1,557 matches
-
nimic. Rar, dar foarte rar, uita de nesupunerea sa la rigorile militare, lua poziția Drepți! și, încordându-și întreaga ființă, te privea direct în ochi și-ți răcnea un Putere Unității! de mai mare dragul, așa de convingător și cu patos rostea insolita urare. Mirați la-nceput, colegii veniseră în curând cu dezlegarea utilizării salutului. Ziceau ei c-ar fi fost împrumutat, potrivit precizării unui fan al filmelor coreene, de la militarii Forțelor Speciale ale peninsularilor coreeni sudici. Râseseră pe seama lui, dar
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
Femeile și tare, și-n gând, numai prostii grăiesc! -Nu-i cazul ei! Vorbește puțin, pe șleau, discret. Gândește logic, zici că minte de bărbat îi e chiriaș în țeastă! Dar, gânduri într-una spre mine trimite, mă-nvăluie cu-al tinereții patos și câte altele să-mi spună ar dori... în tot frumos se-nvăluie degrabă! De-i sunt în preajmă, înflorește, devine sigură, privirile se pleac-alintate de gene dese și strălucire dăruiesc în jur... Un zâmbet deslușit prinde curaj pe chipul ce
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
așezat poeții Horia Zilieru și Emilian Marcu. Am crezut că sunt obosiți și doreau să nu fie deranjați pe timpul vreunui pui de somn furat în timpul deplasării. M-am înșelat. Vocea lor inconfundabilă era adeseori auzită, fie în versurile declamate cu patos de domnul Horia, fie în „înțepăturile” în replică ale colegului de breaslă ori în intervențiile pe care le făceau în diverse dialoguri, atunci când Lidia Petrescu și chitara ei își trăgeau sufletul între două melodii. Nu eram atent la cele discutate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Minulescu, George Coșbuc, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, de către Ana Ciubotariu, absolventă a Conservatorului București și de către Formația „Celest”. Poetul Ioan Adrian Trifan a recitat din propriile poezii. Activitatea literară de la Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” a impresionat prin calitatea creațiilor artistice, patosul rostirii, obiectivitatea interpretărilor, interferența artelor, delicatețea metaforică a discursurilor, reușind să ne ofere adevărate clipe celeste, după cum spunea unul dintre vorbitori. La rândul nostru îi felicităm pe cei toți care au contribuit la realizarea acestei cărți, pe toți cei care
LANSARE ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI DE PE TOATE CONTINENTELE, COORD. ELISABETA IOSIF de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383444_a_384773]
-
puternic zgâlțâite în povestirea Mariei Jalowicz, în care se înghesuie germani naziști și germani comuniști, comuniști altruiști și comuniști fanatici și cruzi, evrei deștepți și evrei limitați, evrei solidari și generoși și evrei egoiști și trădători. Nici urmă de de patos sau de autocompătimire în narațiunea sobră, directă, fără intenția de a obține efecte speciale. Marie Jalowicz povestește despre sine, despre alții, despre evenimente, pe un ton neutru și detașat de observator, fără pic de sentimentalism, cu o sinceritate absolută. Rare
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
patimă bolborosesc în subconștientul acestor „căi ai apocalipsei”, apostoli ai apostaziei, este greu de știut? Argumentele științifice ale morții lui Dumnezeu folosite de propagandă noului ateism sunt docte și sofisticate, însă sunt totodată tendențios, partial și selectiv alese, amestecate cu patos acuzator, propagandistic, partinic, ceea ce face să nu fie convingătoare dincolo de orice dubiu rațional și logic chiar și pentru autori. Răspunsul cel mai simplu și mai clar la astfel de argumente științifice folosite de reprezentanții noului ateism îl dă chiar Dumnezeu
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
de mult mă adori." Pe sânii tai falnici să preget Sorbind tot nectarul din ei Rămâne-voi fără de cuget Și fără de ei - dumnezei Să-ți stau îngropat între coapse Petală, petale, să fim... Ca două - ancestrale sinapse Prin zbucium și patos, iubim La tălpile tale, covor Voi sta așternut totdeauna De faci doar un pas mă-nfior Și plânge petala întruna Din flori, sunt o simplă petală Cu care te scalzi uneori Frumoaso, ispito florală În mii de petale de flori. foto
ÎN MII DE PETALE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382994_a_384323]
-
mea insomnie Am îndrăznit să te sarut Așa, ca într-o doară Te-ai prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul iute a trecut În flori de primăvară Îți amintești cat ne -am iubit Cu patos, preț de-o vară ? Apoi, nu știu ce s -a -ntâmplat De te -ai făcut nălucă ... Acuma știu că -s vinovat De -a ta tiptilă ducă Degeaba m -am trezit din vis Acum, în prag de iarnă În van sunt visele ce
IERNATICĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383018_a_384347]
-
mea insomnie Am îndrăznit să te sarut Așa, ca într-o doară Te-ai prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul iute a trecut În flori de primăvară Îți amintești cat ne -am iubit Cu patos, preț de-o vară ? Apoi, nu știu ce s -a -ntâmplat De te -ai făcut nălucă ... Acuma știu că -s vinovat De -a ta tiptilă ducă Degeaba m -am trezit din vis Acum, în prag de iarnă În van sunt visele ce
IERNATICĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383033_a_384362]
-
am scâncit, necontenit am fost un alt avânt. Am vrut să par altfel decât acei ce-n anii mei loveau cu-al urii par. Nu am vărsat o lacrimă-n zadar, ci iar și iar zâmbind m-am avântat. Un patos cald mi-am zugrăvit pe chip când în nisip eram pus să mă scald. Iar râsul meu din bucurii cernut s-a prefăcut în splendid curcubeu. Și-am ars intens știind că orișicând în orice gând pot avea țel și
ÎNCERC EU NU M-AM FRÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383103_a_384432]
-
vâltoarea vieții, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în schimbare. Trece rapid și sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos și luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist. La vârsta când mulți dintre colegii de generație traversau hiatusul îndoielii, al nehotărârii și încremenirii în întrebarea: Oare eu încotro să o iau, unde să mă duc ?!, Corneliu Leu se avântă
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
căreia s-a aplecat cu o stăruință intelectuală neobosită Dan Berindei a fost bogată în personalități - exemplare - și evenimente - memorabile - înscrise în istoria națională. Evocând portretele acestor oameni între oameni, reliefându-le faptele, nu odată eroice, totdeauna dezinteresate, străbătute de patosul dăruirii necondiționate pe altarul patriei - reconstituind evenimente datorită cărora țările românești au cunoscut ceea ce pe bună dreptate Domnia Sa numește „trezirea națională” istoricul a configurat o adevărată frescă a vieții sociale politice, economice, a secolului al XIX-lea, secol hotărâtor pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
Arsenie. Era ca un profet al Vechiului Testament. Întotdeauna spunea lucrurilor pe nume, indiferent cine era în fața lui. Nu se temea de nimic pe lumea asta, ci numai de Hristos, pe care L-a propovăduit cu foarte multă acrivie și patos și pentru care a avut și multe de suferit (...)”. După o serie de alte detalii, autorul rememorează - cu abia drapată emoție - anii de seminar (1986-1991), când l-a avut profesor și duhovnic: ,,La orele de Catehism și Dogmatică, parcă aveam
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
că româna este singura limbă de pe planeta noastră în care silaba upanișadică deschizătoare a porților ,,învățăturii sacre’’: Om’’ înseamnă chiar OM și se pronunță întocmai. Este singurul lucru pe care i-l putem reproșa lui Ovidiu Ghidirmic, gânditor condamnat la ,,patosul lucidității’’, aidoma protagonistului primei sale cărți, din 1975, Camil Petrescu. 5. Basoreliefuri memorabile Din cele 60 de pagini ale capitolului II. Compendiu de hermeneutică - unde este concentrată, ca într-un diamant de 200 de carate, esența esențelor din această știință
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
li se spunea, destinate călătorilor. Țin minte bine că într-un asemenea vagon, într-o seară, profitând de faptul că singurii pasageri eram doar noi doi, doctorul Feneșiu, recunoscut ca îndărătnic disident, recent întors din pușcărie, mi-a recitat cu patos, pe semiîntuneric, o seamă de poezii din creația lui Radu Gyr, poet de care eu până atunci, deși proaspăt absolvent de Filologie, spre rușinea mea, abia dacă auzisem! Decovilul poposea la destinație într-o gară miniaturală. Proiectată de arhitectul Istrățescu
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
argumente în evantai, trăsătură dominantă a barochistului Petru Movilă descoperă - un român. Petru Movilă considera cultura ca fiind o conjugare de acte de zidire de sine a unui homo singulare, homo unico, astfel încât faptele culturale movilene sunt susținute de un patos al înființării ca cel ce marchează profund compozițiile picturale și sculpturale ale Renașterii, ce reprezintă în coloane, porți, basoreliefuri pregnante, porticuri, mase monumentale, procesul creării oamenilor, muncii artelor, adică "pricină și începătură". Iubitor de carte Prin geniul său organizatoric și
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
inițiale așa cum le-am apucat din bătrîni. — Aparent. Tocmai aici e perfidia. Nu ai văzut că nici mata nu-mi acorzi creditul cuvenit, pentru că de fapt consideri tot ce Încerc să-ți demonstrez o simplă pălăvrăgeală retorică, susținută cu un patos excesiv pentru că insul În cauză se consideră o victimă? Stai, mon cher, nu mă judeca pripit. Eu nu sînt bătrînul evreu infirm care se prezintă prompt la 1 și 15 ale fiecărei luni la poșta din Banu Manta ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci cînd spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Mendel Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tînara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să-i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i-aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tînăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mă recunoști tu pe mine? Păi, nu sunt rezultatul muncii tale? — Doamne, băiete, mă tot întrebam cine-o fi ăsta de recită așa bine, mai bine ca băiatul meu?!!! Ce voce ai tu, băiatul mamei!!! — Cum era? — Caldă și cu patos. Dar trebuie să mai facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai grăbi așa... nu se poate abține femeia. Totdeauna s-alegi Teatrul, dragul mamei drag, nu te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gândise Amory, ceea ce spusese era: „Dumnezeule! Ce oribili sunt oamenii!“ Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry găsise romantism, patos, iubire și moarte; Amory vedea doar bădărănie, murdărie fizică, prostie. Nu s-a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult sentimentele pe care le socotea naturale și sincere. Își accepta toate reacțiile ca făcând parte din ființa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lucruri de bună calitate. Eu jucam un oarecare, dar care avea un monolog scurt și dramatic la față de scenă; îmi plăcea, aveam un costum negru de stofă, cizme lungi de piele, arătam și eu a om și spuneam vorbele cu patos, cred că cineva a și scris câteva cuvinte despre asta - vă imaginați ce mândru am fost. Curios, nu-mi amintesc cum a murit spectacolul. De fapt lucrurile astea nici nu vrei să ți le amintești, spectacolele mor singure, ca elefanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta însă și la ideea că l‑a născut pentru neisprăviții care‑și fac veacul la Café Sport sau la Hawelka. Nu, nicidecum, ci pentru o educație solidă de care lui momentan i se rupe. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]