932 matches
-
ÎNCEPUTURILE ORAȘULUI MODERN SEVERIN (prima jumătate a sec XX) Mihaela Pătrășcuță Primul Război Mondial a transformat în totalitate viața românilor, care după acest eveniment devine mai complexă și diferențiată în funcție de mediul de locuire(urban sau rural), starea materială, mentalitate. Societatea pendula între tradiționalism și modernitate. Tradiționalismul a dominat mediul rural, însă la oraș modernismul câștigă teren. Din cele trei comune urbane, cea mai dezvoltată era Severinul, reședință de județ din 1833, centrul vieții social-politice și culturale. Orașul modern înființat în urmă
INCEPUTURILE ORAȘULUI MODERN SEVERIN de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371996_a_373325]
-
pietre enorme și încercă să se agațe haotic de vre-o crăpătură. Sacul din spatele lui se desprinse pe jumătate deoarece una dintre chingile umărului îi alunecă. Mâinile întâlniră o fisură de care se agăță cu disperare însă sacul din spatele său pendulă amenințător riscând să-l tragă în adânc. Era momentul în care dacă s-ar fi descotorosit de greaua povară ar fi ieșit la liman. Cu o smuncitură a corpului Baraba făcu însă o tracțiune cu amândouă brațele strângând din pumnii
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
Era momentul în care dacă s-ar fi descotorosit de greaua povară ar fi ieșit la liman. Cu o smuncitură a corpului Baraba făcu însă o tracțiune cu amândouă brațele strângând din pumnii care erau prinși în fisura salvatoare. Sacul pendulă din nou în partea dreaptă iar el urlă de durere când încheieturile brațelor îi trosniră. Una dintre mâini îi alunecă din fisură și corpul pendulând se izbi de perete lovindu-se la cap. Sacul se desprinse din șoc și luă
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
o tracțiune cu amândouă brațele strângând din pumnii care erau prinși în fisura salvatoare. Sacul pendulă din nou în partea dreaptă iar el urlă de durere când încheieturile brațelor îi trosniră. Una dintre mâini îi alunecă din fisură și corpul pendulând se izbi de perete lovindu-se la cap. Sacul se desprinse din șoc și luă drumul adâncului. Lovit grav la cap Baraba întâlni cu unul din picioare o mică treaptă de piatră, pe care se sprijini având o mână prinsă
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
agonia acestei boli cumplite. Fusese dus în baraca cea izolată, căci acesteia i se destinase rolul de lazaret (loc de carantină pentru bolnavii contagioși). Era rândul lui Manole acum să se îngrijească de frate-său, înfruntând amenințarea contaminării. Bădița Nică, pendulând între cele două maluri ale soartei, cu ultimele puteri, se ruga de el, plângând, să nu se mai apropie de lazaret. Nădejdea lui era acum în supraviețuirea fratelui mai mic, căci numai el le mai putea ține loc de tată
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNTRE LUMI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 843 din 22 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului între lumi Între două lumi pendulăm cu roua în suflet, de patimă plină, între negru și alb, între noapte și zi între ce a tot fost și ce-o să mai vină. Boaba de strugur în arome mustind suntem noi în tăcerea deplină: prea mult să trăim
ÎNTRE LUMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345950_a_347279]
-
în verbe/ învelită cu metafore/ fac din semnele mirării felinare// mă ridic/ beau răcoarea din palme/ îmbrăcată de timp/ în rotunjimi de doruri// port sub o sprânceană/ ca inima mută/ cuvinte nerostite// cu mister/ pictez răsăritul”. Universul liric în care pendulează întreaga sa concepție poetică este structurat în formă de scară în spirală, în care pe primele trepte sunt întrebările, mirările și nedumeririle, urcând vertiginios spre treptele superioare, unde se găsesc depozitate răspunsurile. Pe această spirală - a vieții, până la urmă - se
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
agonia acestei boli cumplite. Fusese dus în baraca cea izolată, căci acesteia i se destinase rolul de lazaret (loc de carantină pentru bolnavii contagioși). Era rândul lui Manole acum să se îngrijească de frate-său, înfruntând amenințarea contaminării. Bădița Nică, pendulând între cele două maluri ale soartei, cu ultimele puteri, se ruga de el, plângând, să nu se mai apropie de lazaret. Nădejdea lui era acum în supraviețuirea fratelui mai mic, căci numai el le mai putea ține loc de tată
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
la alta: uneori pasională, tandră, melancolică ... și nu peste mult timp aflată în cealaltă extremă: revoltată, dezamăgită... purtând povara „necunoscutului” ca pe o rană mereu sângerândă... sufletul fiindu-i înfășurat într-un straniu sentiment al „iernilor timpurii” cu vânturi polare... Pendulând între revoltă și reverie reușește să asculte ecoul „marilor chemări” ce vibrează în structura sensibilă și rafinată a trăirilor sale poetice , trăiri regăsite în stihuri expresive încărcate de semnificații . „să curățăm pământul de ruine... // și să'nălțăm altare // de „rugăciune
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
pline au urmat tăceri și frângeri șir de lacrime de îngeri... Lumea răsturnată-n fire n-avea clipă de iubire... Regele, găsind pricină, Manevra altă regină. C-așa-s regii sub coroane schimbători și plini de toane numai noi, năpăstuiții, pendulăm între ambiții. Jocul, șah neterminat a ajuns acum șah-mat și un joc de ochii lumii din comedia minciunii. Leonid IACOB Referință Bibliografică: jocuri / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 891, Anul III, 09 iunie 2013. Drepturi de Autor
JOCURI de LEONID IACOB în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346279_a_347608]
-
O CLIPĂ EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE Cică asta-i norma cotidiană a poetului firmamentul Ori după caz stratul cu sârmă ghimpată de la piept Mugur de fier lângă mugur de fier Steaua cea mai pitică lângă supernova cea mai sexy Muze ce pendulează brownian Între infinitul mare și infinitul de la degetul cel mic Libertate șerpuind iar și iar în închi soarea cea de toate zilele a trupului O Doamne unde-i ieșirea din această lume nebună de legat Costel Zăgan, EREZII DE-O
EREZII DE-O CLIPĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348409_a_349738]
-
și râdem cu gura plină cu dulceață de cireșe amare, bem apă rece și ne ștergem cu dosul palmei... Adormim fericiți. Covorul fermecat ne acoperă. Fire verzi se împletesc deasupra. Florile se apleacă. Păsările încep să îngâne cântecul inimilor noastre pendulând metronomic: Tic!-Tac! Tic!-Tac! La răsărit, covorul fermecat se deschide ca o carte, iar eu cu mâini tremurânde te iau în căușul palmelor. Le întind spre cer. Te sărut îndemnându-te: - Zboară! Ești liber - iubirea mea! Înalță-te! Suflețel
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
2009, Fiind vorba de universul artistic al unui român din exil, în care energia limbii române și a miturilor culturii române lucrează irepresibil, cărțile lui Ionuț Caragea sunt nu numai un exercițiu de salvare, cât și o strategie de reinventare, pendulând între neo-mitologia dezrădăcinării și imaginarul luat ostatic într-o noosferă fertilă : « în acest timp cu defrișări masive de memorie/ cu umbre păgubitoare și prejudecăți/ în acest timp cu ipotecă pe trup/ și datorie pe suflet/ cuvântul, da, cuvântul/ umblă cu
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
tuturor criticilor de la Perpessicius până la poetul Ion Barbu. Și nu este un roman propriu-zis ci mai mult o narațiune lipsită de arhitectura compozițională a unui roman. Episoadele nu au o evoluție liniară ci una contorsionată, întreruptă cu reveniri și divagații, pendulând între real și ireal. George Călinescu arată că aici întânlim „ o savoare ciudată, un aer de puternică originalitate, o mișcare moale, voluptoasă, un farmec indefinit care trăiește pe deasupra paginilor.” Aici avem pasaje cu portretizare nonografică și cu spovedanii, cu aprecieri
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
masa în restaurantele de la punctele terminale sau informându-se prin centrele special amenajate în acest scop. Cine are puțin noroc nimerește însă într-o perioadă mai puțin frecventată, la trecerea dintr-un sezon în altul, toamna sau primăvara, când natura pendulează nehotărâtă între albul de nea și verdele crud, sau între pârgul auriu al verii și roșul toamnei ce bate la ușă (vestitul Indian Summer american). Se spune că în extrasezon, aerul din Yosemite s-ar încărca cu impulsuri care amplifică
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
și migrații. „Bârta, Don´ doctor” - îi răspundea, mințind, un plod oltean, nimerit departe de vatră, la Școala Normală. Chinuit mai mult de singurătate decât de indigestia provocată de consumul exagerat de corcodușe, piticul era conștient de contradicția din sufletul său. Pendulând între dorul de casă și dorința de a depăși strâmtoarea satului natal, copilul opta pentru acea nevinovată indispoziție fizică, deturnându-și astfel atenția de la durerile mai adânci. Privit prin prisma ”metaforei zoomorfe”, indecis, undeva între pene, solzi, puf sau blană
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
anterioare). Prin împletirea celor două planuri ideatice, rezultă un lirism curat, sincer și purificator, expresiv, idilic, reverberând energii ancestrale și contrastând cu dual(fals)itatea lumii din jur. Prezentată sub forma unui buchet lirico-eseistic, ce deconspiră tăcere și solemnitate, cartea pendulează între limitele unui status ființial, în care sentimente - ascunse sub măști de lut - plâng pe umărul implacabilului timp. Transformat în petale de flori, cu miezul de foc, din care picurii ruginii umbresc siluetele clipelor, timpul se comprimă, concentrând - în sensuri
PICĂTURI DE TIMP (POEME) A POETULUI FOCŞĂNEAN IONEL MARIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373056_a_374385]
-
sălbăticia instinctelor mele am respirat aerul tot mai rarefiat al însingurării. Sentimente infantile gravitau în jurul constelației materne --chemarea spre absolut-- Trăiam într-un imperiu imaginar Provinciile sufletului ascundeau mii de flori, creionând, --fără urmă de fard-- existența mea deprimantă. Viața pendulează --înfricoșată și tremurândă-- între două forțe, transformîndu-se într-un eter cosmic glacial. Fructul copt,care crescuse, se îngreunase, încetul cu încetul, în legănarea usoară a destinului. (Detalii la pagina oleandrilor în floare) ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: A FI SAU A
A FI SAU A NU FI(SAU BIOGRAFIA MEA INTERIOARĂ) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372205_a_373534]
-
Negulescu Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe chipul țării încununat cu flori Slovele istoriei pulseză-n trei culori, Spice-aurii, pe trup frumos de tară Ocean aurifer în matca- i milenară. Atât de grăbit ne pendulează timpul Când bobu-n cămp petrece anotimpul, Cu primăvara mugurii se-vor desface Iar cerul albastru e semnul de pace. Trec anii, n- am sa mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt , Din seva cuvântului crez îmi voi face Iar
CERUL ALBASTRU E SEMNUL DE PACE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374699_a_376028]
-
cheie este "Dumnezeu", în toate viziunile create. Anne Marie - scriitorul (și omul - n.a.) este într-o cercetare continuă a tuturor elementelor care devin o provocare zilnică. Se reconstruiește din cioburi, din semne, din cifre, din simboluri într-o geometrie perfectă, pendulând între liric și epic, fără precedent. Ermetismul cuvintelor dezvăluie o plajă infinită a imaginarului ei, deznodat dintr-o filozofie a cunoașterii din care și-a potolit setea de-a lungul anilor. Copacul înțelepciunii poetei are rădăcinile bine înfipte în materie
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
Poeme > Meditatie > I-AM CERUT IUBIRII... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului I-am cerut iubirii să renască Dintr-un ciob de vis, instantaneu, Dar m-am poticnit de-același pleu, Pendulând aceeași udă iască. Să aprind, zadarnic vreau, scânteia, Roasă-s pân` la oase de amurg, De sub tălpi, ghețarii mi se scurg, Gerul împânzește azi femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile
I-AM CERUT IUBIRII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375673_a_377002]
-
produsă și senzaționescu împânzita de cei de jos, de virusarea atmosferei chiar prin de te miri ce, un tot ce pleacă de la o ’minimă clasa oligarhica’ (oh, era să-mi scape cuvântul într-o proximitate a pronunției) ce se mai ’pendulează’ la conducere, pentru că ajunsă acolo nu stie ce are de făcut... A da, știu ei, de veșnicul scop prim și singurul obiectiv - a avea de la mult la mai mult! Necontând că și prostia le crește, pentru că ia amploare ignoranța față de
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
înainte de a se umple, urmărind chipurile degajate de zâmbetele anticipative ale adevăraților melomani. Punctualitatea era calitatea lui forte iar în ziua concertului, nu se abătu de la regulă. Cu două minute înainte de ora stabilită, el patrula prin fața afișului, cu trandafirul roșu pendulându-i caraghios între degete, pentru că, pur și simplu nu știa cum să-i țină tija lungă și plină de țepi. Fata întârzia. Începu să se agite și să se uite la ceas din minut în minut. La un moment dat
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
cheamă Unde-i timpul ce-a rămas? Spune-mi, soare veșnic tânăr, Cum să ard neîncetat? Lasă-mi razele pe umăr- Timpul ți-am încredințat. Spune-mi, timp, tu ai măsură Pentru mare, soare, cer? Spune-mi, pentru o făptură Pendulezi spre efemer? TAINĂ Câte doruri se destramă Câte nasc și câte pier În a timpului aramă În al veșniciei cer? Câte inimi se înalță Câte zboară, câte vin În a vremii rezonanță În al cerului senin? Câte gânduri se mai
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil, refuzat, își pendulează, dement, minima condiție. Și, ca să nu ne îndepărtăm de geniul spaniol, să revedem și un alt fel de rîs, cel al "Băiatului cu cîine" de Murillo (1618-1682). Sufletul topit în milă veselă. Contaminantă. Într-un moment dominat de daciada hingherilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]