465 matches
-
nu de mult era considerată o subspecie a acvilei imperiale ("Aquila heliaca"), dar studiul de ADNului ambelor specii de păsări a demonstrat că sunt suficient de separate ca să constituie două specii distincte. Acvila imperiala iberica este în pericol de dispariție. Penajul este cenușiu foarte închis pe tot corpul, cu excepția umerilor și părților înalte ale aripilor care sunt albe. Ceafa este ușor palida, fără linii de culoare deschisă cum are acvila imperiala orientala. În cazul indivizilor tineri acestea sunt cenușii-roșiatice, nu au
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
este cenușiu foarte închis pe tot corpul, cu excepția umerilor și părților înalte ale aripilor care sunt albe. Ceafa este ușor palida, fără linii de culoare deschisă cum are acvila imperiala orientala. În cazul indivizilor tineri acestea sunt cenușii-roșiatice, nu au penajul indivizilor maturi până la 5 ani, în același timp cu maturizarea sexuală. Mărimea medie a unui adult este de 80 cm înălțime și 2,8 kg, femelele sunt mai mari decât masculii, putând ajunge la 3,5 kg. Anvergură aripilor variază
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
Pupăza ("Upupa epops"), cucul armenesc sau (regionalisme) nevăstuică, pasăre de balegă este o pasăre insectivoră, migratoare, din familia upupide ("Upupidae"), ordinul coraciiforme ("Coraciiformes"), de circa 28 cm lungime, cu penajul pestriț de culoare cafeniu, cu aripile și coada negricioase, cu dungi transversale albe, cu ciocul cafeniu deschis, lung, ascuțit la vârf și curbat în jos, picioare cenușii, aripi rotunjite și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface și strânge după dorință. Cuibărește în România, dar pleacă în sezonul rece. Are o lungime de 28-29 cm (între mierla neagră și guguștiuc) și o greutate de 75 g. Penajul este similar la ambele sexe. Pupăza are un colorit viu similar, brun deschis roșcat pe cap, piept și partea anterioară a spinării. Aripile sunt rotunjite la capăt, negricioase, cu dungi transversale albe. Dungile alb-negre ale pupezei sunt prezente și sub
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
cu aripile și creasta desfăcute, complet imobile, cu greu putând fi deslușite în ambianța mediului și apoi își iau zborul cu o iuțeală de nedescris. Deseori pot fi întâlnite făcând baie în praf, lucru care le ajută să-și întrețină penajul. Pupezele nu sunt păsări foarte retrase, iar perechile deseori își fac cuib în clădiri. Pupăza este renumită pentru lipsa de igienă și mirosul neplăcut pe care îl emană. În general, dușmanii pupezei evită cuiburile ei din cauza mirosului neplăcut degajat de
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
a nuanțelor roșiatice pe spinare și penele cafenii-deschis pe cap (întunecate la capăt) la tineri. Pasărea are o coadă scurtă, fiind de formă aproape rotundă, cu un cioc negru cu galben mic ascuțit. Irisul păsării este de culoare brună deschis. Penajul pe partea superioară a corpului este brun-roșcat, iar pe partea inferioară este de culoare albă. Coada pe flancuri și aripile sunt cu striații de culoare brun închis. Lungimea unui pănțăruș poate fi între 9,5 - 11 cm, pasărea cântărind 7
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este de mărimea unui porumbel (28 - 31 cm), cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui, iar creștetul și gușa sunt negre. Penele de pe cap formează un moț arcuit în sus. Partea laterală a capului cu abdomenul sunt albe. Nu există un dimorfism sexual la nagâț. Sunt bune zburătoare, pasărea având 70
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii de păsări țesător trăiesc în apropierea culturilor agricole. Ele trăiesc frecvent în colonii mari, ca „Quelea
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
Păsările cântătoare (în latină: subordinul "Passeri" sau "Oscines") sunt încadrate de ornitologi în ordinul "Passeriformes"; au dimensiunile corpului și coloritul penajului foarte variabil. Păsările cântătoare se hrănesc în special cu insecte, din care cauză trebuie să fie bune zburătoare. Cântatul păsărilor este posibil datorită unui sfirinx (laringe) bifurcat; trilul lor este realizat de vibrația unei membrane laringiene în timpul expirației. Pulmonul acestor
Păsări cântătoare () [Corola-website/Science/314343_a_315672]
-
Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ținută frecvent în colivii. le este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă și unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roșu, iar ceafa, coada și aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea teritoriului, și la asigurarea succesului în reproducție. În acest scop ea își
Sticlete () [Corola-website/Science/314355_a_315684]
-
negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea teritoriului, și la asigurarea succesului în reproducție. În acest scop ea își alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor remarcată prin cântec și coloritul penajului. În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele clocește în general în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui
Sticlete () [Corola-website/Science/314355_a_315684]
-
țării, depunând ouăle pe sol în vecinătatea apelor. Este de fapt o specie de pasaj prin luna mai în regiunile nordice din Delta Dunării. În timpul verii, partea anterioară a corpului este cafeniu-roșcat cu pântecele albicios, iar aripile sunt brun-cenușii; iarna penajul devine cenușiu-maroniu. Femelele sunt mai mari decât masculii, fiind viu colorate. Sitarul de mal iernează în vestul și sud-estul Europei. Este rar întâlnit în România, fiind o pasăre de pasaj. Are un colorit asemănător sitarului de mal, însă cu coada
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
în traducere „Corb de mare”). ii au o mărime mijlocie cu lungimea corpului între 0,45 si 1,0 m, având o greutate între 360 si 2800 grame, pe insula Galapagos cormoranii ating greutatea de 4000 de g. După culoarea penajului sunt cormoranii negri și cormoranii de culoare albastru închis care în perioada clocitului au un luciu metalic. Păsările nu prezintă un dimorfism sexual deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele. Puii de cormorani au o culoare brună-cenușie pe
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
păsări de talie medie (25 - 28 cm) la care caracteristic este ciocul lung. Ochii sunt așezați lateral, asigurându-le o rază vizuală mare. În comparație cu alte păsări de baltă, picioarele sunt mai scurte. Abdomenul păsării este albicios, iar pe flancurile corpului penajul este de culoare pestriță brună. Ca aspect, tineretul se poate distinge cu greu de păsările adulte. În zbor becaținele s-ar putea distinge destul de greu de alte specii, dacă nu ar emite sunete caracteristice. Păsările sunt răspândite în Eurasia, ajungând
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]
-
pasăre migratoare. Stârcul cenușiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetație. În ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri. Stârcul cenușiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe cap este alb, el fiind împodobit de un moț negru; pe gât și spate este cenușiu cu dungi albe. Ochii sunt înconjurați de un inel negru. Deschiderea aripilor la cocor atinge 1,70 m. Zborul lui este lin planat
Stârc cenușiu () [Corola-website/Science/314412_a_315741]
-
importanți „C. g. garrulus” și „C. g. semenowi”. După aspectul morfologic pasărea nu se poate confunda cu alte specii de păsări de talie mijlocie (31 cm). Capul partea superioară a aripilor ca și piepteul și abdomenul este acoperit de un penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
având greutatea maximă de 4 kg și anvergura ariplor de cca. 210 cm. Semnul caracteristic după care se poate identifica ușor pasărea sunt penele negre mai lungi de pe cap pe care pasărea le desfășoară în perioada ritualului de împerechere. Culoarea penajului de pe gât și burtă este cenușie, care devine neagră spre picioare și coadă. Regiunea din jurul ochilor și ciocului este lisită de pene cu pielea de culoare portocalie. Pasărea secretar spre deosebire de celelate păsări răpitoare nu zboară ci aleargă rapid pe sol
Pasăre secretar () [Corola-website/Science/314789_a_316118]
-
lung. Gâtul în timpul zborului formează o buclă în formă de „S”. Acest lucru este ușurat de vertebra șasea cervicală, care este mai lungă. Păsările din această familie prezintă un dimorfism sexual destul de accentuat, masculii fiind mai mari ca femelele. Culoarea penajului păsărilor este diferită, de la alb, cenușiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi rare din aripi. Păsările se hrănesc în special cu animale mici acvatice, pești, amfibii, crustacei, moluște, reptile, păsări, rozătoare mici, insecte, ele consumând pe
Egretă () [Corola-website/Science/314479_a_315808]
-
timp în timp sub formă de invazii , venind din stepele Asiei Centrale din Kazahstan, Uzbekistan, Kirghizistan, Mongolia și vestul Chinei unde cuibărește. După perioada de invazie ele dispar din nou. Ultima mare invazie a fost semnalată în România în anul . Penajul păsării este de culoare cafenie-deschisă cu pete mai întunecate. Degetele sunt unite, fiind în număr de trei (tridagtile), alcătuind un fel de talpă acoperită cu pene păroase și niște formațiuni cornoase. Degetul posterior, care apare la multe alte păsări, lipsește
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
la multe alte păsări, lipsește la această specie migratoare. Descrisă prima dată în 1773, găinușa de stepă este de talie mijlocie măsurând dimensiuni între 30 și 40 cm, cu o greutate variind între 250 și 300 de grame. Masculii au penajul mai deschis, iar capul și pieptul sunt dungate, cu dungi alternative, mai dechise și mai întunecate. trăiește în cârduri în regiunile de stepă și semideșert din Asia Centrală pânâ în nord-estul Chinei. În timpul invaziei (circa 10.000 de păsări) spre Europa
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
formă comună de dimorfism este ornamentația. Unul din sexe are culori mai saturate. Trăsături exagerate sunt folosite în special în competiția pentru un partener. Ornamentele sunt costisitoare că producție și mantenanță.. Un exemplu foarte bun este păunul, care dezvoltă un penaj foarte bogat pentru a atrage și curta femelă, dar îngreuiază zborul și limitează abilitatea acestuia de a scăpa de prădători. Fiind atât de puternic colorat, camuflarea este dificilă. Alt exemplu de dicromatism sexual este vrabia albastră. Masculii sunt mai galbeni
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
colorat, camuflarea este dificilă. Alt exemplu de dicromatism sexual este vrabia albastră. Masculii sunt mai galbeni decât femelele, se pare ca efect a consumului unei larve lepidoptere care conține cantități mari de carotenoide și zeaxanthin. Această dietă rezultă într-un penaj de o culoare albastră dintr-o zonă invizibilă pentru ochiul uman a spectrului, dar vizibilă pentru femele. În alte cuvinte, deși ne par galbene aceste vrăbii au un penaj albastru mai mult sau mai putin intens, ca indicator a cantității
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
cantități mari de carotenoide și zeaxanthin. Această dietă rezultă într-un penaj de o culoare albastră dintr-o zonă invizibilă pentru ochiul uman a spectrului, dar vizibilă pentru femele. În alte cuvinte, deși ne par galbene aceste vrăbii au un penaj albastru mai mult sau mai putin intens, ca indicator a cantității de carotenoid consumate, și indirect a abilităților de a găsi mâncare. Carotenoidele joacă un rol important în dezvoltare funcțiilor imune la mai multe specii animale. În multe cazuri, femelele
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]
-
structure to general intelligence and that different types of brain designs may manifest equivalent intellectual performance". (See the sex and intelligence article for more on this subject.) Dimorfismul sexual se poate manifestă la păsări în diferențe de mărime sau de penaj. Diferențele de mărime variază între specii, dar nu sunt regulă, în general păsările de pradă sau anumite specii de păsări nezburătoare ne fiind diferențiate. Diferențele de penaj, ca ornamentație sau culoare, deasemenea variază, dar în general masculii sunt mai ornamentați
Dimorfism sexual () [Corola-website/Science/323956_a_325285]