1,021 matches
-
cu mielul, clopoțelul și copăcelul, București, 1968; Mica autobiografie, București, 1975; În timp ce pământul se-nvârte, Cluj-Napoca, 1976; Marea autobiografie, București, 1979; Primăvară scandinavă, Cluj-Napoca, 1980; Ochii de pretutindeni, Cluj-Napoca, 1981; Ierbarul cu amintiri, Cluj-Napoca, 1984; Asfințiturile zilnice, Cluj-Napoca, 1985; Cicatricile penumbrei, București, 1987; Reîntoarcerea menestrelului, Cluj-Napoca, 1988; Poeme, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca 1997. Repere bibliografice: Perpessicius, Alte mențiuni, III, 196-201; Barbu, Sine ira, 212-214; Felea, Poezie, 194-198; Poantă, Modalități, 239-241; Zalis, Tensiuni, 270-275; Felea, Aspecte, I, 79-84, III, 66-70; Alexiu, Ideografii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
Cândroveanu, Printre poeți, 81-87; Steinhardt, Critică, 87-94; Ghițulescu, O panoramă, 270-272; Tașcu, Poezia, 89-95; Grigurcu, Existența, 311-312; Al. Ștefănescu, Poezia lui Al. Căprariu, RL, 1987, 19; Aurel Martin, Al. Căprariu între mărturisit și presupus, RITL, 1987, 1-2; Cornel Ungureanu, „Cicatricile penumbrei”, O, 1987, 31; Ștefan Aug. Doinaș, Ethica magna, RL, 1987, 43; Cistelecan, Poezie, 109-111; Adrian Popescu, Ultima călătorie, ST, 1988, 2; Adrian Marino, Al. Căprariu, T, 1988, 4; Simion, Scriitori, IV, 105-117; Marian Papahagi, Cuvintele rămân, TR, 1989, 5; Steinhardt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
către o nouă utilitate a acurateții constatative trece prin sesizarea calitativă a tuturor proceselor interioare și nu se oprește decât la granița exteriorizantă a conștiinței obiectelor lumii. Conștiința nu zăbovește niciodată asupra unui tip de cunoaștere care o lasă în penumbra relativismului, în misterul unui context temporal considerat minor. Ea trece cu îndrăzneală epistemologică și cu tensiune cumulativă (care implică angajarea întregului arsenal teoretic la deslușirea propriilor fire constitutive) la explicitarea profilului spiritual. Ea își descifrează alcătuirea și caută un echilibru
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ființe ar pune valurile în mișcare și totuși, dimpotrivă, mișcarea valurilor e cea care le formează. Søren Kierkegaard Imaginea transparentă Liniamentele unei poetici fenomenologice Dacă rostul pozitiv al criticii îl dibuim în ridicarea pe plan de conștiință a valorilor de penumbră sau chiar subterane ale unei opere poetice, e clar că filosofia poate să pună la dispoziția criticului unelte din cele mai eficace și mijloace de sondaj și de determinare conceptuală, cu totul singulare. Lucian Blaga 1 Încercările de față sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
canon al poeziei" care - prin răsturnarea planurilor în actul reflectării - aduce în prim plan fața nevăzută a lumii: anarhică, discontinuă, fluidizată (cf. Novalis, op. cit., pp. 188-189, 201). 22 Aceeași imagine a nașterii limpezite în poemul Ivire: Iar din fund de penumbră, din somn,/ din cenușă, - măiastră pasăre/ cu gheare stelar scrise-n zbor/ limpezește cântul în trecere" (vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 325). 23 A libertății "de-a simți sub lespezi și ferige / începutul veșnicului cânt" (Geneză, poem
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
conduse de la sensibil la veșnic. În perioada care a urmat, arta creștină a luat amploare deosebită prin arta icoanelor; tocmai de aceea, frumusețea icoanei poate fi mai ales apreciată în interiorul unui templu cu lumânări care ard și dau naștere în penumbră la re‑ flexe infinite de lumină. În această privință Pavel Florenski 53 scria: aurul ma‑ siv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
protagoniști fericiți și nefericiți, despre oglinda întoarsă a cuvintelor nevinovate și meșteșugul vorbitorului inteligent. Despre cel ce ascultă și cel ce conduce ceremonia. Cu un sfîrșit despre "trouble-fête". "Nimic nu este ce pare a fi". Avertisment misterios, răsunînd impersonal în penumbra lucrată, à la Hitchcock, a imaginii cețoase: vă amintiți, poate, laitmotivul unei serii cinematografice de succes, Twin Peaks. Formula în sine trezește reflexul glosării scrierea pe apă, neputința captării sensului întreg. Ori, în preajma meditației fenomenologice, tristețea devenirii oarbe. Sau imponderabila
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
circulari - irisul -, care dă culoarea ochilor. Orificiul format de iris este pupila; deși pare neagră, în realitate ea nu este decât o gaură; pupila se micșorează atunci când luminozitatea este prea puternică (pentru a nu arde retina), iar în condiții de penumbră se mărește. Concluzie De structura globului ocular depind un număr foarte mare de fenomene, cum ar fi miopia, provocată de o prea mare convergență a ochiului. Dacă nu ați studiat optica în școală, priviți cu atenție schema de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Tabla de oricalc, București, 1971; Dicționar de mitologie generală, postfață Gheorghe Vlăduțescu, București, 1983; ed. București, 1989; ed. București, 1995; Biserica în involuție, București, 1984; Vacanțele secrete, București, 1987; Universul mitic al românilor, București, 1994; Mit, mitogeneză, mitosferă, București, 1995; Penumbra dedicațiilor, București, 1997. Antologii: Miturile esențiale, București, 1978; ed. București, 1996. Traduceri: Vladimir Maiakovski, 15 poeme, pref. Horia Deleanu, București, 1947; Pavel Bajov, Floarea de piatră și alte basme din Urali, București, 1948; Aspecte din literatura rusă, București, 1948; Maiakovski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
altcum primite, dominanta lor e alta decât era în paginile de început: în acelea sfârșitul de toamnă și trecerea spre iarnă erau asociate cu o atmosferă sufletească a îngrijorării și neliniștii, a unei așteptări încordate, într-un soi de adâncă penumbră interioară; acum „accentul” se mută pe sugestia unei eliberatoare ieșiri spre „lumină”. „După geruri lungi, aceasta era întâia zi de moină. Streșinile picurau și soarele împrăștia de deasupra Măgurii, pe omături, o strălucire orbitoare. Corbi fâlfâiră spre albăstrime din brazii
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de restriște și au triumfat asupra silniciilor istorice, un duh dătător de viață veșnică. Spre acest izvor de viață ascuns uneori după pietre vin credincioșii pe care îi vezi întrerupându-și cursele atât de ostenitoare ale zilei și intrând în penumbra abia luminată de lumânări și candele ale bisericii Bucureștiului. O familie de germani, [septembrie] 1985, difuzată la 1 și 2 octombrie 1985 Impresiile unui turist care a vizitat România Suntem o familie de germani, originari din Transilvania, plecați legal din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Înzestrat prozator de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șarmul glăsuirii, Vicențiu Donose s-a învăluit, în viața de zi cu zi, într-o discreție care i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. A redactat numeroase montaje literare, texte pentru formații umoristice, texte pentru muzica ușoară. Vicențiu Donose a trecut în lumea umbrelor la 16 iulie 2001, răpus de o boală necrutățoare și a fost înmormântat la Cimitirul „Sfinții Ap. Petru și Pavel
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
necitită constituie o formulă de delicioasă așteptare a unei surprize. * The Tree, publicată în englezește în 1979, apare în românește (Polirom, 2007) sub denumirea Copacul, într-o excelentă traducere de Veronica Focșeneanu. Dacă, în general, travaliul traducătorului este menționat în penumbră, cred că în privința volumului Copacul o astfel de discuție ar fi nepotrivită, chiar vinovată. Aici traducerea deține un rol foarte important. într-o epocă în care traducerile din engleză sunt deseori bizare, lexicul englez devenind în românește o dominantă atroce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la mănăstirea Tanacu, un omor de tip medieval, petrecut într-un loc sfințit, având ca eroi un preot, patru călugărițe plus o măicuță (victima), a scandalizat opinia publică, acum o lună și ceva. Paradoxal, evenimentul de la Tanacu a intrat în penumbră mai repede decât alte întâmplări mai puțin semnificative. Programele de radio și t.v., presa și inevitabilele comentarii de la piață s-au axat pe alte priorități. Victima a fost înmormântată. Grupul de exorciști a fost depus la închisoare, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
examenul a fost un fiasco. și, de fapt, nici nu mă mai interesa: eram într-un asemenea hal de epuizare fizică și morală, încât a doua zi am leșinat în stradă, cu tensiunea scăzută la șase... M-am trezit în penumbra răcoroasă a camerei de acasă. Eram grav bolnav... În jurul meu - Mama, Tata, medici și, din când în când, câte-un prieten. A trecut și Mihai pentru câteva minute... Foarte curând însă am fost internat la Spitalul Colentina, Secția de boli
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poemele, scandându-le meticulos ritmul: Cum subit illius tristissima noctis imago/Qua mihi supremum tempus in urbe fuit ( „Când îmi răsare imaginea tristă a nopții/-n care-am trăit ultimele ore la Roma”.) Trecut Uneori visez cu ochii deschiși în penumbra după-amiezii. Lumina zilei ce apune mă captivează și mă conduce de-a lungul cărărilor tăiate în memorie. Așa pot să retrăiesc episoadele cele mai vii și să mă rechem la viață pe mine însumi. În jurul meu, tăcerea absolută - dominantă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Tu erai?“ Ca bărbat, Constantin Beldie n-a fost ușă de biserică! A cu nos cut viața din plin și recomanda și altora același lucru. De aceea amintirile sale sunt atât de atrăgătoare; ele reflectă viața În toată frumusețea și penumbrele ei, povestită fără false pudori și fără teoretizări exclusiviste. Soarta manuscrisului său cu amintiri a fost vitregă. Propus În 1954 Editurii Minerva spre publicare, el n-a văzut lumina tiparului până astăzi, cu toate eforturile binevoitorilor și cele ale membrilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu i se revela și lui acest mister, gest caracteristic copiilor, și nu nmnai lor, va merge la etaj, unde va pătrunde, cu mare emoție, în marele mister: „O văd și acum. Storurile erau lăsate și în cameră era o penumbră misterioasă, o răcoare de o cu totul altă natură decât răcoarea celorlalte camere în care pătrunsesem până atunci. Nu știu de ce, mi se părea că totul plutește acolo într-o lumină verde; poate unde perdelele erau verzi... Și în clipa
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
spațiu, să pună în pagină monologuri și dialoguri, să aleagă ritmul și viteza discursului, să instituie o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Apoi cugetă în liniște la cine ar putea fi cea din spatele sticlei. După o vreme concentrarea aceasta o obosi și i se făcu cald. Deschise fereastra și se întinse pe pat. Gândurile nu-i dădeau pace și ea privea în penumbra încăperii tot la pătura de pe oglindă. Afară se stârni o boare care flutură pătura. Venind seara acasă, domnul director o găsi leșinată. A venit de acolo și m-a atins, i-a spus când, în sfârșit, și-a revenit. Semăna
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
teoreticul Missir, bunul <<papa>> Culianu cu epigramaticul Cuza, izbucnitorul Philippide <<Hurul>> cu blajinul Miron Pompilie, supergingașul Volenti cu filologul Burlă, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale și alții și alții în umbră și în penumbră, iar din când în când, în mijlocul lor întineritul Vasile Alecsandri, cu farmecul povestirilor lui”. G.Panu precizează că un nou venit la Junimnea s-ar fi așteptat să vadă „O societate literară gravă, cu statute, prezident și viceprezidenți, fiecare luând
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată cu grijă, ci pentru acest ieșind de granit în stare brută. Cât fast liturgic pentru un fragment de ceva! 2. Un mormânt pentru Iuda Iar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că fenomenul descris se va produce, încât pun chezășie capul meu. Păreri pro și contra. Rămâne să ne întâlnim la ora hotărâtă în centrul satului și de acolo să vedem cum „piere luna”. Îi fac atenți că în faza de penumbră e mai greu de observat și că, începând cu ora x, fenomenul de umbră totală se observă. Fiind solicitat de noul director să-l ajut la unele lucrări scriptice, merg la școală, lucrăm în cancelarie la lumina unei lămpi afumate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lacului”. Dar el a urmat destinul blestemat, mai ales al poeziei românești, acela de a nu „îndeplini o mare, exorbitantă promisiune” - sau, mai știi, e o boală a oricărei națiuni, culturi „tinere”, europene, care, după secole lungi de „viețuire” în penumbra literei scrise și a individualității creatoare, irumpe în „prezentul istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]