845 matches
-
tradusă și tipărită de Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993. 35 Anton I. Adămuț, Literatură și filosofie creștină, Editura Fides, Iași, 1997, p. 84. 36 Giovanni Reale, Dario Antiseri, Storia della Filosofia, vol. 3, Patristica e Scolastica, Bompiani, Milano, 2011, pp. 84-105. 37 Henri-Irénée Marrou, Patristică și umanism, Editura Meridiane, București, 1976, p. 333. 38 Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993. 35 Anton I. Adămuț, Literatură și filosofie creștină, Editura Fides, Iași, 1997, p. 84. 36 Giovanni Reale, Dario Antiseri, Storia della Filosofia, vol. 3, Patristica e Scolastica, Bompiani, Milano, 2011, pp. 84-105. 37 Henri-Irénée Marrou, Patristică și umanism, Editura Meridiane, București, 1976, p. 333. 38 Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria bisericească universală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 227. 39 Dom David Knowles, Benedictine Monahism, Wipf & Stock, Oregon
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Iezechiel 14.14. 43 Andre Vauchey, Spiritualitatea Evului mediu Occidental, Editura Meridiane, București, 1994, p. 49. 44 Ibidem, p. 49. 45 Phillippe Aries, Georges Duby (coord.), Istoria vieții private, vol. II, Editura Meridiane, București, 1994, p. 127. 46 Henri-Irénée Marrou, Patristică și umanism, Editura Meridiane, București, 1976, p. 297. 47 Anselm din Cantebury, Proslogion, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996, p. 9. 48 Ibidem, p. 12. 49 Andrei Oțetea, Renaștere și reformă, Editura Științifică, București, 1968, p. 182. 50 Pr. Prof. Dr. Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Probleme epistemologice,apud Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 254. 108 Pentru prezentarea lui Ars Magna a lui Lullus am folosit Giovanni Reale, Dario Antiseri, Storia della Filosofia, tome 3 Patristica e scolastica, Bompiani, Milano 2009, pp. 666-669 și Frances A Yeats, The Art of Memory, Pimlico, 2007, pp. 179-183. 109 Geneza II, 17. 110 Ioan Damaschinul, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993, p. 70. 111 Matei 5.48. 112 Ioan Damaschinul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat asupra Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
docent în istoria religiilor la Universitatea din Uppsala, iar între 1949 și 1950, la cea din Lund. Din 1950 este profesor deistorie a religiilor la Uppsala. A participat la numeroase congrese: Congresul Internațional de Etnologie, Stockholm 1951; Congresul Internațional de Patristică, Oxford, 1955; Congresele Internaționale de Istorie a Religiilor, Roma 1955, Tokyo 1958, Turku, 1973... În 1940 și-a susținut teza de doctorat Le baptême de feu, la Universitatea din Uppsala, urmată câțiva ani mai târziu de o altă monografie despre
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
-o sibilinic sau filosofic. Frazele, pe care Erminiile le atribuie fiecăruia și în care ei articulează aproximativ profeții rămase enigmatice pentru ei, nu sunt invenții ale vreunui călugăr ignorant, ci sunt citate din operele acestor scriitori păgâni, culese din literatura patristică. Apologeții și Sfinții Părinți le-au subliniat în atenția lumii păgâne ca dovezi că și această lume păgână participă la nădejdea în venirea Mântuitorului. De la apologeți și Părinți, citatele au trecut apoi în Erminii și figurează pe zidul Bisericii ortodoxe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce-l leagă de păstoriții săi, ci și datoria sa de episcop față de „Biserica mamă” și de creștin ce-și înmulțește talantul. După această expunere de motive din primul capitol, capitolul al II-lea este, se pare, unic în literatura patristică prin conținutul și tenta autobiografică care-l anunță pe autorul Confesiunilor. Cu o sinceritate totală, Fericitul Augustin își mărturisește aici propriile neîmpliniri de catehet: „Și pe mine mă nemulțumește aproape întotdeauna discursul meu. Îmi doresc unul mai bun, cu care
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de a-i învăța să învețe și aceasta pentru întreaga viață”. Am insistat asupra exigențelor metodologiei didactice în contextul educației contemporane care urmărește să asigure o nouă direcție dezvoltării plenare a personalității umane, pentru a evidenția faptul că pedagogia creștină patristică merită toată atenția întrucât era o școală activă, formativă prin excelență, care nu interesa pe noii veniți prin mulțimea cunoștințelor religioase, ci mai mult prin noua viață creștină: „Această școală creștină patristică, era școala vie a vieții creștine. Era școala
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
umane, pentru a evidenția faptul că pedagogia creștină patristică merită toată atenția întrucât era o școală activă, formativă prin excelență, care nu interesa pe noii veniți prin mulțimea cunoștințelor religioase, ci mai mult prin noua viață creștină: „Această școală creștină patristică, era școala vie a vieții creștine. Era școala activă, care nu rămâne la simpla idee creștină, ci pășea eroic la transformarea ei în acțiune”. Am subliniat, de asemenea, caracterul formativ al învățământului modern menit să cultive întregul potențial al individului
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ci pășea eroic la transformarea ei în acțiune”. Am subliniat, de asemenea, caracterul formativ al învățământului modern menit să cultive întregul potențial al individului, să-i dezvolte capacități și aptitudini superioare, obiectiv de atingerea căruia era preocupată și școala catehetică patristică: „Conștiința individualității și personalității catehumenului prin apropiata cercetare, ne dovedește faptul că școala catehetică patristică era preocupată în chip deosebit de psihologia experimentală, în general, și de psihologia religioasă individuală, în special. Această preocupare a școlii creștine patristice de a cunoaște
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
învățământului modern menit să cultive întregul potențial al individului, să-i dezvolte capacități și aptitudini superioare, obiectiv de atingerea căruia era preocupată și școala catehetică patristică: „Conștiința individualității și personalității catehumenului prin apropiata cercetare, ne dovedește faptul că școala catehetică patristică era preocupată în chip deosebit de psihologia experimentală, în general, și de psihologia religioasă individuală, în special. Această preocupare a școlii creștine patristice de a cunoaște individualitatea și a forma personalitatea, ne-o înfățișează ca pe o școală creștină creatoare, ori
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
cel ce a pus bazele ei43, în timp ce alții consideră conceptul de lege naturală la fel de vechi ca și școala stoică 44. Doctrina a fost dezvoltată de juriștii romani, în special de Cicero, apoi a fost preluată de învățătura creștină, care prin patristică și scolastică, a încercat să o concilieze cu teologia. În epoca modernă, teoria a fost resuscitată și secularizată de Grotius și Pufendorf în secolul al XVII-lea și extinsă la relațiile internaționale. Idei ale dreptul natural pot fi regăsite și
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cunoscut natura specifică a dreptului și uneori chiar au întrezărit distincția teoretică afirmând că Non omne quod licet honestum est (nu tot ceea ce este licit din punct de vedere juridic, este conform și moralei)149. În perioada creștină, sub influența patristicii și scolasticii a avut loc un fenomen invers celui din antichitatea grecească. Dacă la grecii antici dreptul apărea oarecum absorbit de morală, având forme și caractere morale, în perioada creștină morala dobândește o formă juridică. Dreptul este conceput ca regulă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de ales decât între modernism și postmodernism, e posibil un al treilea răspuns: ni se deschide înainte calea transmodernității. Între deism și panteism, Părintele Stăniloae lucrează cu un nou concept de lume, în perspectiva unui nou antropocentrism solidar cu teologia patristică și ortodoxă, în general, dar și cu ontologia lupasciană a celor trei materii, absorbită azi de ethosul transdisciplinarității. E aici și o consecință a creștinismului cosmic răsăritean și cu precădere cel românesc, despre care s-a pronunțat și Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să fie depășite, dar pentru clișeele lor, care au împins gândirea în ideologii. Golite de utopii, ele, însă, pot fi recuperate chiar la modul postmodern, așa cum au procedat Heidegger și Derrida cu gândirea lui Platon sau Părintele Stăniloae cu teologia patristică. Numesc asemenea ethos ca fiind transmodernist. Dar postmodernismul nu înseamnă doar moartea lui Dumnezeu, a metafizicii, a istoriei și a umanismului tradițional, ci și a celorlalte valori, în care prim-planul îl ocupă, desigur, arta. Modernismul, înglobând în sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar putea să se revendice, la urma urmei, și New Age. Mai mult, ar putea da apă la moară ofensivei eretice despre care am vorbit ceva mai înainte. Ceea ce ignoră Lupașcu este faptul că religia creștină, în plinătatea ei ecumenică patristică regenerată de teologia Părintelui Stăniloae, de exemplu, chiar în anii în care el își desăvârșea sistemul triontic de gândire, nu mai este o religie monoteistă de felul celor orientale, ci implică logica neclasică a Unului Multiplu din starea T. În
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Libaniu se mutase în capitala Siriei, fiind unul dintre cei mai vestiți promotori ai culturii păgâne din secolul al IV-lea. Cursurile lui Libaniu le urmaseră și Sfinții Grigorie de Nazianz și Vasile cel Mare la Atena<footnote Nicolae Corneanu, Patristica mirabilia, Edit. Polirom, Iași, 2001, p. 109. footnote>. Libaniu a studiat la Atena iar tinerețea și-a petrecut-o la Constantinopol și Nicomedia. Ca student în retorică și în greaca veche nu avea rival. Într-adevăr, popularitatea sa în Constantinopol
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
mai înaltă formă a raționalului. în toată amploarea ei, hermeneutica apare practic, la fel ca și semiologia, numai pe fundalul tematizării comunicării. Desigur, interesul pentru semne și pentru interpretarea lor este foarte vechi. Dar Antichitatea 11 clasică și mai ales patristica n-au produs decât reguli de interpretare disparate. După Renaștere și mai ales o dată cu Reforma se dezvoltă teorii hermeneutice sectoriale, teologice și juridice. Așa că în pragul secolului trecut, hermeneutica se prezintă încă drept o disciplină auxiliară în căutarea unor reguli
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
stea pe gînduri să păstreze legăturile cu viața și cotidianul obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul fiind antimetafizic prin excelență, Înțelepții, cerebralii și eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea de către patristică a rîsului, acesta fiind considerat o acțiune prin care dumnezeirea este negată, suprimată, micșorată. Nici mînia nu este recomandată de către lectorul acestor cursuri de vară care este subtilul paj, mînia este o acțiune psihică decompensatorie, În regimul diurn mînia nu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
gînduri, ci dimpotrivă să rîdă, să fie veselă, el știe de funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul este antimetafizic prin excelență, Înțelepții cerebrali și toți eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea rîsului de către patristică, rîsul este tocmai acțiunea prin care dumnezeirea este negată, micșorată,, ceea ce Întreprinde pînă la urmă pajul este totuși o lecție de mortificare a fetei. „... nu e nimic și totuși e / o sete care-1 soarbe” Nimicul redus totuși la un punct
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Migne. în ce privește edițiile cu traducere, introducere și comentarii, fundamentală este Bibliothèque Augustinienne (abrev. BA), în curs de tipărire la editura Desclée din Paris în mai multe volume. Inițiativa italiană corespondentă este Nuova Biblioteca Agostiniana (NBA), sub îngrijirea cercetătorilor de la Istituto Patristico Augustinianum, publicată de Città Nuova, Roma. Printre edițiile în spaniolă amintim: Obras de San Augustín, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid, 1969, sub îngrijirea lui P.V. Capanaga, sub auspiciile și coordonarea Universității Pontificale din Salamanca. Firește, cum se întîmplă întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu are harul își dă seama că, chiar dacă vede binele, nu-l poate săvîrși, în timp ce acela care îl are îl vede și poate să-l săvîrșească. Bibliografie. P.F. Beatrice, Tradux peccati. Alle fonti della dottrina agostiniana del peccato originale, Studia patristica Mediolanensia 8, Vita e Pensiero, Milano, 1978; A. Trapé, S. Agostino: introduzione alla dottrina della grazia, Città Nuova, Roma, 1987-1990. 15. Ultimii ani Retractările (Retractationes) sînt ultima operă pe care o mai amintim, alături de cele consacrate polemicii împotriva lui Iulian
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al II-lea (578-590), cf. PL 72, 703-760. Bibliografie. A. Quacquarelli, La prosa d’arte della Cancelleria Apostolica. Papa Ormisda al vescovo Possessore, în idem, Retorica patristica e sue istituzioni interdisciplinari, Città Nuova, Roma, 1995. 7. Benedict de Nursia Benedict n-a fost un „minor”, fără îndoială, însă relevarea importanței sale este sarcina altor domenii de cercetare, nu a istoriei literare, și de aceea noi, în conformitate cu principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Epistola către locuitorii din Constantinopol: ibidem, pp. 370-377 (trad. fr. din siriacă). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorie (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain, 1963; L. Scipioni, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia dogma critica (Studia patristica Mediolanensia 1), Vita e Pensiero, Milano, 1974. CAPITOLUL XVII DEZBATERI TEOLOGICE PRECALCEDONIENE ȘI POSTCALCEDONIENE îN ORIENT I. REPERE ISTORICE Două trăsături caracterizează ansamblul dezbaterilor teologice din mediul bizantin: pe de o parte, legătura lor cu disputele pentru întîietate și putere
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]