702 matches
-
mai însemnată a fericirii și vieții. Prin împlinirile de până acum, ați trecut prezența în eternitate și numele în universalitate. Și tot așa ...". "Și stimatei, Dna Marin,pentru că femeile constituie jumătatea cea mai frumoasă și numeroasă a Omenirii - și simbolul perenității speței; pe destinul și sânul lor au supt, trăit și plâns întregul Univers. Ea este Paradisul celor mai sublime sentimente, deasupra cărora tronează dragostea - esența și viitorul celor mai nobile împliniri familiale și socio umane. Ambilor - flori de amiciție și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
accesibilizează conținutul informațional, permițînd fiecărei persoane, grup social (chiar minoritar sau marginal) să aplice în mod specific fluxurile culturale generale la modul său de viață, găsindu-și astfel locul în mozaicul cultural; v) funcția ecou optează pentru conservarea socio-structurii, pentru perenitate, pentru tradiție. Conform acestei taxinomii s-a putut analiza specificul publicității considerate: • preponderent antenă în cazul lansării unor noi produse, comportament; • preponderent ampli în cazul modificărilor spectaculoase (implicate de modă de exemplu); • preponderent focus cînd se are în vedere inserția
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și, neîndoilenic, o nouă metodologie. Evaluarea teoriilor despre identitate readuce în prim plan chestiunea clasificării teoriilor. Horațiu Rusu părăsește clasificarea îndeobște utilizată, care împarte teoriile în invenționiste și primordialiste, după accentul pus pe istoricismul comunităților omenești sau pe stratul de perenitate. Autorul optează pentru o diviziune care pornește de la strategiile cunoașterii, convins fiind că nucleul oricărei atitudini este dat de experierea cunoscătoare. Or trăsătura dintâi a oricărui act de experiere este deconstrucția și reconstrucția întregului câmp experiențial. Este evident, așadar, că
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
identităților individuale, adică a elementelor de identificare comună fie ele valori, memorii, imagini, procese ș.a ale actorilor sociali. Altfel spus, considerăm că nu construcțiile reificate în sine, ci procesul de identificare cu acestea este cel ce dă realitate și perenitate unei identități colective. Sferele identității sunt multiple și își au referențialul, în funcție de teoriile la care vrem să ne raportăm, în imagini comune, memorii colective, valori sau ideologii ș.a. În utimul capitol ne propunem să analizăm empiric trei dintre acestea (din
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
din direcțiile de contestare a viziunii esențialiste este cea a diacronismului identității. În plus, o serie de "atacuri" au fost orientate către ideea determinismului bazat pe un nucleu instinctiv, afectiv. O critică importantă adresată concepției esențialiste care are în vedere perenitatea elementelor culturale și, de aici, diacronismul identității este adusă de Barth. El afirmă că nu putem diagnostica identitatea unei entități sociale în funcție de trăsăturile culturale pe care le are aceasta. Motivul e faptul că trăsăturile culturale sunt supuse schimbării, și dacă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de comportament prin repetiție și care implică o continuitate cu trecutul". Inventarea tradițiilor este "esențial un proces de formalizare și ritualizare caracterizat prin referire la trecut, prin impunerea repetiției" (Hobsbawm, 1983:4). Cu alte cuvinte, Hobsbawm atrage atenția asupra "irealului" perenității unor elemente centrale în identificările colective. Pe aceeași linie se înscrie și Anderson (1983) când vorbește de comunități imaginate, produs al manipulării elitelor politice, deci de identitate ca produs al imaginației. Hall (1990) vine în întâmpinarea acestei idei atunci când prezintă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
valori și elemente (tradiții, mitologie, limbă, norme, operă eponimă, religie etc.) regăsite la indivizi (în atitudini, comportamente, discursuri) în diverse contexte spațio-temporale și recunoscute ca specifice 24. Înțelegem că identitatea ca nucleu se prezintă în planul socialului nu sub aspectul perenității elementelor care o caracterizează, ci sub aspectul trăirilor și percepțiilor asupra persistenței lor. Identitatea proteică este expresia unor identificări eclectice, contextuale și cu grad mai redus de generalitate. De aceea caracterul acesteia este variabil în timp și spațiu, și ea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
aut entic, capabil să închege din mărturiile trecutului evoluția comunității satelor sau a unui popor sub raport istoric, geografic, cultural și istorico-social; 2. Monografia aceasta este un adevărat studiu strâns legat de etnogeneza poporului român pe baza căreia se atestă perenitatea populației autohtone pe aceste meleaguri, istoria comunei Boțești încadrându-se armonios în istoria județului Vaslui, a Moldovei și a țării; 3. Cartea elaborată de domul Ioan Costache En ache este o lucrare valoroasă nu numai prin conținut și mod de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a construit averea în domeniul căilor ferate, a metroului, incluzând metroul din Paris, a tramvaielor, incluzând rețeaua din Caire [Toussant, 1996]. Dar această înnobilare, care venea să legitimeze o reușită economică incontestabilă, nu va fi suficientă pentru a pune bazele perenității unei mari familii. Distanțele față de normele epocii, într-o societate așezată, au interzis fondarea unei dinastii. Într-un anumit fel, înnobilarea trebuie să fie meritată, chiar și după ce a fost acordată. Transmiterea averilor importante presupune însușirea respectului față de strămoși, a
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
efectele timpului și de încercările istoriei, ca și cum excepționalitatea nu ar putea fi niciodată atinsă de desuetudine. Există, mai presus de toate, din partea moștenitorilor care încearcă să reintre în posesia pământurilor și castelelor ascendenților, dorința de a arăta că autenticitatea și perenitatea merg dincolo de episodul politic șaptezeci de ani de comunism reduși la o simplă ruptură, tragică desigur, dar, în definitiv, secundară, în perspectiva continuității temporale. A pune atât de multă energie în aceste încercări menite redobândirii unor, de multe ori, ruine
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
temele lirismului său, prin forma compoziției sale retorice, prin filosofie, prin atitudine socială, prin naționalism și folclorism, caracteristica lui Eminescu este esențial romantică..."91 (înțelege: anacronică, supusă procesului de eroziune, al mutației de valori), atunci cum se mai justifică, oare, perenitatea operei cu pricina, capabilă, am văzut, să miște sufletul omului modern, și încă într-o măsură neegalată de nimeni altcineva? Ca să înțelegem motivele pentru care Lovinescu respinge proza eminesciană și, în genere, romantismul, trebuie readuse în discuție opiniile criticului despre
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
I. Dragoslav și M. Sadoveanu"95. Iată-l așadar pe "modernistul" Lovinescu, apologetul sincronismului și al imitației modelelor occidentale, sfârșind prin a explica valoarea estetică în grila determinismului psihologist, regionalist și etnicist. Rezumând, în opinia autorului Istoriei literaturii române contemporane perenitatea operei eminesciene n-ar fi fost posibilă dacă genialul ei autor nu reușea să exprime caracteristicile cele mai reprezentative ale spiritualității românești, ale "psiheei" colective, într-o formă artistică exemplară, racordată la cerințele artei și sensibilității moderne. Dar cum opera
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ediție îngrijită, prefață și tabel cronologic de Aurel Petrescu, Editura Minerva, București, 1971, p. 5). În alt loc, autorul faimosului eseu atrage atenția că "sunt totuși momente în opera vastă a lui M. Proust, care arată preocupări de semnificativ și perenitate, specific fenomenologică, deși e puțin probabil că a cunoscut această gândire, dar dovedind astfel un instinct adânc al cunoașterii" (p. 22). Observația rămâne însă neargumentată. 25 Idem, p. 34. 26 "Swann explicat de Proust", în op. cit., p. 215. 27 Camil
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o perspectivă mai largă prin înglobarea unor texte ce țin de culturi distincte, analizându-se astfel și modul în care se produce particularizarea tendințelor clasice la fiecare context național. Astfel, prin analizarea tuturor acestor aspecte, lucrarea noastră urmărește să demonstreze perenitatea fenomenului clasic, relevanța sa fundamentală nu doar în ceea ce privește istoria literaturii, ci și în ceea ce privește resorturile cele mai intime ale ființei umane. Edgar Papu sugera că "totdeauna clasicismul va însemna dacă nu o prezență cel puțin obiectul unei dorințe."5 Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un poet fără această idee preconcepută, vom descoperi deseori că nu numai cele mai bune, dar cele mai personale părți ale operei lui, ar putea fi socotite tocmai acelea în care poeții dispăruți, predecesorii lui, își manifestă cel mai viguros perenitatea." Cu alte cuvinte, orice artist trebuie perceput nu doar în individualitate, ci prin raportare, prin integrare în șirul de umbre care în mod conștient asumate sau nu, l-au creat. Mai mult chiar, se sugerează aici, într-o manieră aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este înfăptuită ca ceva ce ar trebui să dureze, fiindcă este considerată de la început ca altceva decît produsele vor-birii obișnuite. Așadar, produsele artistice au o anumită stabilitate, deoarece ele sînt realizate tocmai pentru a fi artistice. Această disociere sub aspectul perenității este o trăsătură însemnată care diferențiază calitativ creația obișnuită în folosirea limbii și creația artistică ce uzează de limbă. Teoria spiritului limbii Pornind de la ideile lui Wilhelm von Humboldt, întemeietorul lingvisticii generale, dar valorificînd și concepția lui Benedetto Croce, gînditorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale culturii de la acest nivel pot fi preluate de nivelul major, însă aceasta se produce printr-o selecție valorică, cu anumite scopuri sau datorită unor cauze sociale și culturale. În acest mod, aceste elemente ale laturii minore pot primi trăsătura perenității, nemaifiind nici sub imperiul posibilității de a dispărea și nici sub zodia schimbării (întîmplătoare) și a pierderii aspectului avut la un moment dat. Limba populară este însă mai tradițională din anumite puncte de vedere, fiindcă păstrează cu multă consecvență propria
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Renaștere și prin umanism− o valorificare a antichității greco-latine ca bază pentru dezvoltarea europeană în sens modern. Se poate constata, de aceea, că traducerea operelor filozofice repre-zintă nu numai o necesitate a comunicării interumane, dar și o necesitate a înseși perenității operelor filozofice și a evoluției gîndirii filozofice. Din acest motiv, George S t e i n e r324 considera că observațiile în legătură cu imposibilitatea distincțiilor opera-te în greacă, latină sau germană pe terenul altor limbi, pre-cum engleza, ceea ce face ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
economică dacă produce și comercializează mult. Dar PIB-ul sau alt indicator macroeconomic al producției nu sunt suficiente pentru a măsura forța economică a unei țări (vezi cazul fostei U.R.S.S.). Sursele de avuție și centrele de decizie nu asigură perenitatea unei puteri economice. Aceasta se bazează pe circulația bunurilor, pe interacțiunea dintre putere și resurse, centrele de gravitație ale puterii economice deplasîndu-se acolo unde se conjugă toate elementele de mai sus (vezi cazul Marii Britanii de la începutul revoluției industriale și pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
populație, politică, resurse, moșteniri, avantaje etc., formînd un sistem. La acest nivel intervine și securitatea ca factor potențializant. Aceste elemente sunt dificil de reunit, încă mai dificil de armonizat, ca instrumentele unei orchestre, și mai dificil încă e să asiguri perenitatea, durata, termenul lung. Am vorbit despre securitate, ca element potențializant. Aceasta este de mai multe feluri : fizică, juridică, de mediu etc. Într-un sens mai larg și pe termen lung, securitatea este o condiție determinantă. O vreme, distanța față de potențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Nu există expresie mai desăvârșită a iubirii de Dumnezeu decât actul sacrificiuluic. După abnegația și evlavia de care a dat dovadă, lui Avraam îi este acordată denumirea de om cu frică de Dumnezeu. În fapt, suferința acceptată deschide calea pentru perenitatea poporului evreu și alegerea lui de către Dumnezeud. Această suferință a fost ritualizată de-a lungul secolelor, din generație în generație, prin rugăciuni rostite în momente precise ale anului, în locuri diferite, de populații evreiești distincte unele de altele, având propria
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care istoria, în sensul pe care-l dăm astăzi acestui cuvânt, încă nu exista. Ea se erijează în memoria acestor evenimente. Liturgicul și memoria se unesc pentru a construi, încetul cu încetul, această istorie de suferință și a-i conferi perenitate în vremuri când tiparul încă nu exista, iar scrisul rămânea apanajul păturilor educate ale societății. Dacă posteritatea a păstrat numele unora dintre autorii cronicilor și poemelor liturgice, memoria produsă de liturgic era mai ales colectivă, precum modul de a fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au dispărut în cele din urmă, nu la fel s-a întâmplat cu evreii, care sunt protejați în continuare pentru utilitatea lor economică și ca martori ai adevărului lui Hristos. Într-adevăr, Biserica nu urmărea nimicirea lor; dimpotrivă, existența și perenitatea acestor fideli păzitori ai Cărții, în care se găsea cuvântul divin, se transformau în veritabile dovezi ale credinței creștine. Rațiuni politice și religioase pledau astfel în favoarea lor, în ciuda interdicțiilor care-i apăsau. Și nici nu erau singurii hărțuiți de autorități
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
doar câțiva ani înainte de pogromurile rusești de la Chișinău din 1903-1905, și asta la New York, noua patrie de elecțiune a evreilor ruși. Titlul englez al acestui opuscul, The Sufferings of the Jews during the Middle Ages, nu lasă nicio îndoială în ce privește perenitatea memoriei suferinței, transportată astfel în Lumea Nouă65. Prefațatorul ediției americane, George Alexander Kohut, scrie: "Zilele ciumei și ale Cruciadelor au venit iarăși peste noi, și, în marele Memorbuchhhhh al durerilor națiunii, trebuie să facem cronica martiriului fiilor și fiicelor lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
singurul răspuns la lagărele morții este respingerea lui Dumnezeu. Cât despre poporul evreu, îl consideră un popor a cărui religie a fost influențată succesiv de evenimente culturale și istorice variate. Și admite că propriul conținut etic îi asigură iudaismului o perenitate chiar în absența unei convingeri religioase, de vreme ce nu se reduce la un simplu sistem de credințe 14. Numeroși gânditori evrei își revizuiseră, în secolul XX, concepția despre un Dumnezeu suprem, actor atotputernic al istoriei, și evitaseră să stabilească o legătură
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]