622 matches
-
diferit de apa stătută de pe Columbia Road. Se Înecă, Înghiți cu grijă și chicoti În pumni, zîmbind spre japonezi. Curînd, rîdeau cu toții, plasîndu-se pe spate În iarba Înaltă de lîngă piscină. În săptămîna următoare, Jim li se alătură japonezilor care patrulau pe străzile pustii. În fiecare dimineață, soldații ieșeau din bivuacul lor de la punctul de control de pe Great Western Road, iar Jim alerga pe treptele casei În care Își petrecuse noaptea și pornea În urma lor. Soldații intrau rareori În casele străinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se mișcase pe pînza albă. După o lungă călătorie prin magaziile și blocurile de locuințe din Chapei, umbra firmei de neon de deasupra hotelului ajunsese, În sfîrșit, pe ecran. Literele uriașe, fiecare de două ori cît tînărul soldat japonez care patrula pe scenă, se mișcau de la stînga la dreapta, Într-un ritm vioi, Încorporînd silueta santinelei firave și a puștii lui Într-un spectaculos film solar. Încîntat de această prezentare, Jim rîse Îndărătul genunchilor lui murdari, ținîndu-și picioarele ridicate pe banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
canalelor negre. Trecură pe sub benzile transportoare aeriene ale unei oțelării, Împodobite cu panouri de la festivalul dragonului. Prăvălii de amanet cu obloanele trase stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești ale regimului marionetă patrulau În jurul fabricii de bere Del Monte și al depoului de camioane Dodge. Jim nu fusese la Chapei niciodată. Înainte de război, un băiețel englez ar fi fost ucis În cîteva minute doar pentru pantofii lui. Acum era În siguranță, păzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu paie, transformată Într-o adevărată pastă de un convoi de vehicule Încărcate cu piatră de construcție. Un camion trecu pe lîngă ei, cu o Încărcătură de țigle de acoperiș smulse de pe locuințele din Orașul Vechi. Perechi de gărzi Înarmate patrulau pe șoseaua de perimetru, tăind aerul sumbru cu baionetele lor. Două avioane de transport cu un singur motor erau parcate la marginea cîmpului. Însoțit de echipa lui de la sol, un pilot japonez vorbea cu doi camarazi, ofițeri În uniformă. Pilotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din camioanele și mașinile cu muniții În flăcări. Temîndu-se de avioanele Mustang, convoaiele japoneze se deplasau doar după lăsarea serii, iar zgomotul motoarelor Îi ținea pe toți treji, noapte de noapte. Sergentul Nagata și paznicii abandonaseră orice Încercare de a patrula În perimetrul lagărului de teama de a nu fi Împușcați de poliția militară care supraveghea convoaiele. Spre sfîrșitul lui iulie, aproape toată rezistența japonezilor În fața bombardierelor americane Încetase. Un singur tun antiaerian, urcat pe platforma superioară a pagodei Lunghua continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai existe la Lunghua, iar mulți dintre prizonieri erau convinși că războiul se terminase deja. La 2 august, după zvonul că rușii intraseră În război Împotriva Japoniei, sergentul Nagata și soldații lui se retraseră În casa paznicilor și nu mai patrulară În jurul gardului, abandonînd lagărul În mîinile deținuților. Grupuri de prizonieri britanici trecură gardul și colindară de-a lungul orezăriilor din apropiere. Părinții stăteau lîngă copiii lor pe movilele funerare, arătînd cu mîna spre turnul de pază și spre dormitoare, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
domnul Maxted, sătul să trebuiască să sprijine trupul acesta bolnav. — Mai tîrziu, Jim. Poate o să vină mai tîrziu. — Nu cred că o să vină camionul cu mîncarea. În timp ce soldații japonezi Îi Împingeau pe deținuți spre terenul de adunare, Jim urmări gărzile patrulînd pe lîngă sîrma ghimpată. Văzîndu-i din nou pe japonezi, Îi reveni Încrederea. Perspectiva de a fi ucis Îl incita; după incertitudinile din săptămîna de dinainte, saluta orice sfîrșit. În ultimele cîteva momente, ca și acel hamal cu ricșa care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și să moară În fața Cadillacurilor albe. Jim șterse cu furie muștele de pe fața domnului Maxted. RÎzînd de doamna Vincent, Începu să se clatine pe genunchi, cum făcea cînd era copil, scîncind și bătînd monoton pămîntul. — Jamie... Jamie... Un soldat japonez patrula pe pista de zgură din apropiere. Trecu pe iarbă și se uită În jos la Jim. Iritat de zgomot, era gata să-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar izbucni o lumină care umplu stadionul, trecînd peste gradenele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
au strigat ele intrând în casă. Așa a aflat Madeleine. Nu aș fi fost atât de inconștient să îi spun. Următorul incident a fost și mai absurd. Nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă nu erau afurisiții ăia de polițiști patrulând prin parcare cu o săptămână înainte. Sunteți bine? întrebaseră ei, de parcă le-ar fi păsat. Domnule, mi-au spus, de parcă nu m-ar fi aruncat într-o celulă împuțită la cel mai mic gest sau la un ordin de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mare al lui Henry, mama lui Peg și a lui Harry, trimise o telegramă prin care Își anunța sosirea cu primul vapor disponibil. — Nu e nevoie, nu e nevoie, spuse Henry clătinând din cap, cu gândul la submarinele germane care patrulau Atlanticul - oroarea Lusitaniei era Încă proaspătă În amintire -, dar nu Încercă să o Împiedice. Între timp, secretara preluă comanda În casă, angajând asistente, dând ordine servitorilor, răspunzând Întrebărilor puse de prietenii Îngrijorați, compunând buletine informative, interzicând vizite și chiar descurajând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează În grupuri de cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă. Doar atît face poliția, probabil atît i s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îndemnau pe „Stens“ să se trezească „pentru Încă o repriză“. White plecînd din arest, bombănind că totul fusese degeaba. Krugman și Tucker strigau insulte, primind drept răspuns niște scîncete. Nici un sunet dinspre White sau Johnny Brownell. Lentz Huff și Doherty patrulau pe culoar. Și, repetate la nesfîrșit, suspine de Madre mia. Ora 6.14 dimineața. Ed scrise versiunea a treia. Fără scîncete, fără madre mia; doar cu bătăușii polițiștilor, care-i ațîțau pe ceilalți deținuți. Se Întrebă cum ar categorisi tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
alee străjuită de copaci stufoși, deci mi-a fost destul de ușor să-mi ascund mașina puțin mai departe de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine știe, poate și acum - prin casă patrula un majordom absolut lugubru și respingător cu numele de Pyles și știam că deși situația era evident confuză, nu aveam șanse să trec de el. Am așteptat momentul favorabil, când l-am văzut dispărând în direcția clădirilor anexe cu cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sîntem terminați! Haide. Se săltă proptindu-se În mînă. Lasă berea și hai să mergem. O să te conduc acasă. Chiar pînă la ușă. Și mă poți prezenta unchiului tău - unchiul Horace, nu-i așa? Duncan se gîndi la domnul Mundy patrulînd prin salon, ducîndu-se șchiopăind să răspundă la sonerie. Dar acum nu avea energie suficientă pentru teamă sau jenă sau chestii de genul ăsta. Se ridică În picioare și-l urmă pe Fraser pînă la treptele dinspre fluviu și o luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
indicator De Închiriat, din lemn, care Începuse deja să ardă. — Unde naiba vă e gardianul? Îl Întrebă Kay pe bărbat. — Spuneți-mi dumneavoastră, zise el gîfÎind. Strada este la marginea a două posturi. Stau acolo certîndu-se care trebuie să o patruleze. Credeți că avem nevoie de pompieri? CÎteva extinctoare ar fi suficiente, dacă am avea scări și frînghii. — Să dau fuga pînă la telefon? Kay se uită Împrejur, dezamăgită. — Da, zise ea. Da, cred c-ar trebui. Omul o luă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o clipă, se opriră, deveniră mai puternici, apoi dispărură din nou. Duncan simțea cum domnul Browning și domnul Chase se Întorc arătîndu-și colții, asmuțiți și furioși ca niște cîini În lanț. Nemernicilor! strigă unul dintre ei, demonstrativ. Vă avertizez...! Mai patrulară În sus și-n jos un minut sau două, dar pînă la urmă o luară pe scări, călcînd greu. Peste o clipă, luminile din celule se stinseră din nou cu un pff. Duncan Își lăsă pătura și ajunse cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Hitler și hitlerism, de ura față de evrei, de bombardarea femeilor și copiilor din orașe și tîrguri - atunci, la ce bun? Dacă trebuie să luptăm atît de mult să o păstrăm - dacă trebuie să-i punem pe oamenii În vîrstă să patruleze pe acoperișurile bisericilor să Înlăture bombele incendiare cu periuțele! atunci, ce valoare are? CÎt este ea cu adevărat În centrul inimii omului? Helen se cutremură - brusc impresionată de tristețea nemăsurată a cuvintelor Juliei și sesizînd o latură Întunecată a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a mai fi frumoasă, am remarcat. Există oameni care să aibă nevoie de asemenea viteză? El se șterse pe mîini Înainte de a-mi răspunde. — Păi, e o navă de lucru. Trebuie să-și cîștige banii de-ntreținere. Vasele spaniole care patrulează la Ceuta și Malilla chiar au viteză. — Deci poate face traversarea pînă În Africa de Nord? Era pe punctul de-a pleca, dar m-am Întins și i-am strîns mîna, forțîndu-l să dea ochii cu mine. — Domnule Andersson? V-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ale Estrellei de Mar. 15 Plimbarea unui responsabil cu buna-dispoziție Mașina de tenis tăcuse. Puțin după ora patru, jucătorii Începură să părăsească terenurile și să se Îndrepte spre case pentru o siestă Întîrziată. Stăteam În Citroënul meu În fața barului unde patrulau noaptea tîrfele de ocazie. Mașinile treceau rînd pe rînd printre porțile Clubului Nautico, conduse de șoferi osteniți, dar fericiți, care visau să Învețe lovitura de stînga perfectă de la acest frumos evanghelist al fileului. Crawford plecă ultimul. La cinci și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și pe Stalin, cu ciubota de cauciuc în coaste și cu o vargă desfrunzită peste spinarea descărnată și cheală, fiindcă potaia, după ce mirosise, cu indiferență, Pepenoaica, și-o alesese ținta nevoilor sale bătrânești, fără măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
metri depărtare, nemișcată, o santinelă ascultă concentrat, cu capul ușor aplecat într-o parte. Nervii tuturor sunt încordați la maximum. "Oh, Doamne, nu! Nu se poate sfârși totul acum!". Spre ușurarea lor, neamțul saltă arma pe umăr și continuă să patruleze, ba chiar își aprinde liniștit o țigară. Își bate palmele înmănușate ca să se încălzească în timp ce îngână ușor: "Unsere beide Schatten/ Sah'n wie einer aus/ Daß wir so lieb uns hatten..." 131. Marius strânge convulsiv în mâna dreaptă mânerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
camufla antenele lungi și subțiri care făceau posibilă recepția și transmiterea mesajelor ce mențineau într-o permanentă stare eficient operativă trupele germane din zonă. Cadrele medicale și bolnavii plecaseră, în locul lor apăruseră numeroase gărzi înarmate, însoțite de câini lupi, ce patrulau neîncetat perimetrul. Aleea principală de acces fusese blocată cu o barieră metalică iar soldatul ce o străjuia din ghereta dibaci ascunsă printre brazi, o ridica numai după studierea temeinică a documentelor celor care veneau pentru diferite treburi acolo. La intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații cu parpalace trei numere mai mari, patrulând la Șosea și pe bulevarde, și nici măcar buldozerele răvășind imaginea orașului pe retină, apoi mai aproape, urcate pe zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din motive oculte (acolo s-ar fi aflat o bibliotecă a pașoptiștilor, pe care comuniștii ar fi zidit-o de vie). Aș fi putut oricând să părăsesc corabia, făcându-mă nevăzut pe punțile de ciment ale coridoarelor, pe care nu patrula nimeni noaptea. Nu terminasem însă cu lucrul. Scrisoarea a V-a mă aștepta, meditativă și impersonală. Și, ca să fiu sincer, și eu o așteptam pe ea. Scrisoarea 5. 29.02.1999 Direcția operativă, serviciul corespondență Sunt într-un Airbus 310
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumii. Se povestea că ei sunt ultimii arhivari ai substanțelor vii, gardienii cărora donatorii de existențe veneau să le dăruiască rulourile minții și poveștile lor complete. Fișele și sulurile erau păstrate cu sfințenie, în rasteluri închise cu cheie; pe holuri, patrulau bibliotecare în capot bleumarin, gata să surprindă orice mișcare suspectă. De jos, din subsol, venea miros de sfoară și aracet și se-auzeau trosnete și clămpănituri, ca de menghină sau presă tipografică (unii credeau că acolo e legătoria de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]