1,714 matches
-
ascund jafuri permanente... Vorbele mari și angajamente Au conținut golit sau lipsă, Ce ascund jafuri permanente Și dus-au țara în eclipsă... Au conținut golit sau lipsă În ordonanțe, legi, decizii Și dus-au țara în eclipsă Toți huliganii și perfizii În ordonanțe, legi, decizii, Au sugrumat săraca țară, Toți huliganii și perfizii Doresc ca nația să piară. La mulți ani români! Unirea ne așteaptă... Referință Bibliografică: Speranțe deșarte / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30
SPERANŢE DEŞARTE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383213_a_384542]
-
Ce ascund jafuri permanente Și dus-au țara în eclipsă... Au conținut golit sau lipsă În ordonanțe, legi, decizii Și dus-au țara în eclipsă Toți huliganii și perfizii În ordonanțe, legi, decizii, Au sugrumat săraca țară, Toți huliganii și perfizii Doresc ca nația să piară. La mulți ani români! Unirea ne așteaptă... Referință Bibliografică: Speranțe deșarte / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate
SPERANŢE DEŞARTE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383213_a_384542]
-
Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt spre turmă: poate, uneori, căpia din senin. Exist între amenințări latente. § Ai făcut din aproape toți locuitorii Stațiunii niște hoți. Perfid, încerci să-i pui în aceeași balanță cu Magistratul. Ce, el nu fură? Ce mai înseamnă, acolo, o mică evaziune fiscală? Poți să-i salvezi, să-l dai dracu’ pe Magistrat, cu banda lui cu tot. Nu-ți pasă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale, și nu vei distinge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat. A doua zi, vei fi elogiat, vei deveni Scriitor. Faci parte din cea mai perfidă breaslă. Poate să distrugă cu o laudă. Sau fără să scoată o vorbă. Nimeni nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere. Sunt semenii tăi, îi frecventezi. Cine se aseamănă se adună. Proiectul paremiologic este inutil. MAGISTRATUL. Astrologul a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sporind plățile, mult mai convenabile decât înainte, să fac daruri copiilor de sărbători. Voi repara drumurile. Dar nu voi mai putea să vă reprezint oficial! În fața autorităților centrale, tot mai rigide! În fața Coroanei, mereu mai lacomă! În fața Justiției, tot mai perfidă! Nu voi mai emite Ordonanțe. Prin cele câteva sute de petice de hârtie pe care le-am semnat de-a lungul anilor, am instaurat, aici, reguli precise. Atâta vreme cât le-ați respectat, a fost bine. Însă - acum îmi dau seama - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au nimerit mai bine: aud povești de dragoste ce sfârșesc frumos. Pregătești Stațiunii un rău mai mare decât cel hărăzit; contrazici VOCEA, ți se pare prea blândă... Medicul-șef ți-a recomandat să lași deoparte scrisul; câteva luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spațiile deschise ale unor podgorii și ogoare. De acum, luminile de pe Ponte Vecchio rămăseseră o amintire și bezna cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
predat maurii, odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru Întâia oară pe țărmurile Asiei, au semănat spaima și zăpăceala printre acei fii ai Satanei, care i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse prima ciocnire și Încerca să Își adune forțele pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu atâta Încrâncenare de detalii minore, uitând că fiecare se poate naște și, mai ales, poate muri oriunde? Această bolnăvicioasă nevoie de repere de tot felul - spațiale, temporale, morale, religioase -, o Întreagă metafizică a neesențialului, a derizoriului existențial, ne Împresoară, perfidă, de la Începutul lumii și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată a tipului cocheta consternant cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de superioritate cu care Îmi servea drăgălășeniile respective. Parcă eram la o consultație medicală În momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și al principiilor lor au fost purtate războaie, au fost organizate cruciade și expediții militare, au căzut capete Încoronate și s-au desfășurat revoluții, astfel Încât mi-e imposibil să le privesc ca pe niște reprezentații butaforice ale unor fraieri scoși perfid la Înaintare și manipulați dexter de o instanță atotștiutoare și atotputernică numită Centrul de nu știu ce, și asta doar pentru ca respectivul Centru să-și poată face treaba la adăpostul falsului mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete. Să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă de moarte. N-are cum bănui că tocmai cădea pradă unei mistificări perfide și că omul din fața lui nu se spovedește, ci debitează artistic un text preparat În tainițele Centrum-ului al cărui trimis este. Rămâne convins că a doua zi, când păcătosul este scos din celula În care nu va mai reveni niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
au existat, nu se poate face abstracție de această evidență. S-a mai Întâmplat Însă ceva. În loc să-și vadă de-ale lui, respectiv de clamata dezvoltare multilaterală, comunismul sovietic a căzut, din rațiuni propagandistice și de prozelitism ideologic, În capcana perfidă a competiției cu Occidentul, În general, și cu SUA, În special. Competiție inegală din start: doar două decenii de dezvoltare În condiții normale, În speță, neafectate de război - anii ’20-’40, să spunem -, contra două secole de capitalism, netulburate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă pentru un final dramatic, care nu se lasă foarte mult așteptat. Într-o noapte stropită din belșug cu coniac franțuzesc și agrementată cu cochetării perfide de aceeași sorginte, tânărul amorez cade În capcana duplicității unui partener de pocher aflat pe mână cu perechea adversă, și inevitabilul se produce: pierde toți banii, pune la bătaie ceasul de aur și cele câteva bijuterii pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
concret și iminent ceva care se poate Întâmpla sau nu și care amenință să se Întindă, În cea mai fericită ipoteză, pe suprafața unor secole. Cât va dura până când omenirea o să poată fi modelată arbitrar, potrivit unui scop atât de perfid ? Dar până când Ceilalți vor implementa pe planeta lor modelul confecționat undeva, În nu știu ce colț de Univers, de un creier rătăcit? Ce se Întâmplă dacă Între evoluția naturală a omologilor noștri spațiali și imaginea dirijată cu care vom Încerca noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu? Dacă ar fi avut timp și mijloace, mare ar fi fost ridicarea din sprânceană a doamnei psiholog constatând, de pildă, că pe copertele dosarelor nu sunt imprimate doar amprentele lui Bergman și ale lui Zoran, ci și cele aparținând perfidului său tovarăș de detectivism nocturn și catacombic. Trebuia În orice caz s-o Îndepărtez de corpul C, măcar preventiv. Ușor de făcut: i-am propus să câștigăm timp, luând În primire fiecare câte un grup de rafturi, și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de Încredere? Ce utopică lume, ciudatele obiceiuri ale cîinilor, ciudatele obiceiuri ale oamenilor, doar cu o cruzime mai perfidă la cei din urmă. Dar, de fapt, voiam să vorbesc despre cu totul altceva. „Toleranța“ era cuvîntul care Îmi dădea ghes. Ca un nume de fată, ca „Importanța“ sau „Chitanța“ sau „Transhumanța“ Îmi imaginez un microroman cu aceste personaje - „altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de tablă, totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
precipită Încă o dată, se mai zbate În cîteva strîngeri de mînă, În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din ei, era negativul lor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ce trebuie să fac să-mi dai pula-napoi? - Știi doar, nu face pă bou’, șuieră cel din apă asemeni unei vipere. Caracterul său, cel puțin, era de viperă. - Trece absolut tot ce-ai scris pă numele meu, continuă acesta, perfid. Plus ce urmează să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult prea dur ce i se-ntâmpla, astfel că aproape leșină, având însă norocul de a se sprijini cu mâna de o babă care trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvîntul libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după moartea glorioasă a lui Dragomirov ( În vîltoarea cuceririi orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]