3,006 matches
-
mândria noastră! Ea ne-a apărat de petele cele grele de pe suflet! Ea ne-a făcut să fim niște oameni curați, feriți de gânduri rele și de oamenii legii. Da, Vasilico, întocmai cum ai auzit: săraci și curați! Asta-i pecetea noastră, copila mamei! Dar mai avem ceva de care trebuie să fim mândri peste măsură: avem ceva mai multă minte decât alții și asta spre nemulțumirea bogătanilor care nu prea asudă pentru luminarea minții lor. Ei nu vor să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nicolai i-a indicat cu arătătorul tâmpla dreaptă: Vedeți și voi că a albit de muncă, de griji, de ani și de vremuri. Urmează și alte timpuri grele... Pentru a le depăși, avem nevoie de oameni tineri în conducere, fără peceți ale trecutului, foștii să mai facă loc celor curați, neunși cu tot felul de alifii pe dinafară și pe dinăuntru, cu cugete curate și cu școală multă... Eu aș zice că ar fi bun un inginer și doi gospodari tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
profesie, cu o posesiune de 1,5 ha teren, români de etnie, în comuna Ropcea, județul Storojineț, astăzi înstrăinate în urma unui rapt dictatorial, a unui război devastator și a două tratate impuse. Această realitate istorică mi-a pus și mie pecetea de bejenar refugiat de la frageda vârstă de 6 ani, alături de părinți și de sora Frevonia. După un periplu oltenesc de mai bine de 1 an, în toamna anului 1945, familia mea s-a stabilit în satul Călinești Cuparencu aparținând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am fost într-o alergătură haotică, dar o alergătură impusă de alții, inconștientă și neambiționată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Le privesc în voie, din colțul meu ferit, pe Namita și pe Keiko. O istorie, dar nu, aceasta nu ar fi de ajuns, o cultură de mii de ani le-a modelat celor două oasele, carnea, sângele, și-a pus pecetea pe felul în care își înalță ochii să-l privească pe cel cu care vorbesc, își deschid buzele să-i zâmbească. Și totuși, cât de diferit a lucrat, în fiecare caz în parte, această mână nevăzută și necruțătoare în strânsoarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi în stare să conceapă și să realizeze integrarea socială este renunțarea dureroasă la exprimarea vocii lăuntrice. Avantajul acestui comportament rezidă, în principal, în funcția de protecție pe care o exercită în favoarea individului: spațiul interior, făcut inaccesibil de măști, poartă pecetea acestei rupturi, oferind în schimb posibilitatea unui refugiu și deci a unei salvări. Chiar dacă acest arhetip este, după Jung, o formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la care ajunge, însă înainte de toate din cel din care purcede și al cărui patos îl însoțește în fiecare dintre fazele sale, determinând în mod global, ca un soi de a priori, această lume a barbariei și conferindu-i, sub pecetea acestei neliniști, un caracter singular, mai vizibil astăzi ca niciodată. Fuga de sine este titlul sub care putem cataloga aproape tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri. Nu știința în sine, care în calitate de cunoaștere a naturii pe care o definește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Adică nu prea mult. Cel cu capul rotund Își ridică ambele mâini. Avea, observă Diego Alatriste, unghiile murdare și pete de cerneală pe degete, ca ale unui copist sau secretar de cancelarie; Însă purta un inel gros de aur cu pecete pe degetul mic al mâinii stângi. — Poate totuși o Înțepătură, ceva, Îl auziră sugerând pe un ton prudent. Ceva care să justifice incidentul. — Dar numai celui mai blond, preciză celălalt. — Desigur, Excelență. Alatriste și bărbatul cu capa neagră schimbară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ridice În public nici măcar dintr-o sprânceană În fața neprevăzutului și fără a i se clinti un mușchi pe față, arăta În ce măsură monarhul celor două lumi fusese În după-amiaza aceea, la Corral del Príncipe, pe punctul să se piardă cu firea. Pecetea și scrisoarea Strigătele gărzilor spaniolă, burgundă și germană schimbându-se la porțile Palatului ajungeau până la Diego Alatriste prin fereastra deschisă asupra uneia din marile curți interioare ale maiestuosului edificiu regal. Nu era decât un covor pe pardoseala goală de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dintr-un motiv de neînțeles, se crede obligatul dumitale... Viața lui și a dumitale, de bună seamă, nu prea au cum să se mai Întretaie vreodată. De aceea m-a Însărcinat să-ți predau asta. Înăuntru este un inel cu pecetea sa și o scrisoare pe care, evident, am citit-o: un fel de salvconduct care Îl obligă pe orice supus al Maiestății Sale britanice să-l ajute pe căpitanul Alatriste, dacă acesta i-o cere. Semnează Charles, principe de Wales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
principe de Wales. Alatriste deschise cutia de lemn negru, Împodobită cu incrustații de fildeș pe capac. Inelul era de aur și purta gravate pe el cele trei pene ale moștenitorului Angliei. Scrisoarea era un răvaș Împăturit În patru, cu aceeași pecete ca inelul, scrisă În limba engleză. Când ridică ochii, văzu că favoritul Îl privea și că Între barba-i feroce și mustață i se desena un zâmbet melancolic. Ce n-aș da eu, zise Olivares, să dispun de un răvaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Guadalmedina, inteligentul lui bun-simț și generoasa-i prietenie. CUPRINS Taverna Turcului........................................................ Mascații................................................................... O mică doamnă.......................................................... Ambuscada............................................................... Cei doi englezi............................................................ Arta de a-ți face dușmani................................................ Promenada de la Prado................................................... Portița Sufletelor......................................................... Treptele de la San Felipe................................................. Teatrul „El Corral del Príncipe“........................................ Pecetea și scrisoarea..................................................... Epilog.............................................................................. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Alatriste.doc PAGE 91
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un viitor război. Apoi, după un ritual obișnuit - în cea mai profundă liniște -, s-au adus sigiliile. Fiecare exemplar al tratatului a fost răsucit cu grijă și vârât în câte un tub stacojiu din piele. Urma doar să se aplice pecețile celor două cetăți: un coif și o lance, respectiv un scut și o spadă. Venise, în sfârșit, clipa mult așteptată, așa că am strigat: — Dați-mi un pergament, să vă citesc doar câteva rânduri! V-am înșelat! Acesta a fost ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
condus în viața care se viețuiește, pare să-i conducă acum în moarte". Visul Povestitorului din ultimul capitol, "cel mai frumos din întreaga mea viață", cum îl consideră, reprezintă imaginea sistematizată a întregii sale relatări care constituie romanul, punându-și pecetea și asupra urmărilor imediate lui: Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. ș...ț Și plecam tustrei pe
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
-l facă fericit - căsătoria cu Regine Olsen - este unul din cei mai compleți scriitori ai culturii occidentale. Iar semnul după care-i recunoști înzestrarea este că-l citești fără să ai impresia că ceea ce ți se deapănă sub ochi poartă pecetea filozofiei. Căci e atîta fluență, ritm și viață în cuvintele lui Kierkegaard încît nimic din sloiurile acelea conceptuale, alunecînd masiv într-un torent de abstracțiuni sterile, nimic din alaiul uscat al terminologiei tradiționale nu vine să-ți rănească ochiul. Și
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
cu precădere femeii este una dintre cele mai interesante lecturi neortodoxe ale piesei (și poate și o lectură contrară spiritului shakespearean, care la urma urmei a creat-o și pe Ofelia, prototip al victimei nearticulate în fața tulburelii vieții, trăită sub pecetea stilului masculin). În această ordine de idei, interpretarea reținută, introspectivă, a scenariilor iubirii de către Ioana Abur se distinge prin modernitatea care exprimă, în cheie măsurată, trezirea sentimentului de iubire, mișcările specifice sensibilității feminine. Faptul că Miranda exprimă în cuvânt ogoiala
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
toată suflarea enoriașilor cu preotul în frunte , când s-a întors Ocrotitoarea tuturor acasă. Candori, în noi, în jur orori, pe care eu, nătângul, nu le bănuiam, minte de copil. - Tatăl dumneavoastră încuraja un asemenea mod de a trăi ,,sub pecetea tainei" creștine? - Tata a avut de furcă cu limba sa ascuțită, a fost exclus din partid, altfel era destul de liber de obligații familiale, domestice, ne scotea uneori la plimbare în parc, dar subiectele religioase le expedia cu buna dispoziție a
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
umor, rațiune, detașare, talent, generozitate, demnitate și - sper să nu fie un cuvânt prea puternic - vizionarism. Orfevrier al spiritului, n-am descoperit încă un lucru ieșit din mâna lui Andrei Pleșu în care să nu simți suflul ideii înalte și pecetea stilistică a gândirii profunde. Rareori găsești în cultura română - și în viața publică din România - pe cineva ale cărui luări de poziție să-ți lase impresia judecății definitive. Forța de impact a prezenței sale provine din contrastul (asumat, direcționat, regizat
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
a fi nu numai al României, ci și al Europei civilizate, începea spre Est, misterios și amenințător, necunoscutul." Circulă insistent zvonuri despre faptele de cruzime ale bolșevicilor, unii fugari trec Nistrul și își caută de lucru prin gospodăriile localnicilor. Dar pecetea secolului de ocupație țaristă (1812-1918) se mai păstrează încă sub diferite forme. Nepotul îi spune mătușii "tiotea", formula de reverență este cea rusească (Anastasie Mironovici, Constantin Alexandrovici), adulții vorbesc între ei rusește cînd nu vor să fie înțeleși de copii
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
în spirit, pune totuși o problemă esențială: "Nichita Stănescu nu este nici atât de verbios precum socotesc contestatarii săi (Gh. Grigurcu, M. Nițescu, Marin Mincu), nici atât de profund pe cât îl cred adulatorii. Dar este probabil cel mai original poet de după Război. Pecetea pe care el a pus-o pe poezia noastră este inefasabilă. Poetul cel mai ușor de recunoscut și mai greu de confundat dintre toți a creat o limbă poetică la fel de liberă și de încântătoare cum este zborul păsării în văzduh
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
ieșită din adolescență, și ea marcată de o boală incurabilă. Ca întotdeauna, lirismul debordant se împletește cu ironia, uneori chiar cu sarcasmul, menite când a-i pune surdină, când a-l reliefa, în proza acestui autor care a aplicat o pecete inconfundabilă asupra literaturii universale din ultimii treizeci de ani. Până la șase ani, Iolanda, n-am cunoscut familia mamei mele nici mireasma castanilor pe care o aducea din Buraca vântul de septembrie, cu oile și iezii ce se cățărau pe Calçada
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
lui Mateiu Caragiale. Dacă nuvela lui Tolstoi povestea sfârșitul unui om, romanul lui Mateiu Caragiale ridică la sonorități de imn povestea sfârșitului unei lumi. În răgazul acestui apus, cuvintele aduc la lumină epoci și locuri ascunse acum în blazoane și peceți. Pătrunzi pe negândite printre meandrele timpurilor vechi și ale spațiilor îndepărtate, te cufunzi în melancolia de catifea a istoriilor, te molipsești treptat de agonica viață de noapte a lumii bucureștene de acum un veac; și le primești pe toate ca
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
riscă să treacă neobservate din cauza absenței unui indice de frecare între litera textului și atenția cititorului. Așa se face că, deși Ion Papuc scrie profund, nu scrie frumos. Are adîncimea unui gînditor și exprimarea unui ardelean: lungă, migăloasă și înceată. Pecetea neamului său, originar din satul Popești de lîngă Cluj, i s-a întipărit în scris sub forma unei sacadări temperate. De fapt, Ion Papuc scrie cum vorbește, schimbînd ritmul în cadrul aceleiași fraze și silind atenția cititorului să îndure sincope ale
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
raporturile total inechitabile în care a fost plasat, după 1989, învățământul românesc față de alte sectoare bugetare din punctul de vedere al investițiilor în ,resursa umană". În discuție este chiar statutul educației românești la nivel de societate, prioritar pe hârtii cu peceți și semnături oficiale și în fapt neglijat și subestimat, în virtutea nu se știe căror înalte și ineluctabile principii de morală politică practică, de la care nici un guvern - de stânga, de centru ori de dreapta - nu s-a abătut până acum într-
Școala, o cenușăreasă? by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7799_a_9124]
-
ce a dărîmat biserică de-i zicea Caimata, e o cladire străveche în care, azi, firma Shell a desființat vechiul birt cu curte în spate alături de care fu găsit zăcînd în nesimțire, în sens de inconștiență, firește, Ministrul din Sub pecetea Tainei de Mateiu I. Caragiale. Aici am văzut în anii '80 o scenă memorabilă. Birtul infam nu avea solnițe, sarea fiind pusă în farfurii adînci cu chenar albastru, tipice alimentației publice comuniste. Un consumator, demult trecut de o anumită alcoolemie
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]