13,759 matches
-
semnificații? Lectura electronică îmi furnizează o listă a frecvențelor; e suficient s-o parcurg pentru a-mi face o idee despre problemele oferite de carte studiului meu critic. Desigur, frecvențele cele mai înalte sunt înregistrate de serii de articole, pronume, particule, dar nu mă opresc asupra lor. Mă fixez imediat asupra cuvintelor celor mai bogate în semnificații, care-mi pot da o imagine destul de precisă asupra cărții. Lotaria mi-a adus niște romane transcrise electronic sub formă de liste de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și fragmentară. Sau, mai bine zis, obiectul lecturii e o materie punctiformă și pulvisculară. În desfășurarea scrierii atenția cititorului distinge segmente minime, alături de cuvinte, metafore, grupuri sintactice, pasaje logice, particularități lexicale dovedind o încărcătură de semnificații extrem de concentrată. Sunt ca particulele elementare ce compun nucleul operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin sclipiri abia perceptibile, se manifestă adevărul adus de carte, substanța sa ultimă. Mituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
granule negre de argint metalic. Revelarea este o reacție chimică de oxidoreducere a halogenurii de argint la argint metalic, stabil la acțiunea luminii. Agentul oxido-reducător sau substanța de revelare se numește revelator. În urma acestui proces, în emulsia peliculei se găsesc particulele de argint metalic, care sunt stabile la lumină și formează imaginea latentă amplificată, și resturile de halogenuri de argint rămase neexpuse. Acestea sunt sensibile la lumină și, dacă am scoate filmul la lumină după revelare, acesta s-ar expune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile lor scăldate de sângele plin de particule asemănătoare, circulația lichidului rubiniu ce ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori ea avea o adevărată slăbiciune pentru învinși, aveau mai multă larghețe sufletească. Pentru acești oameni păstra ea întotdeauna în rezervă o fărâmă de inimă, oricând gata să fie exploatată cu tact, cu migală, i se putea insufla energie și particulele invizibile să se urnească încetișor din loc, să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de efort energetic era posibil să se ajungă la proporții fantastice! Atâtea resurse, atâtea șanse. Îl privi pe Ovidiu din profil, părea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub ochii de culoarea mierii, ce combinație bizară se făcuse totuși între ea și Trofin, atunci, în momentul fecundării, ce amestec zguduitor, celula ei și celula lui, un amalgam, un nebulos, o rotație continuă, până când au reușit să se fixeze particulele pregnante... O clipă avu impresia că băiatul este nefericit și se gândi că poate ar fi mai bine să tacă, pe urmă, în parcare, cu mâna pe mânerul portierei, a trecut peste propria ei afectare și a început să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Rămînea așezat pe marginea patului. Și cîinele ăla care gemea în curtea din spate. Anubis. Cîinele morții. O fi cum cred australienii? Că sufletul se preschimbă într-un bob mărunt de nisip? O fi așa? Sau ne-om preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
închise în atomi și molecule. Ermetizate magnetic în urlete, undă-tractoare chiar a strigătului începutului, pentru că avea puterea supremă de a vehicula, prin urlete, BIG-ul și, prin strigăte, BANG-ul, lumina gândului-spațiu al ideii, fotonul creației, anatomia ei, nucleul nașterii, particula morții devenită etern. Dacă îi era frig, crea antifrigul, prin urlet direct proporțional cu înghețul, din oamenii-urlet, care hotărau, delimitau, trasau, zideau granițe, lacăte, labirinturi de urlete gunoierești, mașini care le tocau gălăgia în mărunte gălăgii și acel superior, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poetică prin care să se diferențieze de toți ceilalți poeți din istoria literaturii și găsește una, care, într-adevăr, o diferențiază, dar nu este... poetică. Textele care rezultă din această strădanie sunt abracadabrante și nu emoționează: „Gargară / cu supa / de particule, / tichetul pierdut / al ceasului / apărat, / în palma / psalmului/ credul. // Mestec / miezul uscat / al strigătului / umed... / diger/ refularea ideii, / piesă metalică / refuzată.“ (Compostare) Originalitatea de acest fel este lipsită de lirism ca și versificarea mecanică și desuetă, despre care vorbeam la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la o emisiune TV, că n-a auzit de Nichita Stănescu și că nici nu-l interesează cine e, Ioan Buduca îl contrazice, încă de la prima pagină, pe Einstein, pretinzând că teoria relativității este greșită. Apoi aduce în discuție o particulă subcuantică, G, invenție a sa, despre care crede că populează întregul univers. Particulele G revin apoi obsedant în demonstrațiile fantasmagorice din care se compune cartea. Autorul le definește și redefinește, desfășurând în gol ritualul gândirii științifice: „Încât celulele G (de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nici nu-l interesează cine e, Ioan Buduca îl contrazice, încă de la prima pagină, pe Einstein, pretinzând că teoria relativității este greșită. Apoi aduce în discuție o particulă subcuantică, G, invenție a sa, despre care crede că populează întregul univers. Particulele G revin apoi obsedant în demonstrațiile fantasmagorice din care se compune cartea. Autorul le definește și redefinește, desfășurând în gol ritualul gândirii științifice: „Încât celulele G (de energie zero) ce au a fi? Ferestre ale Multiuniversului prin care putem privi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a fi? Ferestre ale Multiuniversului prin care putem privi, dar nu simultan prin toate. Cum ne-am întors privirea la dreapta, stânga s-a imaginarizat. Cum ne-am uitat în sus, jos a devenit imaginar.“ Treptat, ajungem să ne reprezentăm particulele G ca pe niște musculițe supărătoare, care, o clipă dacă nu suntem atenți, imaginarizează totul. Astfel încât nu este exclus ca, după ce terminăm de citit cartea, să ajungem să mergem pe stradă mișcându-ne capul repede-repede, când la stânga, când la dreapta
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care, o clipă dacă nu suntem atenți, imaginarizează totul. Astfel încât nu este exclus ca, după ce terminăm de citit cartea, să ajungem să mergem pe stradă mișcându-ne capul repede-repede, când la stânga, când la dreapta, pentru a nu lăsa nesupravegheate aceste particule. Problema este însă că nu e deloc ușor de dus până la sfârșit lectura unei asemenea cărți. Ioan Buduca prepară un cocteil din filozofia antică grecească, noile cosmologii (inclusiv aceea a lui Stephen Hawking), gândirea chinezească, gândirea indiană și creștinismul. Cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este o cometă după tine? Un corp ceresc. Și ce face acest corp ceresc? Gravitează în jurul Soarelui. Nu, zău! Din ce este făcut? Din gheață, de cele mai multe ori. Și merge în jurul Soarelui? Da. Și nu se topește? Mai pierde ceva particole din coadă. Colonelul se scarpină în cap, gîndește profund și persiflează. Deci, gheața se apropie de Soare, se topește și rămîne doar coada. Simplu ca bună ziua. Dar de ce se tem oamenii? Nu știu. Vezi? Se tem de sfîrșitul lumii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceea ce ai fost, și nu o zeciuială pentru ceea ce urmează să fii: Dumnezeule vameș, nu-mi ajunge să mă plătesc nici măcar pentru primul pas. "Dumnezeu gândește, ajută și rabdă pe fragmente", spunea Cioran. Prostii! Dumnezeu se descompune în miliarde de particule, se culege din miliarde de firimituri, împarte vina până la ultima zecimală, iar pentru că se pretinde întreg, nu își atribuie nici măcar intenția de a greși. Dumnezeu îi întorcea spatele până și în ușa bisericii. Mergea în fiecare duminică cu mămuța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
emoție, chiar dacă sufletul naște, inima cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15 ani, conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gravitația. La 15 ani, două fântâni începeau să-și cunoască seceta. Adâncul uita oglinda. Când din oglindă se topește lumina, când în arhivele memoriei praful se ascunde în cuvinte precum focul în cărămidă, când furtuna abia mai răscolește câte o particulă de gând sterp, omul coboară, treaptă cu treaptă, până acolo unde nu se mai aude, nu se mai vede, nu se mai simte sau se dă departe, la marginea ființei, la marginea sufletului și devine propriul său spectator. De poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Spaima deschide ochii, spaima închide ochii, palmele se vor gratii, zidul, munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se ascundă, să țipe, să lovească, să șteargă, dar holograma bătrânului se proiecta în toate ungherele, transparența sufoca în fiecare particulă de oxigen, respirația străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
kilometrice cum aș număra ultimii bani de drum, atât de departe ești! Și eu te iubesc, Petre, doar rogu-te, înțelege: moartea nu este o justificare a lașității de a fi prezent, existăm într-o gravitație numită Dumnezeu, dragostea adună particule în cer, așteaptă. Privește muntele din locuri diferite, mereu altul este. Privește moartea din locuri diferite și vei vedea că pe o față ascunsă înverzesc câmpiile. Privește viața din locuri diferite, moarte lasă riduri în oglindă. Așteaptă, Dumnezeu pune dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce laborator farmaceutic este viața pentru unii! Sub lună, niciodată intenția nu bate pasul pe loc, nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă în incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
laborator farmaceutic este viața pentru unii! Sub lună, niciodată intenția nu bate pasul pe loc, nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă în incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și cu atît mai puțin artefacte ieșite din mîna omului. CÎt despre Ruba, evrika! Potrivit istoricului latin Pompeius Trogus, cu mai bine de o sută de ani Î.Hr., domnea undeva prin Transilvania un regișor dac cu numele de Rubobostes. Particula „bostes“ cunoscută din „tarabostes“, este marca aristocrației În mediul dacic. Dar așa cum e, i și Î nu se preschimbă În u, nici a nu trece În o, după cum nici o nu devine a. E bine totuși că a existat acest Rubobostes
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]