531 matches
-
pat, și femeia cu picioare groase din Scrisoare nouă, cea cu care "Seara, în vatra caldă, cu buzele pline de mămăligă, nădușiți, vom face copii" e distanța dintre ironie și amărăciune. În Madrigal răsturnat răsună muzica din Domnișoară, fată de pension: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră...", altoită însă cu o luciditate și o gravitate blagiană. Cu diferența că nu "sfiit pruncia ei trecea", ci dureros în văzul lumii și în ochii lucid deschiși ai îndrăgostitului. Dacă
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
muște sadice, violate în fragedă copilărie -/ Dar nici nebunii nu-l credeau mereu și îi ziceau/ Mai las-o, Popescule./ Dar ce e mai curios e că îl credeau burghezi distinși și se/ Înfiorau citin-du-l și fiicele lor, domnișoarele cu pension,/ ziceau/ Oh! și se prăpădeau cu firea și criticii îl lăudau./ Mai ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt prezente aici, în actualizări desigur îngroșate. Ironia
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
de note săltărețe, dă „la”-ul diapazonului romanesc: „Fluieram a drum lung și-mi ziceam: când voi pleca anul ăsta la Craiova (adică la liceu) - fiu-fiu, după două săptămâni - fiu-fiu... zbughe-o...” Ascultând cum țârâie ploaia pe acoperiș, cumintele elev de pension îl citește din scoarță-n scoarță pe Sadoveanu, care-l îmbie la ducă: zăvoaie, poduri umblătoare și alte asemenea minunății s-ar mai găsi, ce-i drept, și-n preajma casei, „dar eu vream să le văd departe, căci în
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
mă întorc șde la Berckț în România. Curînd am intrat în opoziție, care la noi se afla în mîinile comuniștilor. [...] În 1942, Gestapoul a început să se intereseze de mine. Francezii mi-au venit în ajutor, preotul legației Franței, superioara pensionului Notre-Dame de Sion. Doi ani, m-am ascuns de-a dreptul, dormind într-o pivniță, aproape de calorifer. Apoi, la 23 august, au venit să mă scoată din pivniță pentru a-mi da conducerea celui mai mare ziar din București. Apartament
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
cu cotloane ferite și pericole vagi, amenințări ale unui trecut care se prelungește ca o umbră. Povestea în sine e, de bună seamă, naivă, și cu multe fire legate la vedere. Doi vitregiți ai sorții -el, de traiul într-un pension unde doar „zugrăveala" îi aduce mângâiere, pe-o cale luminată de marii maeștri ai Italiei, ea, de un unchi posesiv, care visează s-o aibă soție, se găsesc din pură, romantică, incredibilă coincidență, și încep o cursă cu obstacole unul
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
românesc teoretic și comercial putea citi satisfăcător un text franțuzesc sau german, chiar în scopuri tehnice, nu neapărat artistice; fetele (sau „domnișoarele”, cum li se spunea pe atunci) se recomandau și mai vârtos prin această calitate, cele care urmau cursurile pensioanelor catolice se exprimau uneori mai ușor în franțuzește și nemțește, iar engleza făcea și ea pași galopanți, consecutiv interesului general (chiar politic și diplomatic) pentru lumea anglo-saxonă. Neologismele din sfera latinității noastre pe care n-o mai contesta nimeni, chiar dacă
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
dorința de complexitate a lăsat aici mai mult loc pentru pasaje stufoase și fără pregnanță și încă ceva, ce în celălalt e mult estompat, o tendință de idealizare a experiențelor, care, tradusă în expresie literară arată uneori ca albumele de pension. Spuneam mai devreme că a fi un bun creator de personaje e o calitate a unui prozator, mai ales, romancier. Este nu numai o calitate, ci și o condiție ca autorul să fie romancier (în cazul nostru), fiindcă, e mult
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
și "mica nepoțică a lui Ivanciu Ganciu, mare bogătaș, răposat" și Nina, Niniche, Ninon, Ninette, Nichette, Ninichette (Chiriachița) Titircă (21 de ani), fiica lui Dumitrache și a Vetei, fina (și de fapt, fiica) lui Chiriac, crescută la Paris în același pension cu Pulchérie (pe o altă filă numele celor două fete e modificat în Mița și Lița - iar vârstele personajelor sunt altele). Nu puteau lipsi din ambianța cosmopolită și snoabă nici un "Prince Arthur", "un mic groom" și un "fecior francez". Acțiunea
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
acest act întâmplându-se în regimul Constantinescu, deci după 1996! Acolo unde gândește ca un securist, domnul Mihai Pelin o face asemeni securiștilor preocupați de soarta țării: profesioniști, aproape tehnocrați, patrioți, blânzi ca niște mielușei și manierați ca domnișoarele de pension. N-au omorât în viața lor o muscă, darmite vreun �dușman al poporului"! în anii postrevoluționari tot mai multe canale și voci s-au străduit să ne convingă de faptul că exista și o asemenea categorie de securiști stilați. Domnul
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
fi îndreptat din mers eroarea. În aceste condiții, ar fi prea mult totuși să-i pretindem să observe lucruri mai rafinate, căci poetul scrie uneori și cu doi i, dar numai atunci când în ortografia actuală sunt necesari trei. Copii în pensioane, în grafia lui Macedonski, se va transcrie Copiii în pensioane..., nu ad litteram cum o face d-sa. Interesant e că multe variante corecte sunt înregistrate la Note... Nu știa de ele din moment ce le-a înregistrat (manu propria?) sau a
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
prea mult totuși să-i pretindem să observe lucruri mai rafinate, căci poetul scrie uneori și cu doi i, dar numai atunci când în ortografia actuală sunt necesari trei. Copii în pensioane, în grafia lui Macedonski, se va transcrie Copiii în pensioane..., nu ad litteram cum o face d-sa. Interesant e că multe variante corecte sunt înregistrate la Note... Nu știa de ele din moment ce le-a înregistrat (manu propria?) sau a fost mai ușor să reproducă ediția Marino, o dată cu erorile de
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
nu prezintă doar acele reziduuri formale, stângăcii ușor de îndreptat, printr-o simplă revizuire a textului, sau de ocolit, într-o fază ulterioară. Miezul însuși al poeziei sale este stricat. Reflecția "filozofică" e la nivelul unei domnișoare romanțioase, captivă la pension și transcriind, cu degetul la tâmplă, impresii în jurnal: "N-am darul de-a fi bogată./ De-a fi fericită, cu-atât mai mult nu./ Și, totuși, o dată și-odată/ Inima mea se umplu:// De dragoste sau de poezie?/ Totuna
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
rochie de seară, de dantelă, neagră, bineînțeles, și cu toate bijuteriile - avea niște bijuterii superbe! - și, când a intrat, a spus bună-seara, s-a așezat la pian și a cântat "Un valse brillant" de Durant, pe care îl învățase la pension. Cânta foarte bine la pian. Asta este persoana. La optzeci de ani cânta la pian cu fantastică ușurință, mie de-abia îmi mai merg mâinile (la 85 de ani, vârsta la ora interviului). Și eu am făcut conservatorul. În sfârșit
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
imperturbabil peste imensele pagini îmbîcsite de text pînă la sațietate și, cu excepția a cîtorva nume, Gh. Grigurcu, Bujor Nedelcovici, Gh. Glodeanu și tînăra Liliana Corobca, aproape nimic nu mai poate fi reținut. În rest, clientelă de cămin cultural, poeme de pension gen ,,Mimăm aducerile-aminte / Cînd vrem de fapt să ocolim / Solemnele angajamente / Și deturnatul lor destin // Mimăm aducerile-aminte / Cînd vrem de fapt să nu mai știm / Că din statuile ecvestre / Doar caii azi ne mai convin! // Biografiile nescrise / Contra prezentului ne-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
jumătate. Vârsta, rangul, sexul, rasa nu le împiedicau să stea laolaltă și să bârfească pe marginea năravurilor cele noi, ivite printre protectorii, dar și protejații lor: oamenii. De la bătrâna poupée, confecționată în 1805 (deh, cu moravuri vetuste și școală la pension), până la păpușa Barbie (cea cu o moralitate îndoielnică), toate vroiau parcă să-mi spună câte ceva despre soarta lor, nici mai limpede, nici mai tulbure decât a noastră. Povești rostite de păpuși ca niște studii oneste și îndrăznețe ale sufletului omenesc
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
în continuare nu sînt în nici un caz niște duduci în sensul peiorativ al cuvîntului, mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte bine rolul unor domnișoare de pension dedate la scrisul pentru oamenii mari. Amîndouă nu se feresc de o anumită ușurătate, nu se feresc de a ieși în lume cu niște cărți subțirele, de cîteva zeci de pagini care le pot descalifica în ochii literaților români obsedați
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
și pușcăriile ce au însoțit colectivizarea forțată după model rusesc (în memoriile despre comunism, în închisori, țăranii sufereau cel mai mult). * Iașul, cu Universitatea, cu viața politică, cu bănci, telegraf (introdus de același domnitor Ghica), librării, biblioteci, tipografii, hoteluri, trăsuri, pensioane, cu băi publice, cu cosmopolitismul firmelor, cu sediul Mitropoliei, cu "Junimea", cu Școala Normală, vuind încă de viață după mutarea Capitalei la București, Iașul pe care scriitorul nu-l va descrie, așa cum s-a ferit să descrie latura socială întunecată
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
mai apoi și-au transpus în realitate visul, dând aspectul actual al „Micii Viene“. Șirul lor este lung, dar mai familiarizați suntem, poate, cu László Székely; de la Primărie la Palatul Dauerbach (Palace), de la Camera de Comerț și Industrie la Hotel Pension Central (Hotel Timișoara), în tot centrul - fără să mai pomenim de Abator sau Palatul Neptun - întâlnim clădiri construite sub îndrumarea „omului de știință“ pomenit. Șirul lor, spuneam, este lung și depănându-l, ajungem - pe la mijlocul veacului al XVIII-lea - la Kaspar
Agenda2004-2-04-senza3 () [Corola-journal/Journalistic/281935_a_283264]
-
autobiografic (judecînd după coincidență datelor reale cu acelea ale ficțiunii), Vin americanii?...destin amînat este o poveste, în general la persoana I, a Mirinei; formarea personalității unei adolescente educate în medii diferite (Craiova și Timișoara), dar în același spirit de pension "de lux". Eminamente feminin, cercul în care trăiește personajul - narator își pune amprenta asupra evoluției sale spirituale. Începe să scrie, ca toate domnișoarele de pension (nu?) poezii de album, povestiri romanțioase și grațioase, așteaptă, ca toate prietenele și colegele din
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
personalității unei adolescente educate în medii diferite (Craiova și Timișoara), dar în același spirit de pension "de lux". Eminamente feminin, cercul în care trăiește personajul - narator își pune amprenta asupra evoluției sale spirituale. Începe să scrie, ca toate domnișoarele de pension (nu?) poezii de album, povestiri romanțioase și grațioase, așteaptă, ca toate prietenele și colegele din această respectabila instituție, marea dragoste, prințul din poveste. Desprinsa de realitate prin temperamentul sau de visătoare, prin educația monocoloră (pentru fete!), dar și prin vîrstă
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
o serie de probleme materiale. În 1871 moare și mama sa Anica Culcer, cei șapte copii ai familiei fiind încredințați unui tutor Ignat Mihali, o rudă îndepărtată, dar în fapt de ei ocupându-se sora mamei Elena Economu. După terminarea pensionului este admis la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie pe care o absolvă în anul 1873 cu gradul de sublocotenent, în specialitatea geniu, fiind clasificat al patrulea dintr-o promoție de optsprezece absolvenți. Participă la războiul de independență din 1877-1878
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]
-
foarte tînărul Barbu Știrbei), sau de glavir. Dacă primii primesc 200 de taleri pe an, plus casă și masă, profesorii de muzică fac pînă-n 500 de taleri anual, în aceleași condiții. Mănăstirea Ursulinelor, din Sibiu ajunge, în aceeași epocă, un pension de soi, unde învață fiica lui Constantin Varlaam, a lui Constantin Otetelișanu, nepoatele lui Pană Costescu, copilul baroanei de Montesquieu. Nume cu sonorități vagi, astăzi, dar care făceau pîrtie în vremea lor. În străinătate, sînt Zamfirache al lui Hagi Constantin
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
cu el începea, totuși, primăvară - a ajuns să ne scape, începe textul expeditorului, lucru deloc neobișnuit pe vremuri, cînd fața imprimată a cartolinei se acoperea frenetic de cerneluri și litere. Mesajul, adresat unei domnișoare (păstrăm discreția asupra numelui) dintr-un pension, e parcă pastișă după Alecsandri: "Anul nou, eu vi-l dorescu cu noroc și fericire, să vă aducă'n suflet primăvară încântătoare, ca să fie veșnic numai flori și un dulce sóre." Ceva din eleganța unicei margarete, pe fond neutru, trece
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
se confundă fatal cu o genealogie scurtă a caracteristicilor "alor săi". De aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de pension, toate întinzîndu-se pe foarte multe pagini și camuflînd, de multe ori, duritatea poveștilor în sine. Efectul este extraordinar: o viață tumultuoasă relatată lin, echilibrată perfect, transformată în destin. Autoarea nu are îndoieli asupra sa, ci dorește ca multele povești adunate
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
autorului, petrecute în variate spații geografice și lingvistice, de la Bulgaria primilor ani de viață, la Anglia anilor fericiți alături de ambii părinți, apoi, după moartea tatălui, la Viena și Zürich, alături de mamă și cei doi frați mai mici ori singur, la pension. Fluxul amintirilor curge cronologic, iar materia epică este dispusă în mini-povestiri, adesea de câteva pagini, în care sunt reînviate evenimente sau personaje care i-au marcat scriitorului copilăria. Câteva titluri ale acestor povești pot fi edificatoare: „Kako la gallinica”. Lupi
Tinerețea lui Canetti by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3381_a_4706]