733 matches
-
converg către două feluri de exprimări ale eului.Pictorii despre care facem vorbire au un fel de smerenie față de impulsurile lăuntrice, ascultând acel egou,căutând să lege un dialog dintre lucrările lor și realitatea abordată.În acest dialog descoperim un patetism al luminii, al verdelui,ale multiplelor culori. Se pare că muntele a fost făcut de Dumnezeu pentru ca pictorii să vadă dincolo de el. Cei 27 de pictori care au participat la Tabăra din Mărișel prin această expoziție au coborât muntele în
LUMINA MUNTELUI ÎN PROCESIUNEA ARMONIEI CULORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360677_a_362006]
-
tiranii înșelători ai poporului, ci este una singură și indivizibilă, limba română sărbătorită atunci pentru prima dată în chip oficial într-o revărsare de entuziasm și impecabilă desfășurare. Oricare a fost contextul concret, importantă și dominantă a fost atmosfera de patetism înălțător și prin nimic desuet, de fericire gravă, profundă, greu de înțeles din afară dar firească pentru acei oameni exilați de atâta vreme printre străini, fără a se fi mișcat de la casele lor. Suficiența, aroganța, neputința de-a înțelege ce
CĂLĂTORIE ÎN INIMA UNEI SĂRBĂTORI de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359959_a_361288]
-
conduc mârâielile „șamanilor urbani” spre purgatoriu. Uneori, mi-e sete de revisantele foiletoane ale întunericului. Rostogolesc cu flash-uri fragede, florile de lotus ale secolului. Acestea sunt momițele hadesiene, clătinate evaziv spre a respinge catharsisul, flori de lotus ce ascund patetismul și platonicul din lume. Limbile inocenților alunecă pe trotuare, mai abitir ca mâțișorii celui dintâi mărțișor. Maturii flatează cu talente diafane emulsiile rutinei. În fața mea-i un ostrov negru, acolo retorismele mele joacă „adevăr și provocare” în fiecare noapte. Referință
UMANU-I UN ORBIT MIȘTO de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340237_a_341566]
-
care a fost aruncat (s.m.) de conducerea centrală”. Dacă Iașiul monopolizează suferința, Bacăul ce să mai zică? Dar Suceava? Ca să ne referim doar la competitorii moldoveni care au trimis și ei dosare, dar care au jucat mai moderat pe cartea patetismului. Din acest punct de vedere pare mai rezonabil finalul sucevean „Cu siguranță suntem un competitor din umbră, dar unde altundeva în România există o asemenea oportunitate pentru a demonstra ce poate face titlul de Capitală Europeană a Culturii asupra unui
Și ce-i iese Europei de aici? Lecția de pragmatism pe care Timișoara a prins-o, iar Iașiul a vrut s-o fenteze () [Corola-blog/BlogPost/338569_a_339898]
-
cântat cucu-nfață” (1910), par a avea o întârziere de câteva decenii. Deoarece aparține întru totul unei orientări caracteristice pentru presa aflată în descendența „Contemporanului”, pe traiectoria ce duce spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând valoarea acestor încercări literare, comparabile (uneori chiar surprinzător de asemănătoare
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
greu de sistematizat. Am cunoscut-o astă-vară, în timpul unei dezbateri furtunoase cu ministra invatamintului pe marginea manualelor liceale. O adevarată doamna: ținută distinsa, bun gust vestimentar, o umbră plăcută de aroganța pe chip, o dicție impecabila, discurs fluent și articulat, patetism și indignare atît cît cereau împrejurările. Cum va fi intrind acum această doamnă în clasele Școlii Centrale („de filologie“) tragind după ea povară unui plagiat de 40 de pagini? Judecind după răspunsul - impudic - pe care l-a dat Observatorului cultural
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
Corneliu Leu, în stilul său propriu, cu pasiune, curaj și energie, încheind într-o notă de destindere, tot caracteristică, spunând că a ajuns la optzeci de ani fiindcă a îndrăgit vinul sec de Tohani. Cât de emoționant a fost în patetismul său perfect justificat dl prof.univ.dr. Al. Popescu Zorica omagiind curajul dlui acad. Solomon Marcus atunci când i-a luat apărarea matematicianului Traian Lalescu, fost ministru de Finanțe, când numele lui era interzis, arătând că acele ,,curbe de sacrificiu“ au fost o
Victoria Milescu: Festivalul Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil” () [Corola-blog/BlogPost/339563_a_340892]
-
folosită capricios. Gheorghe Grigurcu relatează în România Literară, nr. 28 din 2008: Florica Bud parodiază discursul prozastic tradițional și împlicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemintate. Gândul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, Raymond Queneau, Georges Perec și bineînțeles spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixănd elementele cele mai diverse în duhul unei deșănțări suprarealiste, însoțite însă mereu de o nuanță
FLORICA BUD de FLORICA BUD în ediţia nr. 183 din 02 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341657_a_342986]
-
fără cusur, căci amestecă câteva stiluri și timpuri epice, desigur din dorința de a face convingătoare reconstituirea. În fapt, cartea e povestea unei vieți ce tangențiază cu sute de alte vieți, citită în fluxul unei memorii și conștințe, prinse între patetism și toleranță, între freamătul incendiar și obsesia melancolică. Cartea “Întoarcerea spre obârșii “, de Elena Buică este, și prin fotografiile ce o însoțesc, o frescă a societății românești, un adevărat roman autentic, puternic, viguros, mustind de viață și făcând cu ochiul
ELENA BUICÂ-ÎNTOARCEREA SPRE OBÂRŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343593_a_344922]
-
de volume ale mănăstirii, iar în paralel își intensifică activitatea literară dar și preocupările legate de viața mănăstirească (participarea la slujbă, povățuirea pelerinilor și elaborarea predicilor). Volume publicate antum: “Geo Bogza - Un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului” (1982), “Critică la persoana întâi” (1983), “Escale în timp și spațiu” (1987) și “Prin alții spre sine” (1988). A trecut la cele veșnice la 29 martie 1989 în spitalul județean din municipiul Baia Mare, la înmormântarea sa, riguros supravegheată de securitate
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
deschid, pentru că titlul îmi sugera din start trauma personajului principal. E cartea pe care apoi am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că, în ciuda tragismului ei, e plină de episoade de ingeniozitate impetuoasă, care mi-au amintit cu duioșie și fără patetism de felul natural de a fi al oamenilor din Ardealul în care m-am născut și am trăit. În final, după ce am terminat cu cititul, este cartea care nu-mi dă pace, împiedicându-mă să mă apuc de altceva. Citește
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
deschid, pentru că titlul îmi sugera din start trauma personajului principal. E cartea pe care apoi am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că, în ciuda tragismului ei, e plină de episoade de ingeniozitate impetuoasă, care mi-au amintit cu duioșie și fără patetism de felul natural de a fi al oamenilor din Ardealul în care m-am născut și am trăit. În final, după ce am terminat cu cititul, este cartea care nu-mi dă pace, împiedicându-mă să mă apuc de altceva.... X
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
înmormântările se remarcă în mod special nu pentru că ar fi un subiect spectaculos, ci pentru că sunt descrise cu un amestec de luciditate, smerenie, mirare și umor delicat la care nimeni nu s-a încumetat până acum. Tonul mișcător, dar fără patetism se potrivește ca o mănușă tragismului și implacabilului situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care poate doar înțelepciunea populară o poate egala: aceea de a zugrăvi neutru, dar absolut, cel mai captivant ceremonial
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
urmărește tăcut fiecare pas al poetei. „Mi-am cioplit propriu-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigăt de lună // pe izvoare fără hodină... // cum să-l mai adun // într-un „umn de nisip”?!... și concluzionează fără a cădea în patetism lamentabil: „Zadarnică trudă // să-ți făurești un chip // pe retina timpului // pe zborul clipelor // și sfâșietoarea rugă... a nenăscutului.” ( Sfâșietoarea rugă a nenăscutului). Devorată de iluzie și destrămare - poeta își condensează trăirile în nenumărate titluri de poezii care-i nuanțează
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
pierderea esenței, a justificării de sine, din pierderea identității, din vidarea de înțeles a lumii și a eului, din primejdia aneantizării, a ieșirii din spațiu și timp, a topirii în non-existență. Poezia lui George Drumur ne vorbește, cu discreție, fără patetism, nemelodramatic, în tonuri potolite, dar cu o intensitate pe care numai o lectură atentă, stăruitoare o poate sesiza, despre drama pierderii sensului. Dintr-o dată, macrocosmosul și microcosmosul nu mai interacționează armonios, între ele s-a ivit o fisură, s-au
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
primă relevanță (de istorie a "filmului religios" sau a "religiei în cinema", monografii de cineaști, importante periodice de specialitate, filozofie generală și antropologie), arată o seriozitate rar întâlnită în breasla show-biz-ului, chiar și la teoreticieni. Lucid, subtil și lipsit de patetism, fără fundamentalisme religioase sau ideologice și teze enunțate cu pumnul (spre deosebire de filmologia occidentală, adesea impregnată ba de marxism, ba de freudism sau alte ideologii politic-corecte ale vremii), Părintele Teofan Mada știe să păstreze duhul confesional ortodox în subtextul abia vizibil
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]
-
luat-o singur, dar evident am cerut sfaturi actorilor teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe - Florin Vidamski și Fatma Mohamed în special, cărora le mulțumesc sincer. Ce anume te-a fascinat din lumea teatrului? Cum a început această aventură? Frenezia, patetismul, poezia, iubirea, plăcerea, nebunia, ridicolul, comicul, penibilul, minciuna, sinceritatea, adevărul, comunicarea, descătușarea, improvizația, spontaneitatea, imaginația, conflictul, transformarea... și lista poate continua. Aventura a început în momentul în care am aflat de un concurs pe care îl organiza Teatrul Mic pentu
O CONVERSAŢIE CU ŞTEFAN LUPU – ACTOR LA TEATRUL MIC DIN BUCUREŞTI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345084_a_346413]
-
programatic tocmai aceste valori. Volumele de eseistică și hermeneutică publicate cu mari strădanii de Nicolae Steinhardt între anii 1976 și 1988 - Între viață și cărți (1976), Incertitudini literare (1980), Geo Bogza. Un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului (1982), Critică la persoana întîi (1983), Escale în timp și spațiu (1987), Prin alții spre sine (1988) -, dar și cele editate de Virgil Bulat, Ioan Pintea, Ion Vartic, începând cu anul 1991 - Monologul polifonic (1991), Primejdia mărturisirii (1993), Cartea împărtășirii
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
critic specializat și-mi face egală plăcere să mă scald în efluviile lirice ale poeziei, ori să despic în patru firul teoretic al conceptelor critice. Dacă stau și mă gândesc bine, cred ca sunt un amestec ciudat de ironie și patetism, de sensibilitate plastică și lirism, de predipozitie teoretizanta și explozie imaginativa...Sau poate că nu sunt decât un om confuz, vorba Domnului CEHOV. ANGELA BACIU : D-le Radu TEPOSU, din experiența Dumneavoastră, în decursul activității sale, un critic literar are
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
cinematografelor din Iași. Care se numeau, știți doar: Maxim Gorki, Ilie Pintilie, Pușkin. Era, ce-i drept, și Ion Creangă. Buun. Acum, cronica plastică, semnată de Ion Frunzetti. Un Comarnescu, angajat și el în noua bătălie plastică, era parcă, în patetismul său, mai aproape de parodie și de mascată persiflare decît un Frunzetti, de altfel calamburgiu notoriu în particular, dar care, în textele... critice atingea culmi de tristețe propagandistică. Să las însă cele două spirite să se odihnească în pace și să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
între celelalte: "Asemenea unui renascentist, Corneliu Baba are vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp, intru iarăși în sălile daurite ale orașului. Ce constatare fascinantă! Părăsisem aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine temperat, de prestigiul secular al locului, le părăseam poate și pentru că cei ce le frecventau de ani și ani îmbătrîniseră, se împuținaseră și împrumutau zidurilor, scaunelor, scenelor ceva din tristețea plecării lor lente, fără întoarcere, le părăseam contaminat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții jiletcii. Insipidul prăvăliaș, care adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele (spiritual), trebuia să rupă definitiv cu lumea veche. Tunica! Asta trebuia. Tunica insului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dublu omagiu, atât pentru Mihai Eminescu un geniu al românilor și al umanității -, cât și pentru un tânăr dispărut într-o catastrofă, care a dorit să facă opera poetului național român cunoscută lumii. Vă rog, am continuat, să nu interpretați patetismul meu altfel decât ca pe o pledoarie pentru geniile creatoare și sacrificiul lor, ca un omagiu al celor care îi admiră și îi apreciază. Directorul și colaboratoarea sa au rămas pe gânduri. S-a așternut o lungă tăcere pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
limbă sfântă” (Dumitru Micu), întrevede unica șansă de dăinuire a neamului. Dreptul la eroare (1993), Lacrima care vede (1994), Oul de piatră (1995), Fotograful de fulgere (1998), Cerul lăuntric (1998), Poezia, bucuroasă tristețe (1998) ș.a. includ versuri pătimaș angajate (până la patetism) în frământările social-politice ale momentului. Dacă în unele cărți anterioare discursul liric era însoțit de un umor subtil, acum el abundă în ironie caustică și polemici volubile, capătă nerv publicistic și își intensifică tonalitățile oraculare. D. este și autorul unor
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]