485 matches
-
să te impui în maniera în care alții făceau față unor situații asemănătoare pentru a acționa cu înțelepciune și succes”. (Machiavelli) Muzeul Dupa-amiază.Domnul Pogon se plimba agale pe una din străzile din oraș.Privirile i se opriră pe o pendulă de înălțime medie,aflată în vitrina unui ceasornicar.Intra în atelier și-l salută pe meșter.Acesta era preocupat cu repararea unui ceas de mâna.Il privi prin ochiul - lupă. Pendula era lăcuită și cu cadran de porțelan în culori
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
străzile din oraș.Privirile i se opriră pe o pendulă de înălțime medie,aflată în vitrina unui ceasornicar.Intra în atelier și-l salută pe meșter.Acesta era preocupat cu repararea unui ceas de mâna.Il privi prin ochiul - lupă. Pendula era lăcuită și cu cadran de porțelan în culori strălucitoare spre albastru și alb. Părea un obiect vechi care cunoscuse timpuri mai bune.Poate împodobise sala unui castel. Domnule,vreau să știu cât costă pendula din vitrină.How much? Mesteșugarul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
000 lei. -Bine o vând,dar cu 60.000 de lei! -O cumpăr!... Aduc banii imediat... Se împrumută de la un prieten de 30.000 de lei,întregi suma cerută și fugi la ceasornicărie. Peste 2 ore ajunse acasă.Mândru deschise pendula.Un aer stătut și un miros de ulei îi invadară nările.Răsuci cheia.Pendula porni greu. N-o probase de teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
banii imediat... Se împrumută de la un prieten de 30.000 de lei,întregi suma cerută și fugi la ceasornicărie. Peste 2 ore ajunse acasă.Mândru deschise pendula.Un aer stătut și un miros de ulei îi invadară nările.Răsuci cheia.Pendula porni greu. N-o probase de teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni dramatic. -Eu nu am pantofi noi,nu am rochie nouă,nu am poșetă nouă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
teamă ca meșterul ceasornicar să nu se răzgândească. Seara îi arată scumpei sale soții surpriza patinată de vreme.Ea izbucni dramatic. -Eu nu am pantofi noi,nu am rochie nouă,nu am poșetă nouă și tu dai banii pe vechituri!!!... „«Pendula» este stâlpul casei”,spunea regretatul Andrei Ivanciu. De atunci dl.Pogon a mai achiziționat 2 pendule mai vechi. Nici una nu funcționează perfect.Dar în schimb dau un concert de alămuri la oră fixă.Deasemeni,a colecționat săbii diferite din mediul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Degeaba Însă, mi-am amintit tristețea cu care se uita la cutia goală, În multele nopți care au urmat, când un insuportabil sentiment de vină mă trezea fix la ora 3 În noapte, ca și când atunci ar fi bătut o neiertătoare pendulă. Și numai atunci când, datorită fleacurilor turuite de tine, irezistibila mea Diana, mai degrabă decât datorită sedativelor grijuliei mele mame, am Încetat să-mi mai aud În mijlocul nopții pendula interioară, tocmai Îmi spusesem că sentimentul de vină ivit atunci când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
curmă zilele. Ce lovitură de trăsnet pentru Manaru! ― Cum, nu toate femeile sânt cîrnățărese? Există, prin urmare și femei cinstite? Dacă-i cu putință așa ceva de ce (nu se află și soția mea printre ele? Abia atunci vine pedeapsa: o împușcă. Pendula bătuse ora trei după miezul nopții când am coborât din pat și, scotocind prin bibliotecă, am dat peste cartea lui Gib Mihăescu. Voiam să recitesc povestea (am parcurs câteva pagini), dar n-a fost chip să continui până la capăt. Morala
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spre cer. Aerul rece al zorilor năvăli în odaie și-mi schimbă direcția gândurilor. M-am îmbrăcat (mi-era frig) și această operație pe care o prelungeam cât mai mult îmi îndepărta pe Mihaela din actualitate. Cu atât mai bine. Pendula bătu patru lovituri sonore, prelungi. Așadar, nu dormisem decât o oră și mie îmi părea că sânt în pat de o săptămână încheiată. M-am așezat la fereastră, rezemând coatele de pervaz. Respiram nesățios aerul proaspăt al dimineții și, prin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și motorul mașinii, în genunchi, pe timp de iarnă curăț filtrul hotei, resetez telefoanele și aparatele de televiziune prin cablu sunt expertă în cele mai sofisticate programe de calculator și de curând am construit chiar un perpetuum mobile dintr-o pendulă veche. dar toate acestea nu mă fac să funcționez mai bine privirea mea e treptat mai întunecată, mersul mai nesigur ceaiul mai amar. mi-aș reveni numai dacă te-ai întoarce tu și mi-ai da voie să îți desfac
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încerca să-și expedieze clienții, parcă nici nu-l mai interesau. „Vrea să facă un ceas cum n-a mai fost!” au decretat, ironici, cei ce iscodiseră prin atelier și vestea s-a întins, zglobie, peste târg. „O să facă o pendulă de-o să meargă de-a-ndăratelea. Când te scoli, o să vezi că e timpul să te culci!” „O să facă un ceas cu pitpalac. Pitpalac! Pitpalac!” Unii chiar așa începuseră a-i zice meșterului: Pitpalacul. Un client l-a întrebat dacă nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
după cum știți, necazul e mai tare ca norocul...” Oamenii îl ascultau muți. Asemenea vorbe nu mai auziseră. La mijloc trebuia să fie o șmecherie, ceva, nu se putea altfel. Poate după cât râseseră ei de meșter, zicându-i Pitpalac ori Moș Pendulă, vorbindu-l în fel și chip, acesta vroia să le-o plătească, amețindu-i cu tot felul de baliverne. „Știu că nu vă vine să credeți”, a continuat Ceasornicarul. „Cum să poată hotărî un ornic ce-o să se întâmple în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Cei adunați s-au uitat unii la alții. Ce să mai zică? Și ce să întrebe? Ar fi fost, poate, o mulțime de aflat, dar nu doreau să-i dea apă la moară Ceasornicarului, care acum se grozăvea atâta cu pendula lui nenorocită. Pitpalacu’ naibii! N-are decât să trăncănească până l-or durea și fălcile, și bojocii; vor pleca fără o vorbă, așa s-au înțeles ei... „Eu un lucru aș mai avea de zis”, a continuat Ceasornicarul. „Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nici urmă să nu mai rămână!” „De ce să stăm cu sufletul la gură când bate?” „Vestește și de bine? Și ce-i cu asta? Dacă nu știm c-o oră înainte ne prăpădim?” „Să dăm fuga și să sfârșim odată cu pendula asta nenorocită! Pentru atâta lucru n-o să ajungem la judecăți!” Nici cu Primăria nu stătea Ceasornicarul prea bine. Zăpăcea oamenii cu scorneala lui. Îi scotea pe străzi; pornirile mulțimii sunt, uneori, imprevizibile. Târgul fusese un loc al liniștii, maimarii urbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se uita la hulubi! Era prea de tot! Porumbeii scânteiau în soarele dimineții. Cădeau în tumbe, se ridicau la cer. Pământenii priveau în tăcere. „Să lăsăm hulubii să coboare singuri!” i-a strigat meșterului Starostele postăvarilor. „Să ne întoarcem la pendula noastră! Dai jos drăcovenia sau nu? Dacă ești cu gând curat, dovedește-o! O să așezi, pe urmă, în vârful turnului o colivie pentru porumbei și duminică o să venim să-i vedem cum zboară! Hotărăște!” Ceasornicarul privea peste mulțime. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tocmai asta vestește, clipele voastre adevărate! De trezie! Dormiți cât e ziua de lungă; uneori până în ziua de apoi! Totul vi se pare vis și vă este bine așa! Ăsta e rostul vostru pe lume? V-ați speriat de o pendulă?... Orologiul n-am să-l dau jos! Nu pentru asta l-am ridicat! Și nici n-am să-l opresc! Va merge atât cât voi crede eu de cuviință!” „Nu ne trebuie!” „Ni s-a acrit!” „Jos ceasu’!” „Jos...” „Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai departe. Nimic limpede; în silă, dezamăgiți, cei adunați s-au îndreptat spre case. Nu le mai ardea de Ceasornicar. Nici de orologiu, de Starostele postăvarilor, de senator... Toate parcă erau făcute pe dos. Se mai băgaseră și cu jandarmii. Pendula n-avea decât să bată cât o vrea. Și Ceasornicarul s-o fută pe mă-sa! Un descreierat! Proști că se vârâseră... Târgul devenise loc de pelerinaj încă de pe vremea lăcustelor. Veneau curioși din cătune și din orașe, mereu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de o oră, fetele se așternură cu toată seriozitatea pe studiu. După timpul stabilit, se ascultară reciproc. Nu reproduseră lecția în mod mecanic, dar în esență se putea intui că stăpâneau noțiunile de bază înscrise în capitolul respectiv. Olga auzi pendula din sufragerie; bătuse o singură dată. - Privi ceasul de la mână, era șapte jumătate. Vai, draga mea, cum a trecut timpul, trebuie să plec, mama s-ar supăra foc dacă nu m ar găsi acasă. - Bine, Olga, pe mâine la școală
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe lângă mine, e o frântură din viața mea Încă neîmplinită. Mâine, mâine sigur voi încerca sămi depășesc reținerile, trebuie! Se gândea desigur la Încheierea capitolului care la bărbați poartă numele generic de burlăcie. Îl prindeau uneori orele târzii când, numai pendula de pe perete îl anunța prin douăsprezece bătăi că e miezul nopții, determinându-l să facă drumul spre pat. Dimineața își amintea unele vise, altele nu, dar unul pe care îl avea prezent și cu ochii deschiși era cel în care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
9 membri ai Curții au declarat cu mâna pe Biblie, că pentru țara asta-i doare-n cuc și altă pasăre. Care cuc? Au motivat tot ei. Cu o majoritate de 5-4, au stabilit că-i doare-n cucul din pendula cea mare, de pe holul Curții Constituționale. Cât despre pasăre, au lăsat totul la latitudinea Robertei Anastase care este foarte pricepută la număratul păsărilor... călătorite din săli parlamentare... Unde aruncăm pisica moartă? De când alde Osama bin Laden le-a înfipt un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
subconștientul lor pentru a scânteia în fața unor adevărate inimi lipsite de păcat, cum se găsesc în scorburile seculare ale puieților de stejar, de două ori mai falnici decât stejarii înșiși și de zeci de ori minuscule în fața firului de iarbă, pendula unui ceasornic răsturnat de zeii timpului, în care orele bat înapoi. În firele de oameni de la marginea pâlcului de mistere, niciunul nu va reuși să se urce pe arborii existenței lui, neștiind că trebuie să se cațere în jos pentru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bate ceasul vârstelor, iar ,,muzica” lui pornește din inimă. Această muzică este zgomotoasă, romantică, tristă, după vârstele omului sau după felul său de a trăi clipa. Ceasul inimii cred că nu este sincronizat cu ceasul de pe mână, cu orologiul, cu pendula, cu cronometrul... cu Big Ben-ul Londrei. El măsoară fericirea, liniștea, disperarea, dar în emoții, nu în secunde. Ceasul inimii, aidoma ceasului-ceas are toate timpurile învățate la școală: trecut, prezent și viitor. Dintre toate, ar trebui să înfrumusețăm melodiile prezentului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tatăl său și pe Armelle cînd aceștia urcau În limuzină, și așteptase ca mașina să fi părăsit castelul pentru a ridica receptorul telefonului și a face o rezervare pentru următorul zbor internațional care pleca din Brest. O privire aruncată spre pendula din cameră Îl liniștise. Dacă se grăbea, putea prinde ultimul bac. - Vă repet că destinația nu are importanță. Asta vă dă o posibilitate de alegere, nu-i așa? Apropie un taburet de dulapul vechi și se cocoță ca să ia valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fumează țigară de la țigară, încercînd să negocieze printre rotocoalele de fum. — Ia spune-mi, te-ai mai gîndit la ce am vorbit ultima dată? O facem sau nu? Trebuie să știu, timpul parcă zboară, adaugă trăgînd cu coada ochiului la pendula agățată pe perete. — Nici gînd, spune Comandantul, fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu cea mai mare plăcere se aud în cor vocile lui Sena, Monte Cristo și Petrică, asta bineînțeles dacă n-aveți nimic împotrivă. — I-auzi Mina, se ridică domnul Președinte de pe scaunul său, își întinde oasele, se uită lung la pendula din perete, toată lumea vrea deja să bage cornu-n pernă, e de-nțeles, a trecut de miezul nopții, iar mîine ne-așteaptă o altă zi mare, se încurajează, cum adică să am ceva împotrivă? Morți, răniți, schilodiți pe viață, asta contează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și domnul Giosan acolo. Plângea. Dricul abia se mai zărea de atâtea flori. Șaisprezece, conchise cel cu numărătoarea. Apoi lumea s-a pus În mișcare. În coadă de tot venea domnul Ion Șerban, buldozerist la T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]