1,318 matches
-
aprecia că statul trebuia să finanțeze realizarea unui dig de protecție și a unui port la Mangalia, astfel, "încetul cu încetul, acel oraș va recăpăta viață"2688. În orașul Ostrov, reședința plășii Silistra Nouă, s-au făcut "lucrări importante de pavaj și de șoseluire a drumurilor"2689. Sediul primăriei orașului Ostrov se afla într-o clădire încăpătoare amplasată în mijlocul unui parc și aflată în proprietatea statului român. În anul 1903, în oraș existau două școli primare, una de băieți și alta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
plăcuse atât de mult ca acelea cu copacii cu frunziș bogat, cu casele vechi văruite și cu catul de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă asfaltată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spulberase toate gândurile din cap. Da’ ar putea totuși să se ducă sâmbătă prin oraș. Era bine de știut. Capitolul 5 Cei șase miniștri fură executați la șase și jumătate dimineața, la zidul spitalului. Curtea era plină de băltoace. Pe pavaj erau frunze ude, moarte. Ploua tare. Toate obloanele de la ferestrele spitalului erau bătute-n cuie. Unul dintre miniștri avea tifos. Doi soldați Îl căraseră pe scări. Au Încercat să-l sprijine de zid, dar el s-a așezat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de oxigen introdusă (emisă) în aerul atmosferic. Unii oameni au micșorat cantitatea de plante verzi: au defrișat păduri (au tăiat copaci), au lăsat terenuri agricole nelucrate, în paragină, au micșorat spațiile verzi și le-au înlocuit cu diverse construcții și pavaje. Alți oameni au implementat noi obiective consumatoare de oxigen, care emit în aer deșeuri toxice: oxid și bioxid de carbon și alți poluanți. Și unii și ceilalți au stricat echilibrul natural și amplifică în continuare dezechilibrul prin: a. Micșorarea cantității
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mobilizeze pe Roxanne și pe Heidi, precum și pe tinerii și neliniștiții Rupert, Esmé, Wyatt și Wendy. Au ieșit la jogging În orașul vechi riscând să-și scrântească gleznele În timp ce Încercau să evite spanielii tibetani și pechinezii Întinși pe aleile cu pavaj neregulat de piatră. Rupert și Esmé l-au depășit În viteză pe Dwight. Rupert avea aceeași culoare a pielii și aceleași trăsături ca și copiii localnicilor, remarcă Dwight. Și totuși, aș spune eu, Înălțimea și cerceii lui Rupert, câte doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune foarte importantă, care nu suferă amânare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această perioadă se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu este clar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de vagă de a noastră. Știam că domnului Cornea îi murise cu câteva zile înainte nevasta; îl cunoșteam destul de puțin și ne simțeam destul de tineri ca să trebuiască să-i fi scris câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce, venind din spate, o lăsă cu totul pradă dezordinii. Micile siluete, care, în grupuri mai mult sau mai puțin consistente, până atunci înaintaseră pe spațiul drumului, fură cuprinse de o agitație nebună. Cei mai mulți o luară la fugă pe pietrele pavajului, dar mulți alții îl abandonară și, procedând ca și cei ce se aflau mai în urmă, luară pieptiș versantul mai apropiat sau se aruncară în albia largă a râului, căutând scăpare pe celălalt versant ori printre rândurile burgunzilor. Chilperic își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între ziduri înalte și dărăpănate, care, la o privire mai atentă, se dovediră a fi pereții unei antice villa, cu siguranță distrusă de vreo incursiune nu foarte recentă a barbarilor, dacă nu chiar de bagauzi înșiși. Dintre ierburi apărea mozaicul pavajului, cu desene geometrice ori scene de vânătoare reprezentând pantere neverosimile pornite să urmărească căprioare în fugă. Mulți bagauzi care în mod clar așteptaseră în iarbă sau printre ruine, se ridicară în picioare la apariția noilor veniți și se strânseră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Oh! Dumnezeule mare! Fixând-o cu ochi metalici, ironici și pătrunzători, și strâmbându-și gura într-un zâmbet crud, barbarul lăsă coama femeii și îi arătă trupul chinuit, plin de pământ și de sânge, care căzuse, inert, descompus, pe marginea pavajului. — Flavia?... Tu cauți ea? o întrebă cu un accent aspru și gutural. Hippolita simți că i se oprește inima în piept. Nu, nu putea fi așa! Nu era adevărat! Acel chip cu gura larg deschisă, cu pleoapele strâmbe, închise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l umple cu pământ și bușteni ca să ajungă să arunce poduri mobile. Dispun de mulți berbeci, pe care adesea îi folosesc în același timp în diferite puncte ale zidului, sfidând tirul balistelor noastre, care acum folosesc ca proiectile dalele din pavajul străzilor, dar sunt atât de uzate, încât servanții trebuie să le repare mereu, așa cum pot, cu mijloace improvizate. Mijloacele noastre de apărare au suferit daune foarte grave, iar apărătorii sunt extenuați, cu atât mai mult cu cât rezervele grâu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui vacarm confuz. Din câțiva pași, Sebastianus ajunse în vestibul și ieși prin ușa acum larg deschisă. Observă că furtuna încetase. Din capul scării largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă ud, sclipitor în lumina torțelor. Destul de aproape și ușor de recunoscut în mijlocul vuietului mulțimii, distinse ecoul sumbru al unor lovituri puternice de berbec pe care dușmanul le dezlănțuise împotriva bastionului. Dubritius, oprit la jumătatea scării îl privi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum abandonat de zeci de ani, iar pe unele porțiuni aproape impracticabil, întrucât acolo, ca peste tot, de altfel, pe teritoriul imperial locuitorii din regiune luaseră de multă vreme obiceiul să se aprovizioneze deseori, pentru construcțiile lor, cu pietre din pavaj și cu pietrișul de susținere. Ținându-și calul la pas, urmărea unul din puținele care ce le mai avea mingan-ul. îl conducea Vlaszo iar Go-Bindan era acolo, sus, cocoțată cum apucase pe cufere și saci de provizii, printre candelabre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din respect pentru amintirea lui, ce s-ar fi ales de ea, aruncată într-un car prin stepe și câmpii, expusă mereu la pericolul foamei și al războiului? Drumul șerpuia acum printr-o pădure mare de mesteceni. Mulți războinici părăsiseră pavajul bătut de soare și preferau să meargă pe la umbra copacilor, mângâiați permanent de razele ce se filtrau prin frunziș. Apăsați, însă, de peisajul acela cu care erau foarte puțin obișnuiți și hipnotizați de tăcerea ce domnea acolo mergeau înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care apusul de soare le picta triumfător pe imenșii nori ce stăruiau peste întinderea câmpiei: tăcuți și maiestuoși, prietenoși, ei păreau că însoțesc coloana în marșul ei spre răsărit. îi observă îndelung, legănat de mișcarea monotonă a carului pe pavajul spart, în vreme ce în mintea sa se amestecau amintiri vagi, îndepărtate, și imagini neclare, fără legătură între ele, i se perindau prin fața ochilor, venind dintr-un trecut îndepărtat, pentru a dispărea și a se pierde în neant. Pasul cailor și glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de flori și pare preocupat să rezolve o chestiune foarte importantă, care nu suferă amânare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu?! Capitolul IV FUSESE UN NOIEMBRIE RECE. PLOUASE toată luna, fără încetare. Pământul nu mai primea apa căzută în neștire din cer. Printre pietrele cubice ale pavajului țâșneau torente ducând la vale, spre mare, gunoiul și zoaiele urbei. Aveai senzația că te lovesc peste față, umplând-o de bale, burțile netede și solzoase ale unor pești înotând în derivă prin aerul zemos. Tocmai în această perioadă se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia îi predase flori, îi propune să-l angajeze ca gardian al tatălui ei, bătrân ciudat, obsedat de ideea sinuciderii. Filip primește. Nu este clar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Augustin: „Diavolul și-a așezat orașele la Miazănoapte.“ Se gândea la asta des. În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial avusese o altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea lugubrului cu ajutorul mereu al simbolurilor mediteraneene. Medii Întunecate răzbite de simboluri religioase importate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și vrednic de milă, de parcă mi s-ar fi turnat În cap o călimară plină cu cerneală și am luat-o la fugă În jos, pe drumul pe care venisem. Panta abruptă era mai greu de coborît decît de urcat. Pavajul neted din beton nu-ți asigura stabilitate și șănțulețele antiderapante nu erau de nici un folos pietonilor. Trebuia să-mi mențin echilibrul prin Îndoirea și Întinderea picioarelor. Zidul protector, ce se mută acum În dreapta mea, devenea din ce În ce mai Înalt și jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
încheiat-o cu ea. Așa arată acordul nostru amiabil. Ăsta e însă necazul cu demnitatea și autorespectul: te costă o grămadă de bani nenorociți. Acum sunt și eu șomer. Ce facem toată ziua? Stăm în grupuri răzlețe pe bordurile murdare. Pavajul seamănă cu un covor ros până la urzeală după un chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]