sudoare. „ O șchiopătare de vulturi căzuți din stele/ Prin oțățitul întuneric tare/ O răstignire fără cruci și fără schele/ O golgotă ștearsă, fără altare.”- iată imaginea lor în mișcare. O altă imagine, parodică, a mizeriei găsim în ”Serenada”: Fierăstraie și rindele Rod în ciurciuvele Pe la trei Vin păduchii mititei Pe la cinci Ploșnițele cu opinci. Șobolanul te miroase Pe la șase Gâlcile dacă ți-au copt Doctorul vine la opt. Dar nu râdeți, pare a
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
reconstruire a lor modernă, o retransmitere fortificată a valorilor universale pe care eroul le reconfirmă și le dăruiește umanității, potențate pentru viitor”. Și încă ceva, deosebit de interesant și subtil observat: „Iar atitudinea sa de reanalizare, chiar demitizare și desacralizare ironică, parodică, umoristică a atâtor teme celebre mai produce încă o consecință, aceea de a construi o modalitate precursoare a unei întregi epoci care va cultiva sau va studia cu precădere ironia, desacralizarea, demitizarea ca modus vivendi”. La acest punct autoarea invocă
O CONTRIBUŢIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ de LEON ISTRATE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365690_a_367019]
-
autoarea invocă o serie de nume de notorietate precum: Søren Kierkegaard, Vladimir Jankelevith, Henri Bergson, Wayne Booth, Rene Bourgeois, Emil Cioran, Robert Escarpit, Linda Hutcheon, I.A.K. Thompson, Gilles Deleuze etc., care au acordat o atenție majoră abordărilor ironice, parodice s.a. „drept care, spune autoarea, poate nu e nepotrivit a-l considera pe Cervantes drept precursor și al acestor tendințe moderne și postmoderne.” Autoarea acestei cărți a abordat o multitudine de exemple și argumente pentru a demonstra faptul că Don Quijote a
O CONTRIBUŢIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ de LEON ISTRATE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365690_a_367019]