50,139 matches
-
fi cauza a toate, nu va vorbi niciodată cu nimeni. Prima cheie. Magul Vreți să vă alăptez, mon lieutenent? - îl întrebă o fată pe tînărul Opujiș la intrarea într-un cort de la periferia Ulmului. Atenția locotenentului fu atrasă de o pasăre care, pe un vînt nebun pe deasupra cortului, zbura în loc ca legată. în cort, o voce de bărbat cînta " Amintirile sunt sudoarea sufletului" și Opujiș plăti și intră. Înăuntru, pe o masă, stătea magul încins la brîu cu un șarpe care
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
Opujiș plăti și intră. Înăuntru, pe o masă, stătea magul încins la brîu cu un șarpe care își înghițea coada. în păr avea trandafiri roșii. Cînd să-și termine cîntarea luă o acută țintind cu glasul înspre caninul său, nimeri pasărea de deasupra cortului și o doborî cu glasul aidoma săgeții. După care își oferi serviciile vizitatorilor. Pentru un sfert de napoleon d'or putea mînca numele oricăruia dintre ei, iar pentru cîteva firfirici în plus, și numele, și prenumele. - Cine
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
pricepe foarte bine că el e cel care atribuie venirii pe lume a propriei progenituri un caracter unic. Nașterea Ceciliei a fost o întîmplare muzicală. Poate că am auzit atunci sau mi-am amintit vorbe, imagini, flori, fructe, animale sau păsări, rîuri și oceane. Nu am făcut însă altceva decît să ascult muzică. Nu am nici o explicație pentru asta. Și nici nu fabulez. Mărturisesc doar. În clipa în care Cecilia și-a făcut apariția și a scos primul țipăt, am știut
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
început să simt că mă sufocam de căldură în camera din Zgîrie-nori, de parcă Aracataca ar fi fost în Siberia, și să mă consum din pricina clienților în trecere care vorbeau tare dimineața cînd se sculau, și nu încetam cu bombănitul pentru că păsările de noapte își tot aduceau la ele în cameră cete întregi de marinari de apă dulce. Astăzi îmi dau seama că alura mea de vagabond nu se datora nici sărăciei și nici faptului că eram poet, ci fiindcă îmi îndreptam
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
fereastră ce dădea spre grădină, iar pentru cele trei mese zilnice plăteam abia o idee mai mult decît leafa mea de căruțaș. Mi-am cumpărat o pereche de pantaloni și o jumătate de duzină de cămăși tropicale, cu flori și păsări, care o bucată de vreme mi-au adus o faimă secretă de poponar de vapor. Pe vremea aceea îmi întîlneam pretutindeni vechi prieteni cu care nu mă mai văzusem de mult. Am descoperit cu bucurie că citau din memorie aiurelile
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
șoim călător, care în loc de gluga de piele obișnuită la dresarea clasică avea o cască de aur încrustată cu diamante. Mi-am amintit, firește, de Cayetano Gentile, care deprinsese de la tatăl lui frumosul meșteșug al vînătorii cu șoimi, la început cu păsări autohtone, iar apoi cu exemplare magnifice aduse din Arabia Fericită. În momentul cînd a murit, avea la moșie o adevărată crescătorie de șoimi, cu două femele și un mascul dresați pentru vînătoarea de potîrnichi, și un șoim scoțian pentru propria
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
umbră proiectată asupra paginilor. Am citit în pat (în copilărie, uneori, noaptea, la lumina lanternei, sub plapumă, pentru că trebuia să dau impresia că dorm demult). Am citit întins pe spate, în iarbă, ignorând chemarea imperativă a vieții - soarele strălucitor, trilurile păsărilor, zborul grațios-stângaci al fluturilor - și lăsându-mă absorbit de lumea imaginară a literaturii. Am citit în tren, în avion, în mașină (când nu eram eu la volan). Am citit în săli de așteptare, în camere de hotel, pe bănci din
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
poloneză, profesorul își amintea cu satisfacție visul pe care îl avusese în noaptea dinaintea plecării - iar visele, în școala lui psihologică, erau hârtia de turnesol a realității. Iată, a visat o vrabie; se juca în acel vis cu o mare pasăre neagră. De fapt - avea curajul să recunoască în sinea lui - se alinta cu cioara așa cum ar fi făcut-o cu un cățeluș. În sistemul semnificațiilor onirice al școlii lui, cioara reprezenta o schimbare, ceva nou, ceva bun: a cerut deci
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
se face apă, dar vinul da. • Nasul astupat nu rezolvă problema putorii. Când vorbesc mult nemțește, mă cam dor mâinile (Andrei Bacalu). Întâi m-am răzgândit eu, apoi m-au răzgândit alții. • Lovit În orgoliu, suferind de fudulie... • Și o pasăre, dacă vrea să ajungă sus, dă din aripi (Ioji Iosub). • Jumătate de măsură se declară cu jumătate de gură. • Interesul poartă orice!
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
de stăpân al scenei de teatru și al platoului de filmat, Alecu Croitoru a interpretat roluri secundare, unde s-ar fi putu altfel?, decât...În filme artistice de lung metraj: Aproape de Soare, Păcală, Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, Sosesc păsările călătoare, Găoacea. Cu o activitate cinematografică prodigioasă, copleșitoare chiar și pentru confrații de breaslă, Alecu Croitoru a poposit În grădinile Semiramidei ca un avizat, ca un baron, nu numai al imaginii și sunetului, al cuvântului rostit, ci și al expozeului
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Sânger devine (...) Sangraal - Sânt Graal, Sangreal, adică Sânge Regal, dar și Sânge Real, indicând precis Prezența Reală a Divinității În Sângele Sfânt - s.n.(...). Graalul este adus de un Înger, identic cu păsărica, deasupra arbustului (...) e mai firesc să presupunem că pasărea divină era un Cocor și că strigătul său onomatopeic, KRA, era un Mantra (formulă rituală; sunet) care devenea Yantra (imagine rituală), spațializându se În cupă și licoare interioară, venin și balsam(...). Sânger este o contracție a lui Sân și Înger
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
12 decembrie 2006 * Cuvintele ce pe buze mi-au rămas Nu mai țin de mine, Libelule și fluturi le-au răpit simțirea Și din vedenie în vedenie zboară Din cel rămas în cel spulberat. Am visat și sunt visat ca pasăre Adiere și aromă, Leac pentru multe alte leacuri Venite din începutul vieții Ce nici o moarte nu mai poate să le cuprindă. Și aceasta, pentru că inima ce le-a dat suflet E zămislită din toate zămislirile Zeilor întrupați în oameni. * Și
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
ultimă, amară. Și pe rânduri vremea va stropi colbul și parfumele de-afară și vechimi cu zgomote de ceară în dulceața fructelor târzii. Vei găsi ascunsă într-o zi. Omagiu postum violoncenistului Radu Aldulescu E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape și nu e nimenea pe-aproape ca să mă vaiet și să strig că moartea trece de prosoape și sare dincolo de dig. E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape. Și nimeni nu ridică zid și
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
violoncenistului Radu Aldulescu E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape și nu e nimenea pe-aproape ca să mă vaiet și să strig că moartea trece de prosoape și sare dincolo de dig. E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape. Și nimeni nu ridică zid și timpul nu ne mai încape. Cu-o mână ne închide pleoape, cu alta ne aruncă-n vid. E primăvară și e frig... Câtă vreme Câtă vreme mai păstrăm în noi vechi
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
al ritmului. De la murmurul ei, până la pânzele ei colorate, când mai verzi, când mai nisipii, - infinite panglici de apă cu reflexe lent jucăușe - marea toată e ritm. Chiar când e netedă ca oglinda, sustrasă adierii și undei, pe cerul ei păsările taie cu aripa arcuite felii de văzduh, aceleași, mereu aceleași, parcă din ce în ce mai mari și parcă din ce în ce mai mici, și iarăși la fel, și din nou altele, la nesfârșit, în înălțări și căderi, în cercuri și spirale. Iar apa, în lucia ei
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
iarăși la fel, și din nou altele, la nesfârșit, în înălțări și căderi, în cercuri și spirale. Iar apa, în lucia ei limpezime, reflectă zborul și ritmurile lui și totul se întoarce la tine, în mute repetiri ale liniei, o dată cu păsările care pleacă și vin, unind țărmul cu marea, în lung legănate rotiri. Reveriile mării, - cele ale mării pe care am cunos-cut-o, marera litoralului dobrogean, sunt deopotrivă reverii ale plăjii, ale stâncii și ale păsării. Ai schimbat unghiul din care o
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
în mute repetiri ale liniei, o dată cu păsările care pleacă și vin, unind țărmul cu marea, în lung legănate rotiri. Reveriile mării, - cele ale mării pe care am cunos-cut-o, marera litoralului dobrogean, sunt deopotrivă reverii ale plăjii, ale stâncii și ale păsării. Ai schimbat unghiul din care o contempli și marea îți modifică visările. în peisajul nud al apei, ea lasă să înainteze îndepărtatul capăt de arc al golfului, pierzându-l în irizări, în stropii microscopici ai valului, în fâșiile de văzduh
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
-n veac n-o fi ucisă cu arma ori cu mintea sau cu ochii. Înainte ca acesta Poate ai să te înțelegi cu oamenii care-ți fug de sub picioare - pietre furate de valurile mării. Poate ai să te înțelegi cu păsările ce strecoară gânduri printre aripi, luminând cerul cu atât mai mult. Poate ai să te înțelegi cu tine, când oglinda mării îți va arunca portretul pe țărm, înainte ca acesta să se strivească de stânci. Pentru că acolo Dlui Profesor Mircea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
pot dormi de frig. îmi aștern sentimentele dintr-o viață anterioară și încerc să dorm, mă culc pe ele. Starea asta ar putea dura un timp, de nu s-ar ivi zorile, de care sunt agățate diminețile - cântece scoase de păsările evadate din stranietatea copacilor încă înfrunziți. Încerci Trec zilele frumoase ale toamnei furișate, asemenea ielelor, înspre iarnă. Nu distingi decât foșnetul lor arămiu, nu distingi decât sfioșenia îngerilor care le îndeamnă spre puritate. Te simți mai singur, față în față
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
din mine, Hades visează, Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea tot albă, tot albă de nea. Fluture negru și crudă arsură, aici, mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune, Îmi spui, are corbul! Troiene de păsări Îmi bat la fereastră, În flacăra vieții zăpada seascunde, călită ispită sub briză albastră. Uneori mă ascund și eu În nimb de-ntristare, viclean de tine sorii amuțind, mă voi preface cu siguranță Într-un roi de albine, am martor
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați în asprul văzduh! Brusc cineva face lumină. Liniștea toarce, înceată felină. Caii sălbatici din bolta vicleană turma de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
urmărește - a fost smuls din stâncă cu dalta de un maestru nevăzut al timpului venit de altundeva! Sunete lovind timpanul, dându-se de-a berbeleacul pe creste, mângâind văzduhul tare al munților; melodioase tunete strunind hotare ´n trecere pe-aici, păsările aerului vă duc departe și clatină la rădăcini anul, stârnind în cerc nesigure planete. Statui de aer, sunete! Iată-ne! O, jubilație a simțurilor! Zi ajunsă pe-o culme iute, contemplată-n uriașa trecere, apoi adusă în față, așa cum ții
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]