2,654 matches
-
Steffani. În Italia compune opere, oratorii și un mare număr de cantate religioase, însușindu-și stilul și mijloacele muzicii italiene . În 1709 are loc cu mult succes premiera operei sale ""Agrippina"" (pe un text de Vincenzo Grimani) la Veneția. Alternanța parodiei ironice cu stări de emoție profundă, trecerile de la comic la intrigi rafinate, oferite de libretul avut la dispoziție, sunt transpuse cu deosebită măiestrie în spiritul operei venețiene. În primăvara anului 1710, Händel revine în Germania pentru a prelua postul de
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
este un film SF american din 1996 regizat de Tim Burton după un scenariu de Jonathan Gems. Bazat pe seria idol de cartonașe colecționabile cu același nume, filmul folosește elemente de comedie neagră și satiră politică, fiind realizat că o parodie a filmelor B științifico-fantastice. În rolurile principale joacă actorii Jack Nicholson, Glenn Close, Annette Bening, Pierce Brosnan și Danny DeVito, cu Sarah Jessica Parker, Martin Short, Natalie Portman, Michael J. Fox și Christina Applegate în roluri secundare. Burton și Gems
Atacul marțienilor! () [Corola-website/Science/327742_a_329071]
-
a picat. La puțin timp după admitere s-a alăturat trupei de teatru a universității, "Ars Amatoria și Fiii", condusă de criticul literar Ion Vartic. În această perioadă a luat parte la piese de comedie la radio și teatru de parodie, si la cercul literar al lui Vartic, "Echinox". A continuat să facă sport, în special fotbal, si este fan al echipei FC Universitatea Cluj. În 1986, în timp ce "Ars Amatoria" era în turneu prin București cu o adaptare a uneia din
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
cele mai cunoscute scene din film. A fost nominalizată la mai multe premii. Sarah Michelle Gellar a declarat ulterior: „A fost un sărut grozav. A avut chiar și o dâră de salivă.” (de altfel, „dâra” respectivă a fost motiv de parodie în filmul "Un sărut adevărat" care a avut-o ca protagonistă pe Drew Barrymore). "vezi articolul Cruel Intentions (coloană sonoră)"
Tentația seducției () [Corola-website/Science/314793_a_316122]
-
lor italieni. Subiectul filmului a fost inspirat de romanul "Ettore Fieramosca" (1833) al scriitorului italian Massimo D'Azeglio. Aceasta, la rândul său, s-a inspirat din "Provocarea de la Barletta" (1503), eveniment petrecut în cadrul Războiului Neapolului. Duelul de pe plajă este o parodie a scenei de luptă din filmul "El Cid" (1961) al lui Anthony Mann, în care joacă Charlton Heston și Sophia Loren. Bugetul filmului de 10 milioane dolari SUA a fost destul de mare pentru un film cu Bud Spencer. Au fost
Cei 13 de la Barletta () [Corola-website/Science/323907_a_325236]
-
este un film din 1975 - adaptare a teatrului muzical de rock clasic, "The Rocky Horror Show", scris de Richard O'Brien. Filmul poate fi văzut ca o parodie a filmelor științifico-fantastice și a filmelor horror de "mâna a doua". Regizorul Jim Sharman a colaborat la scenariu cu O'Brien, care a scris atât cartea cât și versurile pentru varianta de scenă a muzicalului. Din distribuția filmului fac parte Tim
The Rocky Horror Picture Show () [Corola-website/Science/322793_a_324122]
-
se referă în general la reacția sa în legătură cu politica, sportul sau viața de zi cu zi din prezent. Altă scenă folosită este cea când îi ordonă lui Otto Günsche să-l găsească pe Hermann Fegelein. În 2010 erau mii de parodii, inclusiv una în care Hitler este revolttat pentru că oamenii continuă să facă parodii după filmul "Downfall".
Ultimele zile ale lui Hitler () [Corola-website/Science/325543_a_326872]
-
zi cu zi din prezent. Altă scenă folosită este cea când îi ordonă lui Otto Günsche să-l găsească pe Hermann Fegelein. În 2010 erau mii de parodii, inclusiv una în care Hitler este revolttat pentru că oamenii continuă să facă parodii după filmul "Downfall".
Ultimele zile ale lui Hitler () [Corola-website/Science/325543_a_326872]
-
din Caracterele lui Jean de La Bruyère - sub care a publicat primele sale apariții editoriale: Cartea „În genul... tinerilor” a fost volumul de debut al lui N. Steinhardt, apărut în 1934 și reeditat în 1993 și 1996. Volumul conține pastișe și parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica, dar și după avangarda interbelică ori literatura stângistă de tip Petre Bellu sau Panait Istrati , repudiate mai târziu de autor. Între 1934-1935, Steinhardt a mai folosit episodic pseudonimul "Antisthius", în "Revista burgheză
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
care aparent nu există nici o legătură. Cu toate acestea, unitatea este dată nu numai de prezența personajului Eva în ambele romane, ci și de tehnicile postmoderne similare folosite în construcția celor două părți ale cărții, prin fragmentarism, decupaj epic, autoreferențialitate, parodie, autoparodie etc. Marea temă a romanului este scriitura, căreia i s-ar putea subsuma o temă a iubirii (între Matei și Eva în masura în care, descifrând textele ce formează cele două romane constitutive, reconstituim și relația dintre protagoniști) și
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
Volumul „Vin și apă” a apărut în 1936, după ce, în urma stăruinței medicilor, Păstorel pleacă, în decembrie 1934, la Praga și apoi la Karlsbad (azi Karlovy Vary) pentru tratament balnear întrucât suferea de ficat. Acolo, Păstorel face un „ziar minuscul” conținând parodii și alte texte umoristice având ca laitmotiv cele două lichide menționate în titlul volumului și, adăugând lor și textele scrisorilor versificate trimise în țară de la locul chinuitoarelor tratamente cu... apă, a realizat un opuscul ce a făcut mare vâlvă la
Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
mai puțin norocos. Avery a fost director la doar patru filme animate cu Bugs Bunny: "A Wild Hâre", "Tortoise Beats Hâre", "All This and Rabbit Stew", și "The Heckling Hâre". În această perioadă, a regizat și alte câteva scurtmetraje, ca parodia de călătorie "The Isle of Pingo Pongo", povestea maltratata din care a ieșit "The Bear's Tale", caricatură hollywoodiană "Hollywood Steps Ouț" și desen cu o clonă a lui Bugs Bunny "The Crack-Pot Quail". Colaborarea cu Schlesinger s-a încheiat
Tex Avery () [Corola-website/Science/316275_a_317604]
-
la Paramount unde lucrează la primele 3 shorturi ale seriei înainte de a se angaja la Metro-Goldwyn-Mayer. A fost angajat în 1942. Aici a creat porsonaje și seriale de animație că Droopy, Screwy Squirrel, Red Hoț Riding Hood, The Blitz Wolf(parodie despre Hitler nominalizată în 1946 la Premiul Oscar), "Bad Luck Blackie", "Magical Maestro", "Lucky Ducky", și "King-Size Canary". A părăsit compania în 1953. În perioada 1954-1955: a creat scurt metrajele: "Crazy Mixed-Up Pup", "Shh-h-h-h-h","I'm Cold" și "The Legend
Tex Avery () [Corola-website/Science/316275_a_317604]
-
III") după originalul "Grand Theft Auto". Fiecare era are un motor grafic diferit. Jocul este realizat de Rockstar Games și distribuit de Take-Two Interactive. Cele mai multe jocuri din serie au acțiunea în multe orașe și regiuni populare din America: Los Santos (parodie după Los Angeles), Vice City (Miami), Sân Fierro (Sân Francisco), Las Venturas (Las Vegas), Liberty City (New York City). Primele 2 GTA-uri au avut loc în lumea 2D, urmând ca GTA 3 să fie primul joc din serie care își
Grand Theft Auto (serie) () [Corola-website/Science/304740_a_306069]
-
Pietro Chiari și Carlo Goldoni, modelate după exemple franțuzești, amenința să învingă eforturile societății. În 1757, Gozzi venea ca salvator, publicând poemul satiric "La tartana degli influssi per l'anno 1756" și comedia "Dragostea pentru Trei Portocale" în 1761, o parodie a stilului celorlalți doi poeți, bazată pe o poveste. Ca să fie jucată, a obținut serviciile trupei de actori Sacchi, care, datorită succesului pieselor lui Chiari și Goldoni, care nu le ofereau ocazia să-și demonstreze talentul, au rămas fără lucru
Carlo Gozzi () [Corola-website/Science/307038_a_308367]
-
căruia îi aparține piesa. Izolate, niciuna dintre aceste caracteristici nu este cu adevărat "definitorie", iar practic, este adesea dificil să deosebim între tipurile variate de teatru muzical ușor, inclusiv "operetă", "operă ușoară", "operetă comică", "farsă", "piesă muzicală", "comedia muzicală", "bufonadă", "parodie", "vodevil" și "spectacol de varieteu". Momentele muzicale cele mai intense, din punct de vedere dramatic sunt adesea interpretate în cadrul cântecului. În mod proverbial, "când emoția devine prea puternică pentru a vorbi (sau recitativă) cânți; când devine prea puternică pentru a
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
refac Voltaj, împreună cu trei foști membri ai grupului Quartz: Amedeo Bolohoi (chitară), Dan Mateescu (bas) și Cristian Ilie (vocal). Adrian Ilie și Doru Istudor înregistraseră deja două piese la Televiziune încă din luna februarie a acelui an: „Lumina” și „Mimi (parodie în Re major)”, compoziții ale chitaristului, care a tras vocea și toate instrumentele, mai puțin părțile de tobe. După o lună de repetiții intense la „Înfrățirea între popoare”, pe 19 octombrie 1986, Voltaj-ul are parte de o relansare promițătoare
Doru Istudor () [Corola-website/Science/318437_a_319766]
-
Ce e totul despre Wade? " Dr. Garbanzo Bean (voce Frank Welker): Un om de stiinta nebun de la "Robodie" și "Robodie ÎI". Feline Filozoful (voce Eddie Lawrence): Un filozof feline care vorbea Garfield în fură plăcintă. Acest caracter a fost o parodie de "Old filosof" de rutină Eddie Lawrence. Aparițiile sale sunt Feline Filozoful și grajd Feline Filozoful; el a avut o apariție cameo în omul care ură pisici. Orson (voce Gregg Berger): Un porc care, în timp ce, uneori, au nevoie de îmbunătățiri
Garfield și prietenii () [Corola-website/Science/334659_a_335988]
-
Chawker câștigă competiția de arome, dar acest lucru nu se datorează unei molecule create pe calculator, ci unui ingredient natural usturoiul, ceea ce provoacă revolta societății de pe Gammer. În luna iunie a anului 1978, Asimov s-a gândit să scrie o parodie a istoriei universale alcătuită dintr-o serie de episoade hazlii. Însă, exceptând primul episod, nu a reușit să mai scrie și altceva amuzant, așa încât a renunțat la proiect și a publicat respectivul episod în numărul din primăvara anului 1979 al
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
ce s-au identificat sub titulatura de „The Resistance”, întrucât materialul prezintă scene cu caracter sexual. Artista a declarat ulterior faptul că se aștepta la o asemenea reacție din partea unei părți a publicului. Videoclipul piesei a devenit și tema unor parodii, cântăreața americană P!nk, ridiculizând-o pe Simpson în repetate rânduri, în special în videoclipul înregistrării sale „Stupid Girls”. În aprilie 2004, Simpson a cântat în cadrul concertului caritabil Divas Live 2004 alături de Ashanti, Cyndi Lauper, Gladys Knight, Joss Stone și
Jessica Simpson () [Corola-website/Science/316895_a_318224]
-
se debaraseze de această popularitate obținută prin înecarea personajului sau în Cascadele Reichenbach, într-o luptă cu profesorul Moriarty, eternul sau adversar. Ca atare, variază de la prezentarea serioasă a personajului în române că "The Seven-Per-Cent Solution" de Nicholas Meyer până la parodii că piesa radiofonica "The Tale of the Giant Rât of Sumatra" interpretată de artișrii de la Firesign Theatre și filmul "The Adventure of Sherlock Holmes' Smarter Brother" al regizorului Gene Wilder. Emisiuni că "" se referă uneori la Holmes sau folosesc imagini
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
omonime scrise de Ilf și Petrov, nu a fost prea bine primit de către criticii de film de la Hollywood; a fost caracterizat ca fiind „prea evreiesc”. Gene Wilder i-a propus în 1974 un scenariu original: "Young Frankenstein" („Tânărul Frankenstein”), o parodie a filmului Frankenstein realizat în anii '30. Acest nou film s-a numărat printre cele mai reușite din filmografia lui Mel Brooks. În rolul lui Igor a jucat Marty Feldman, restul distribuției fiind completat de Teri Garr, Cloris Leachman, și
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Newman, Burt Reynolds, James Caan, Liza Minnelli, Anne Bancroft și, în mod ironic, Marcel Marceau, care rostește singura replică sonoră din acest film mut: „Non!” Primul film realizat de Mel Brooks în calitate de producător unic a fost "High Anxiety" (1977), o parodie a filmelor lui Alfred Hitchcock. Scenariul a fost scris de Brooks, Ron Clark, Rudy De Luca și Barry Levinson. În distribuție au figurat Mel Brooks, Madeline Kahn, Cloris Leachman, Harvey Korman, Ron Carey, Howard Morris și Dick Van Patten. Filmul
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Kahn, Cloris Leachman, Harvey Korman, Ron Carey, Howard Morris și Dick Van Patten. Filmul parodiază filmele clasice ale lui Hitchcock: "Vertigo", "Spellbound", "Psycho", "Păsările", "North by Northwest", "Dial M for Murder" și "Suspiciune". În 1987 a regizat filmul Spaceballs, o parodie a filmelor SF, cu trimitere îndeosebi la Star Wars. În acest film au jucat Bill Pullman, John Candy, Rick Moranis, Daphne Zuniga, Dick Van Patten, Joan Rivers, Dom DeLuise și, bineînțeles, Mel Brooks. Mel Brooks a mai regizat filmele Life
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]