533 matches
-
ocolește defectele psihicului și mentalității românului, îi recunoaște calitățile, dar nu o dată se contrazice, mai ales conjunctural. Românul are o propensiune spre arhaitate, revelând un străvechi fond etnic. Atitudinea este eminesciană și sadoveniană. Împotrivirea față de civilizație ar fi ca o pavăză contra noilor veniți, a străinilor. Lui G. Călinescu, înainte de război, i se pare că orășanul cu deosebire, nu are spirit constructiv, nu este edil, ba din contra, este indolent. Nu aruncă zăpada, nu curăță poleiul, răspunzând, când i se face
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
un oftat însoțit de un zgomot de oale sparte și de tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea? - Dar pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă Pârnaie, stând, mai departe, cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. - Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu rugineli. - Ce mai întrebi atuncea? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura de pe țeastă. - Nu te-a întrebat
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ajungând spre toate manifestările creației divine, elementele acestea se constituie, în creația wojtyliană, în subiect și obiect al adorației sale față de divinitate. Această stare transcende însă și la indivizi, lirica sa fiind o doxologie adevărată. Ca și credința, iubirea este pavăza cea bună, ca gheața de rece, și jar totodată, în tăcerea reciprocității întruchipată. De aici și constatarea, legată de ruga Poetului: „Domnul, când în inimă îl ai, e ca o floare/ ce tânjește după a soarelui căldură,/ O, lumină, vino
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
la NATO, a poliției mai cu seamă, moda americană a mîinilor încătușate, indiferent de cît de murdare sînt sau de natura murdăriei, a prins și la noi. Indiferent de faptă, de valoarea prejudiciului, de pericolul social reprezentat, arestații (încă sub pavăza prezumției de nevinovăție, atenție!) sînt purtați în cătușe, de la Poliție la Parchet și de acolo la Judecătorie, pe sub ochiul camerelor t.v. Dacă arestatul e un asasin fioros precum grecul cu jaful de la casa de schimb de pe Magheru, treacă-meargă. Se
În cătușe, în direct by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14450_a_15775]
-
al limbajului dens, eliptic, abrupt, care evită explicația și divagația din dorința de-a nu tulbura misterul ce poate fi mai bine prizat printr-o economicoasă folosire a cuvîntului. Imaginea unicității e favorizată de turnura parcimonioasă a discursului liric, sub pavăza ilustrelor exemple, de la maeștii haiku-ului pînă la hermetici. Precum relativ puțini poeți ai noștri de azi, Radu Cange se arată înclinat spre enunțul epigramatic: "Atunci cînd/ nu voi mai fi.../ decît o moarte/ jefuită de amintiri" (Vers). Sau: "în
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
da o sărutare,/Nime-n lume n-o să știe/Căci va fi sub pălărie; Și-apoI, cine treabă are? ( M. Eminescu, „Floare albastră“, 1873). Dintre semnificațiile pe care pălăria le poate avea, Eminescu a ales una absolut singulară: aceea de pavăză a iubirii pe care femeia o dăruiește cu grație și generozitate. De la Coco Chanel citire Din dicționarele de modă aflăm că pălăria reprezintă „un accesoriu al ținutei vestimentare“, care pe vremuri avea dimensiuni și forme anume gândite pentru a atrage
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
un fel de emblemă a vacanței. Devenită celebră, mai ales prin utilizarea ei ca accent de culoare în personalizarea unor eroi de film, pălăria de paie nu contenește să fascineze. Din America Latină până în China, oameni de toate vârstele poartă această pavăză împotriva soarelui, fiecare înfrumusețând-o după cât îl duce... fantezia. Preluate în lumea spectacolului, acestea s-au bucurat de succes în rândul gondolierilor din Veneția, dar și al unor actori celebri: Maurice Chevalier, Harrison Ford, Brigitte Bardot, Catherine Deneuve... Inconfundabile sunt
Agenda2004-40-04-senyational2 () [Corola-journal/Journalistic/282949_a_284278]
-
Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 299) „Care cuvântător va putea împleti după vrednicie cununi virtuților tale? Ai primit de la fire limbă, dar tu ai crescut-o ca să ajungă muceniță! Ai primit gură ca să fie pavăză limbii, dar tu ai făcut din gură altar limbii. Ai primit pană pentru grai, dar când Ți s-a tăiat, ai arătat-o spic cu rod bogat. Ai primit limbă, slujitoare graiului, dar tu ai jertfit-o lui Hristos, oaie
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
să treci de la ceea ce e nou la ceea ce e tînăr de la graffiti la sunetul în care geme secunda lor voluptuoasă de la metonimie la lunecarea Soarelui de-a dreptul pe limbă de la pliurile curcubeului la veșmîntul văzduhului pur și simplu de la pavăza ușii la casa în care căldura ei ospitalieră nu se mai poate apăra. Semn de carte Întreaga eternitate în tine cum prînzul pe care abia l-ai luat o zi crescînd din carnea ta cum o unghie. O luptă E
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
degrabă hameiul... Monumentul a fost așezat într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, peste drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. La 17 iunie 2002, forțe obscure și certate cu legea au înhățat statuia sub pavăza întunericului și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își asumă răspunderea? Pentru
Caragiale statuie by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13532_a_14857]
-
însă cum arată ochii ei micșorați de cearcăne adânci care atârnau ca niște podoabe prețioase și de aceea prea grele. Nu de cearcănele ei ne era frică, aflaserăm o mulțime de povești despre ele. Ci de lentilele puse ca o pavăză amenințătoare. Până nu-i auzeam vocea anunțând, cu aceeași intonație, eroii și condamnații acelei dimineți, nu puteam ști nimic despre soarta noastră." (Amintiri, pag. 33) Nu altfel stau lucrurile cu cititorii Florii de menghină. Cu tonalități, la urma urmelor, egale
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
o pot explica/ dar nici nu o pot opri/ să îmi fluture în față// și brusc simt nevoia/ să alerg/ oriîncotro" (o anume oră a dimineții). însă vitalitatea nu e aci amorală, cinică, așa cum se întîmplă adesea, ci pusă sub pavăza unei calde pietăți de natură infantilă. Coeziunea textului se produce în jurul acestei neputințe de-a accepta ordinea pragmatică, meschinăria, în numele unei candori funciare. în fond e o tulburătoare incapacitate de-a accede maturitatea: ,urletul meu de lup/ ce-și caută
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
și mi-au luat banii, au putut să dispară în mare grabă. Mă întreb însă cum au umblat caii, pentru că pe așa o viforniță nu puteau merge prea lesne împotriva vântului... Poate că i-au dus de căpăstru, ținându-le pavăză cu trupul lor. După aceea... au plecat cu vântul în spate și o fost floare la ureche! Apoi încep să mă dumiresc cam cum s-au petrecut lucrurile. Poți să mi spui ce fel de parale ți-au dat ieri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu peste o sută de ani în urmă. Pentru el era o noutate. Iar faptul că oamenii Arsenalelor se bazau pe ea îi impunea lui Robert Hedrock, singurul nemuritor de pe Pământ, prieten al Arsenalelor, să se asigure că este o pavăză într-adevăr atât de eficace cum o socoteau ei. Dar asta era o treabă pentru mai târziu, acum fiind doar o problemă minoră. Trebuia să ia o hotărâre, cât de rapidă nu era clar deocamdată, dar oricum lui i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața - atâta s-a stins de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de piatră. Și neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe și negre solstiții mare și singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul că Dumnezeu răpitu-și-a singur putința-ntrupării. Nu l-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
oarecum banală, o ușoară luare în zeflemea, în conversație manifesta o bunăvoință care îi seducea pe toți cei care îl abordau. Dar el nu era nicidecum romanesc. Educația ecleziastică, care și-a lăsat amprenta asupra sa, îl apăra, ca o pavăză, împotriva oricărei slăbiciuni sentimentale. El a fost și a rămas întotdeauna un adevărat om al secolului al XVIII-lea. Toată viața s-a dovedit a fi un prieten intim și camarad de plăceri al lui Biron, de Laclos 64 și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
locul, neuitându-se drept la felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și se Îndreptă Încet spre portiță. Eu Îl văzusem Îmbrăcându-se cu o oră Înainte, acasă, cu o minuțiozitate profesională: — O să mă Întorc târziu, Íñigo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
chichirezul ei: În acel Madrid periculos, cu străzile prost sau deloc iluminate și strâmte, respectivul veșmânt se dovedea foarte practic dacă trebuia să te bați cu arme albe. Pusă În diagonală peste piept sau răsucită pe brațul stâng, servea de pavăză contra adversarului; și aruncată peste oțelul lui, Îl putea stânjeni Îndestul până Îl miruiai cu o „botă à la Nevers, adică o Împunsătură de spadă de toată frumusețea. La urma urmei, chestia cu loviturile cinstite, când Îți riscai pielea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
decembrie. Tot la 3 decembrie, noaptea, Gavrilcea a convocat la Vlădulescu echipa de cinci, dîndu-i desigur instrucții generale. În aceeași noapte, la ora unu, Munteanu intră în depozitul de la demisol al Casei de Artă, neglijat prin extravaganța lui (halebarde, armuri, paveze, sulițe, un tun mic de lemn etc.), și scoate pumnalul stil Renaștere (un simili pentru teatru, cumpărat din incompetență). A doua zi dimineața, Cioarec vine la garaj să dea lui Munteanu noi consemne cu privire la itinerarul automobilului. Scenariul atentatului era pus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mână de oameni cari să-i aprecieze talentele, cu toate greșalele sale din trecut. Întrucât privește deci esperiența personală a primului nostru ministru, desigur că valoarea pe care o dă colegiului I trebuie să fie foarte mare, desigur știe ce pavăză puternică 230 {EminescuOpXIII 231} a libertății tuturor o formează tocmai acea mână de oameni, acele resturi de rasă încăpățînată pe cari banul străin nu le-a putut desființa încă. Opune-va odiseea sa personală tendențelor de reformă ale exilatului amic
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să 'nchiză ochii, ca să nu mai vază ce se petrece. Suntem însă condamnați de-a asista și la cel [din] urmă atentat făcut asupra elementelor rămase independente în țară, la modificarea electorală, care, nimicind drepturile politice ale proprietății istorice, sfărâmă pavăza din urmă care apăra capul acestui popor. [3 decembrie 1882] ["AVEM SUB OCHI EXPUNEREA OFICIALĂ... Avem sub ochi expunerea oficială a situațiunii județelor țării pe anul 1880. Impresiunea ce ne-a produs citirea acestei lucrări făcute de comitetele permanente este
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țări de 'mpreună cu Dunărea. Calimach Catargiu, silit de bănuiala aruncată asupra lui, descopere duplicitatea guvernului, e amenințat cu darea în judecată și moare de supărare. Cogălniceanu, bolnav și bătrân, reîntinerește în culmea vieții sale pentru a apăra Dunărea, mișcătoarea pavăză de argint a neatârnării noastre străvechi, a căreia pierdere totdeuna robie au însemnat. Iar țara aceasta, amețită ca un taur de demagogia ei internă, de zdreanța roșie a republicei de disculți, e distrasă de la cestiunea cea mare, pierde ca pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Unirii, folosindu-se astfel doar de un drept pe care nici o putere din lume nu i-l poate contesta. Că partidul lui Brătianu repeta lozinci neînțelese ale radicalilor europeni și n-a văzut în Înălțimea Sa Principele Carol decât o pavăză pentru jafurile pe care urma să le comită asupra statului - să lăsăm asta în suspensie; cu toate că este îndoielnic dacă avantajele materiale de care fiecare partid în fiecare țară beneficiază prin ajungerea sa la putere se pot numi jafuri; un lucru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că de vorba asta, "șicană", nu auzise nimeni, și nici învățătoarea nu se pricepuse să le-o explice. Nu era tare la explicații. Când făcuseră "Preda Buzescu" și ajunseseră la versurile "Han-tătarul scoase o secure mică/ Și lovind pe Preda pavăza îi strică", nu știuse să le spună ce era pavăza (chiar și Mircea știa că asta însemna scut), ci le zisese că înseamnă "încredere". Și mai era un cântec cu Doftana, "Privesc din Doftana prin gratii de fier", unde la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
învățătoarea nu se pricepuse să le-o explice. Nu era tare la explicații. Când făcuseră "Preda Buzescu" și ajunseseră la versurile "Han-tătarul scoase o secure mică/ Și lovind pe Preda pavăza îi strică", nu știuse să le spună ce era pavăza (chiar și Mircea știa că asta însemna scut), ci le zisese că înseamnă "încredere". Și mai era un cântec cu Doftana, "Privesc din Doftana prin gratii de fier", unde la un moment dat se zicea "E cerul sub care, închisă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]