815 matches
-
Se realizează prin tratarea peptidelor cu alcool saturat în prealabil cu HCl gazos: Reacția cu aminele Peptidele și esterii lor în anumite condiții, pot reacționa cu aminele. Se formează amide substituite ale peptidelor respective: Acilarea peptidelor Se realizează prin tratarea peptidei cu cloruri acide sau anhidride acide rezultând acilpeptide: 188 Reacții de condensare Peptidele, prin intermediul funcțiunii aminice, reacționează cu grupa carbonil din aldehide și cetone dând combinații mixte numite baze Schiff. Reacția cu acidul azotos Conduce la compușii hidroxilici corespunzători, în urma
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
Reacția cu aminele Peptidele și esterii lor în anumite condiții, pot reacționa cu aminele. Se formează amide substituite ale peptidelor respective: Acilarea peptidelor Se realizează prin tratarea peptidei cu cloruri acide sau anhidride acide rezultând acilpeptide: 188 Reacții de condensare Peptidele, prin intermediul funcțiunii aminice, reacționează cu grupa carbonil din aldehide și cetone dând combinații mixte numite baze Schiff. Reacția cu acidul azotos Conduce la compușii hidroxilici corespunzători, în urma înlocuirii grupei aminice cu grupa hidroxil, concomitent cu eliminarea de azot molecular: Hidroliza
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
prin intermediul funcțiunii aminice, reacționează cu grupa carbonil din aldehide și cetone dând combinații mixte numite baze Schiff. Reacția cu acidul azotos Conduce la compușii hidroxilici corespunzători, în urma înlocuirii grupei aminice cu grupa hidroxil, concomitent cu eliminarea de azot molecular: Hidroliza peptidelor Este principala reacție a legăturii peptidice prin care molecula peptidei se transformă în aminoacizi. Hidroliza legăturilor peptidice se poate face chimic sau enzimatic. Hidroliza chimică se realizează în mediu acid (soluție de HCl la cald) sau în mediu bazic (soluție
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
cetone dând combinații mixte numite baze Schiff. Reacția cu acidul azotos Conduce la compușii hidroxilici corespunzători, în urma înlocuirii grupei aminice cu grupa hidroxil, concomitent cu eliminarea de azot molecular: Hidroliza peptidelor Este principala reacție a legăturii peptidice prin care molecula peptidei se transformă în aminoacizi. Hidroliza legăturilor peptidice se poate face chimic sau enzimatic. Hidroliza chimică se realizează în mediu acid (soluție de HCl la cald) sau în mediu bazic (soluție de Ba(OH)2, 6N în prezența SnCl2, la cald
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
anioni și cationi ai aminoacidului sau proteinei în proporție egală. Punctul izoelectric este determinat de raportul dintre numărul grupărilor carboxilice și grupărilor aminice. Proteinele pot fi hidrolizate total până la α - aminoacizi cu ajutorul enzimelor numite proteinaze și peptidaze. Proteinazele hidrolizează până la peptide cu lanțuri mari, iar peptidazele hidrolizează peptidele la aminoacizi. În anumite condiții proteinele solubile pot fi trecute într-o formă insolubilă, transformare denumită denaturarea proteinelor. Prin denaturare, are loc o modificare a conformației proteinei care duce la pierderea proprietăților sale
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
în proporție egală. Punctul izoelectric este determinat de raportul dintre numărul grupărilor carboxilice și grupărilor aminice. Proteinele pot fi hidrolizate total până la α - aminoacizi cu ajutorul enzimelor numite proteinaze și peptidaze. Proteinazele hidrolizează până la peptide cu lanțuri mari, iar peptidazele hidrolizează peptidele la aminoacizi. În anumite condiții proteinele solubile pot fi trecute într-o formă insolubilă, transformare denumită denaturarea proteinelor. Prin denaturare, are loc o modificare a conformației proteinei care duce la pierderea proprietăților sale funcționale. Denaturarea ireversibilă se poate realiza prin
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
posibilitatea ca un hormon fixat pe membrana unei celule să acționeze cu receptorul unei celule juxtapozate. Hormonul poate acționa și pe celula care l-a produs. Fenomenul este numit autocrin. Tipuri de hormoni natură chimică: hormoni cu legături peptidice: cuprind peptide, proteine, glicoproteine. Lista lor este lungă, fiind produși în structuri definite glande endocrine sau în alte organe și țesuturi (tabelul 1). hormoni aminoacizi sau derivați de aminoacizi cu structură simplă. Sunt produși de glande endocrine sau alte structuri (tabelul 1
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pe cale neuronală, direct prin tractul hipotalamo-hipofizar în hipofiza posterioară și pe cale vasculară, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar în hipofiza anterioară. De asemenea, influențează activitatea medulosuprarenalei și pancreasului endocrin prin legăturile sale eferente simpatice. Neurohormonii hipotalamici: Ca structură chimică, neurohormonii hipotalamici sunt peptide sau amine. Unii hormoni hipotalamici sunt denumiți hipofizotropi controlând activitatea adenohipofizei la nivelul căreia ajung pe calea sistemului port hipotalamo-hipofizar (descris de prof. Gr.T. Popa și colaboratoarea sa U. Fielding). Aceștia sunt fie activatori (liberine), fie inhibitori (inhibine). Un alt
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
polipeptidică cu 191 acizi aminați. Are specificitate de specie, la om fiind activ doar cel uman (produs de hipofiză, dar și prin inginerie genetică, ultimul fiind în prezent utilizat în terapeutică). Acțiunile 23HORMONII. GENERALIT|}I sale sunt mediate de somatomedine, peptide hepatice asemănătoare proinsulinei, denumite și IGF (insuline like growth factor) sau directe: acțiuni mediate de somatomedine: anabolismul proteic, proliferarea celulară, creșterea cartilajului și osului; acțiuni directe: lipoliză, antagonizarea acțiunilor periferice ale insulinei, hiperglicemie, retenție de sodiu și apă. Reglarea secreției
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
parafină este utilă diagnosticului carcinoamelor. Utilizarea autoanticorpilor specifici permite identificarea diverșilor metaboliți ai celulelor tiroidiene și precizarea diferențierii lor. Au fost studiați numeroși markeri tumorali pentru ameliorarea diagnosticului de varietate tumorală și aprecierea prognosticului: tiroglobulina (Tg), calcitonina, CGRP (calcitonin gene-related peptide) etc. Iodul este un microelement a cărui cantitate totală în organism este de 15-20 mg la adult (0,0285 × 103 din greutatea organismului). Rolul său esențial este cel de substrat pentru sinteza hormonilor tiroidieni (T4, T3, rT3). Cunoașterea distribuției iodului
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
anomaliile structurale ale tiroglobulinei. Anomaliile pot interesa aminoacizii sau carbohidrații structurali. Din punct de vedere clinic, este vorba de subiecți cu gușă și hipotiroidie severă și concentrații plasmatice ale Tg nule sau normale, dar cu structură anormală. defectul de eliberare (peptide serice iodate anormale). Se caracterizează prin hipotiroidie, gușă și valori crescute serice de iodoproteine anormale (cromatografie). Iodul legat de proteine (PBI) este crescut, dar iodul extras cu butanol (BEI) este scăzut. defectul de deiodare. MIT și DIT generate prin proteoliza
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
la perfuzia de calciu, administrarea de alcool sau pentagastrină. Dozarea calcitoninei bazale și stimulate este necesară și pentru depistarea cazurilor familiale infraclinice. Se impune explorarea atentă a paratiroidelor, medulo- și corticosuprarenalelor pentru diagnosticul MEN. Examenele de laborator permit identificarea diverselor peptide hormonale eventual secretate de tumoră. Ecografic, tumora este hipoecogenă. Examenul citologic permite diagnosticul. Limfomul malign tiroidian Este o tumoră rară, cu creștere rapidă, localizată primar tiroidian sau generalizată. Apare ocazional la bolnavii cu tiroidită Hashimoto. Este mai frecvent la femeia
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
scad utilitatea testului. Sindromul de ACTH ectopic diferențierea între secreția de ACTH hipofizară și cea ectopică poate fi dificilă, ceea ce face utilă dozarea unor factori ce pot fi co-secretați de tumoră (70% dintre pacienți): antigen carcino-embrionar, somatostatină, gastrină, calcitonină, glucagon, peptidă vasoactivă intestinală, GHRH, CRH, alfa-feto-proteina. Aceste co-secreții pot fi utilizate ca markeri tumorali. Hipercortizolismul episodic (Cushing periodic) un număr redus de pacienți pot prezenta episoade de hipersecreție urmate de o perioadă de acalmie în care răspunsul la teste poate apărea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
sunt stocate în granule electron-dense de cca 1 µm diametru. Aceste granule conțin, pe lângă catecolamine, ATP (raport molar 4:1) cu rol de a menține stabilitatea osmotică a granulelor, cromogranine, cu rol probabil în modularea 213GLANDELE SUPRARENALE eliberării catecolaminelor, alte peptide active, inclusiv ACTH, VIP (peptidul vasoactiv intestinal), encefaline. Secreția catecolaminelor este mediată de eliberarea acetilcolinei de la nivelul terminațiilor fibrelor preganglionare. Noradrenalina are un important rol în modularea propriei eliberări, inhibând-o prin intermediul receptorilor a2 ai membranei presinaptice și stimulând-o
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de ori. Reglarea secreției este neurogenă, prin fibre preganglionare simpatice, cu receptori nicotinici, și periferică, la nivel de receptor, prin up și down-regulation. Definiție Feocromocitomul este o tumoră derivată din celulele cromafine ale medulosuprarenalei capabile să secrete amine biogene și peptide, inclusiv adrenalină, noradrenalină și dopamină. Excesul de catecolamine determină clinic hipertensiune arterială paroxistică și/sau alte crize neurovegetative. Tumorile derivate din celule cromafine extraadrenale sunt denumite paraganglioame (sau feocromocitoame extraadrenale). Manifestări clinice similare pot fi datorate și altor tumori secretante
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de receptori (a vasoconstricție, b1 creșterea contractilității și a frecvenței cardiace), dar și unei acțiuni directe (toxicitate directă la nivelul fibrei miocardice). Simptomatologia clinică a feocromocitoamelor depinde de: à tipul de secreție a tumorii Alături de catecolamine, o serie de alte peptide pot fi secretate de feocromocitome: ACTH, GHRH, GHIH (acestea 3 de la nivelul tumorilor adrenale, nu și extraadrenale), eritropoietină, PTH-RP, ANF, VIP. Aceste secreții determină asocierea a numeroase alte simptome pe lângă cele determinate de catecolamine, cum ar fi acromegalie, flushuri, diaree
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
la copii agonadici, își exercită acțiunea prin intermediul inhibiției centrului hipotalamic care reprezintă generatorul de pulsuri de GnRH. Mecanismul inhibitor intrinsec implică o dominanță la nivelul hipotalamusului a sistemelor peptidergice care inhibă secreția de GnRH, acidul gamma-amino-butiric (GABA), acidul N-metil-D-aspartic (NMDA), peptidele opioide, monoaminele de tipul serotonină și dopamină sau peptidele epifizare inhibitorii: melatonina, vasotocina. Inhibiția exercitată de mecanismul intrinsec se reduce în perioada prepubertară, permițând dezinhibiția sau activarea centrului hipotalamic generator al pulsurilor de GnRH. Imediat înainte de declanșarea pubertății există o
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hipotalamic care reprezintă generatorul de pulsuri de GnRH. Mecanismul inhibitor intrinsec implică o dominanță la nivelul hipotalamusului a sistemelor peptidergice care inhibă secreția de GnRH, acidul gamma-amino-butiric (GABA), acidul N-metil-D-aspartic (NMDA), peptidele opioide, monoaminele de tipul serotonină și dopamină sau peptidele epifizare inhibitorii: melatonina, vasotocina. Inhibiția exercitată de mecanismul intrinsec se reduce în perioada prepubertară, permițând dezinhibiția sau activarea centrului hipotalamic generator al pulsurilor de GnRH. Imediat înainte de declanșarea pubertății există o amplificare a funcției suprarenalei, adrenarha, care ar constitui o
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
subcutanată) și de prezervare a funcției/masei celulelor β pancreatice. Incretinele sunt substanțe eliberate la nivelul intestinului ca răspuns la creșterea glicemică postprandială, ce își exercită efectele prin intermediul receptorilor specifici localizați în membrana diverselor celule. Principalele incretine sunt GLP-1 (glucagon-like peptide 1) și GIP (glucose-dependent insulinotropic polypeptide) dar interesul cercetătorilor s-a axat în mod special asupra GLP-1 deoarece se pare că efectele sale metabolice sunt mai complexe și, în plus, la pacienții cu DZ tip 2 concentrația sa plasmatică este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
minute de către o enzimă denumită dipeptidil peptidaza 4 (DPP-4), astfel încât utilizarea lor ca atare în tratamentul diabetului este posibilă doar sub forma infuziei continue. Au fost imaginate însă două posibilități de utilizare a potențialului lor terapeutic, și anume: - administrarea unor peptide cu proprietăți asemănătoare GLP-1 dar rezistente la degradarea DPP-4: clasa agoniștilor receptorilor GLP-1folosirea unor preparate ce inhibă acțiunea DPP-4 crescând concentrația de incretine endogene: clasa inhibitorilor DPP-4. Agoniștii receptorilor GLP-1 sau incretin-mimeticele au acțiune biologică asemănătoare hormonului nativ și rezistență
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
face prin utilizarea unui anticorp care reacționează încrucișat cu proinsulina, suma nivelelor insulinei „adevărate”, a proinsulinei și a intermediarilor de conversie a proinsulinei în insulină (produșii de clivare). Această „supraevaluare” este modestă în cazul indivizilor normali, la care proinsulina și peptidele înrudite constituie nu mai mult decât 2% din imunoreactivitatea insulin-like totală (66, 162), dar proporția lor poate crește de 2-3 ori la pacienți cu diabet zaharat tip 2. Studiile care au utilizat tehnici cromatografice au arătat că, la pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu T2DM (162, 170) și de asemenea, la subiecți cu scădere a toleranței la glucoză (27). La pacienții cu diabet tip 2 clinic manifest și chiar la cei cu scădere a toleranței la glucoză (IGT) există o creștere disproporționată a peptidelor înrudite cu proinsulina, acestea putând reprezenta aproximativ până la 15% din insulina imunoreactivă totală (27, 152, 160, 170). Toate aceste studii au arătat că la subiecții cu glicemii à jeun mai mari de 180 mg/dl nivelurile insulinei „adevărate” erau net
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
compoziția proteică a granulelor de secreție nou formate este probabil variată în funcție de intensitatea și durata stimulului glicemic (62). Aceasta ar duce la o depleție relativă a PC2 în granulele de secreție nou formate fapt care se va reflecta în compoziția peptidelor insulare secretate prin creșterea relativă a proinsulinei și a proinsulinei clivate 31,32 pe măsură ce toleranța la glucoză scade și glicemia crește. Concentrația plasmatică a proinsulinei clivate 31,32 furnizează astfel indicii asupra intensității stimulării prin glucoză a celulelor beta-pancreatice și
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
produs o ameliorare dramatică a toleranței la glucoză (112). Șobolanii hiperglicemici după tratament cu streptozotocin prezintă o creștere a expresiei PC1 și PC2 (PC de la prohormone converting enzyme: produc conversia proinsulinei la insulină și a proglucagonului la glucagon și glucagon-like peptide 1) în celulele α-insulare ceea ce duce la creșterea producției de glucagon-like (GLP-1) peptide 1 care stimulează replicarea celulelor beta pancreatice restante (36). Descoperiri recente (31) implică semnalizarea celulară prin intermediul receptorilor FGF (fibroblast growth factor) în controlul diferențierii și funcției celulelor
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu streptozotocin prezintă o creștere a expresiei PC1 și PC2 (PC de la prohormone converting enzyme: produc conversia proinsulinei la insulină și a proglucagonului la glucagon și glucagon-like peptide 1) în celulele α-insulare ceea ce duce la creșterea producției de glucagon-like (GLP-1) peptide 1 care stimulează replicarea celulelor beta pancreatice restante (36). Descoperiri recente (31) implică semnalizarea celulară prin intermediul receptorilor FGF (fibroblast growth factor) în controlul diferențierii și funcției celulelor beta pancreatice. Acest sistem de semnalizare implică interacțiunea între liganzi solubili din familia
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]