57,719 matches
-
loc și mai bun (și mai călduros) decît presupuneam în timp ce lipăiam greoi în sus, pe urmele lui Ciubik. Acest semietaj de sub acoperiș, de deasupra etajului patru, era ticsit de vechituri și parcă pregătit anume pentru noi. Peste tot sînt puse paturi vechi, demontate (plasele zornăiau încet-încet). Niște lăzi. Pînză de păianjen. Un cărucior pentru copii. Și, desigur, nimeni nu vine aici noaptea. Blocul doarme. Lumina (pe toată scara un singur bec debil) ardea la trei, iar aici, la noi, pătrundeau doar
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
poartă și ea, în haine moderne, altfel poate decît ne-am aștepta, amprenta balcanismului. Iapa Dunărea e un volum antologic. Sînt incluse aici: Fișe poetice (1977), Lumea fizică (1977), Terapia muncii (1981), Starea de fapt (1984), O bufniță tînără pe patul morții (1988), Discurs asupra struțocămilei (1995), Tălpile violete (1990), Iepurele suedez (1997), Medeea și mașinile ei de război (1999). Versul de început al poemului În ordinea în care continuu să exist, care deschide antologia, rezumă esențial atitudinea poetică a lui
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
vieții. Ioan Flora polemizează, în chip puțin așteptat, cu romanticii. Titlul unuia dintre volumele sale - cel mai reușit dintre toate ca mesaj, aș îndrăzni să zic -parafrazează parodic titlului poeziei de debut a lui Dimitrie Bolintineanu: O bufniță tînără pe patul morții. Volumul acesta marchează, dacă nu o schimbare de substanță în poezia lui Ioan Flora, cel puțin o schimbare de ton. Poezia alunecă mai evident spre "idee", fără a părăsi detaliul concret, încărcat de data aceasta de o semnificație secundă
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
de Voicu Rădescu, atît de necesară, a căpătat etichetări diverse, a ajuns să fie investită cu atribute ce o îndepărtează de funcția ei simplă și esențială. Există acest reflex de a minimaliza sau, dimpotrivă, de a gonfla normalitatea. Ca în patul lui Procust. Să o aducem neapărat la dimensiunile dorite de noi. Calmul lui Rădescu, instinctul lui mențin Teatrul de Luni în coordonatele celor ce provoacă ca spectacolul să fie și o poveste pe care să o înghițim dintr-o dată cu un
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul căreia glăsuia oficialitatea sovietică, tot mai puțin dispusă a tolera marja de libertate a creației: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie (și asta desigur nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat o cravată nou-nouță, importată gata din
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
serviciu, s-a întîmplat ca dorința pentru trupul unei femei să-i învingă stăpînirea de sine, pînă la punctul de a-și pune în pericol puterea de concentrare, cazuri în care a recurs, lucid, la soluția de a lua în patul lui o femeie străină sau aproape străină. Ca și cum ar fi făcut o vizită de urgență la un dentist. Dar s-a reținut de la orice implicare emoțională. Ivria Lublin a fost unica lui dragoste. Chiar și cînd, de-a lungul anilor
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
tare. Poate să nu ți se întâmple nimic extraordinar și, totuși, sensibilitatea ta să fie atât de mare, capacitatea de a reacționa atât de marcat vizibilă, încât ceea ce simți în capul tău, aia să fie. Eu pot să stau în pat zece ani, fără ca în jurul meu să se întâmple ceva și să simt că, totuși, suferința lumii e toată pe umerii mei. Acum, eu am totul în cap. Și cred că oricine, de la o anumită vârstă, poate spune că are totul
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
toate planurile pe care le aveam. - Există o distanță mare între ce v-ați dori și ceea ce aveți, inclusiv "în cap" ? - La început, decalajul a fost foarte mare, pentru că tinerii văd totul abstract și la modul absolut. Când stai la pat nemișcat, așa cum am stat eu în adolescență, mintea îți merge "în gol". Cum să nu fie un decalaj imens între statul la pat și ceea ce visezi ? Treptat, distanța s-a micșorat, dar și agresivitatea mea a crescut, din cauza faptului că
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
decalajul a fost foarte mare, pentru că tinerii văd totul abstract și la modul absolut. Când stai la pat nemișcat, așa cum am stat eu în adolescență, mintea îți merge "în gol". Cum să nu fie un decalaj imens între statul la pat și ceea ce visezi ? Treptat, distanța s-a micșorat, dar și agresivitatea mea a crescut, din cauza faptului că am fost obligată să văd că distanța se micșorează. Și statul la pat și dorința de a visa s-au relativizat. Asta nu
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Cum să nu fie un decalaj imens între statul la pat și ceea ce visezi ? Treptat, distanța s-a micșorat, dar și agresivitatea mea a crescut, din cauza faptului că am fost obligată să văd că distanța se micșorează. Și statul la pat și dorința de a visa s-au relativizat. Asta nu e o chestiune pe care am luat-o de la tineri. Lumea spune tot timpul că vreau să scriu ca tinerii. Eu nu vreau să scriu ca nimeni! Este evoluția mea
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
schimbi pe cel mai apropiat om din familia ta" - așa sună "situația dramatică", explicată de autor. Dar nu "faptul divers" contează, la Kusturica, ci atmosfera, ritmul, tonusul și delirul unei lumi enigmatice în alegrețea ei, o lume în care un pat zboară prin aer, ca-n Chagall, un măgar suferă din dragoste, lăcrimează și se înțepenește sinucigaș pe calea ferată, soldații ling cocaină împrăștiată pe șine, nebunia războiului scutură lumea din țîțîni, dar nebunia dragostei se dovedește infinit mai puternică! O
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
curvă, o să-ți meargă mai bine, exclamă îndepărtîndu-se și făcînd un gest de batjocură spre cei care urmăriseră scena de pe chei. Flora se întoarse la pensiune cuprinsă de frisoane și febră. Sorbi cîteva linguri de supă și se băgă în pat. Îi era frig, deși era în toiul verii și se învelise bine. Ore în șir nu putu să închidă ochii. Ah, Florita, trupul ăsta afurisit al tău nu era la înălțimea voinței, a preocupărilor, a îndatoririlor și proiectelor tale. Erai
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
acest motiv și de puricii care domneau peste Islay. A doua noapte, văzîndu-te adormind pe picioare și scărpinîndu-te întruna, soția lui don Justo îți oferi rețeta ei ca să poți dormi. Cinci scaune în linie dreaptă, ultimul dintre ele lipit de pat. Te dezbraci pe primul de rochia cu puricii ei și sclava va avea grijă să o ia de acolo. Pe al doilea scaun începi să îți pui desuurile și îți freci bine părțile descoperite cu un amestec de apă călduță
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Bogdan Talașman, Claudiu Istodor, Vitalie Bantaș. Un element esențial în acest spectacol este scenografia, reală și virtuală, a lui Iulian Bălțătescu. Construcții simple, metalice, care se mută lejer și rapid de colo, dincolo, care alcătuiesc schematic piese de decor - un pat, un tron, o temniță etc. - care compun și recompun multitudini de spații în călătoria noastră. O călătorie înveșmîntată simplu, în costume neutre, ca hainele călugărilor pelerini, într-o cromatică de bejuri și nisipiuri, cu cortine din fîșii de pînze elastice
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
trei sferturile lui aprilie 1962, primesc un telefon din partea fratelui său Șerban. Mă ruga, în numele întregii familii - explicându-mi că nu o putea face chiar soția artistului, pentru că își fracturase un picior - să-l vizitez pe "dragul nostru Țucu" pe patul de suferință și să încerc a-l convinge să-și semneze tablourile pictate în ultimii cincisprezece ani. Erau câteva sute, și ani de-a rândul familia încercase zadarnic să-l hotărască să-și pună iscălitura pe ele. Acum, când evoluția
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
a deschis una din fiicele pictorului; mama lor, încă suferindă, continua să nu se arate. Am fost introduși în camera unde se afla Țuculescu și lăsați singuri cu el. Ne-a primit cu căldură, bucuros să ne vadă. Ședea pe pat, foarte slăbit, cu fața suptă, cu obrajii emaciați, cu ochii febrili, arzători. Căpătase un chip de o rară frumusețe, uimitor de spiritualizat. Avea o expresie de sfânt. Vocea nu i se stinsese, mai avea putere, dar cuvintele erau modulate într-
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
izbutit să înfăptuiesc câte ceva, dar nu e destul. Acum îmi văd mai bine drumul. Trebuie să dezvolt și să desăvârșesc ceea ce știu. Aș mai avea nevoie de câțiva ani..." Toată odaia - care comunica cu atelierul - era tapetată cu tablouri. îndărătul patului, pe perete, era prinsă pânza cea mare, intitulată Testamentul meu plastic (o pictase în februarie, după operație). Pe peretele din față, în stânga, Poarta infernului. Jos, rezemate și așezate alături, două picturi strălucitoare, cu pasta bogată, plină de sevă, în culori
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
sectar în concepția lui picturală, deși ca artist constituia îndeobște un admirabil exemplu. Dacă este să dau crezare celor declarate mie de Șerban Țuculescu, fratele său Ion i-ar fi dictat în ultimul an al vieții și mai ales pe patul de suferință, un șir de texte dezvoltate, soldate printr-un număr de manuscrise aflate în posesia sa. Cum însă - din 1962 și până astăzi - nu am avut niciodată dovezi că asemenea manuscrise ar fi existat (normal ar fi fost ca
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
din presa americană, declarațiile politicienilor zilei din emisiunile informative, urmărește cu maxim interes dezbaterile pentru campania prezidențială din Statele Unite, din anul 2000 (pentru un filozof al vagului, simpatiile sale se îndreaptă aproape firesc spre o a treia cale reprezentată de Pat Buchanan), comentează filmele pe care le vede și romanele pe care le citește, trage învățăminte din istoria mai veche sau mai nouă, are surprinzătoare pusee protocroniste (pledoaria pentru istoria celtică a Daciei, văzută ca nucleu al lumii civilizate), filozofează infatigabil
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
colega, ce zici ? Mai punem de-o bătălie ? -Apoi, Doamne-trăznește, de ce nu ? se înveselea Decebal. Iar după ce își înfierbântau sângele cu "Fetească regală de Jidvei", se jucau de-a v-ați ascunselea prin Munții Orăștiei, trudeau să adoarmă pe-un pat de frunze, dând apoi naștere neînfricaților înaintași ai poporului român... De remarcat că, în baza aceluiași principiu al zidirii, ceva mai târziu, Manole a construit Mînăstirea Argeșului, iar Bolintineanu, revenindu-și dintr-o stare de beatitudine lirică a schimbat doar
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
diferite, dar care vorbesc, în fond, despre aceeași zbatere inutilă a ieșirii, a scăpării dintr-un labirint existențial fără sens, unde moartea, viața și odihna se confundă ca într-un coșmar pervers: Dar într-o zi ai să descoperi că (...) patul începe să se afunde de atâta dormit. Întâi e o adâncitură mică, pe care, dacă urci în el, o astupi de îndată, dar încet groapa crește și, când te trezești din nou, ajungi să pui trei perne acolo ca să poți
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
Și între timp ușa de la intrare s-a îndepărtat atât de mult, că nu mai ajungi la ea în două ceasuri. (...) Ei, dar la trezire îți vei da seama că nici odihna asta n-a fost bună, pentru că peste noapte patul s-a adâncit și mai mult, atât de mult încât nu poți coborî din el nici după ce te-ai zbătut trei ore. Iar ușa nu mai e ca aseară, ca să ajungi până la ea ți-ar trebui o întreagă zi. Și
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
există Internetul și îl folosesc, dar nu-i același lucru. Plăcerea cu care citești pe îndelete un text sau altul, privind pozele pe hîrtie, faptul că poți lua revista cu tine în metrou, săli de așteptare, în bucătărie și în pat nu se compară cu lecturile înțepenite, de lucru, de pe ecran. Cu textele de pe Internet, relația e obligată, restrictivă și interesată, pe cînd obiectul revistă îți aparține și lectura e de plăcere în primul rînd. E o deosebire ca între zilele
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
Ne propunem în rîndurile de față a-l analiza succint, pe urmele d-nei Irina Petraș care-i consacră un substanțial capitol în cadrul unei cărți de "schițe pentru un portret" al scriitorului. Abordînd dragostea ca pe un fenomen eminamente intelectual, autorul Patului lui Procust își exprimă punctul de vedere prin vorbele unui personaj, Pietro Grala, din Act venețian: "Bucuriile adevărate ale dragostei sînt bucurii ale minții (...) Vorbeai că dragostea este beție, ei bine, omul inteligent nu se îmbată", ca și, în nume
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
compromis între vitalul, chinuitul întru carne și sînge eroticesc Gheorghidiu și demonicul, halucinatul întru idee, Fred. De la protagonistul Ultimei nopți acesta preia frămîntarea teribilă, torturanta visceralitate a iubirii pe cît de inflamate pe atît de măcinate de îndoială, de la eroul Patului lui Procust îi vine idealul încorporat aleatoriu într-o femeie vulgară, s-ar zice că în disprețul suprem al realului. Ladima e un damnat dublu. Pe de o parte solitudinea sa genialoidă e golită de conținutul orgoliului, devine grotescă, insuportabilă
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]