1,183 matches
-
la peste 400 de tipărituri în numai câteva decenii de activitate. Este și rezultatul unui remarcabil avânt de originalitate al artei cărții, aflat în nemijlocită legătură cu creația bizantină ori izvorâtă direct din aceasta. Manuscrisele slavone de la Neamț, scrise pe pergament și pe hârtie în vremea urmașilor lui Alexandru cel Bun și a domniei lui Ștefan cel Mare, au fost considerate de N. Iorga ca fiind cele mai frumoase pe care le-a produs arta bizantină. „Frontispicii de o artă gingașă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
În alta a domului ca spațiul Însuși. Spre deosebire de Hristosul chinuit, pământean, zugrăvit la nivelul ochilor pe pereții bisericii, Hristosul nostru Pantocrator era clar transcendent, atotputernic, stăpân al cerurilor. Se apleca spre apostolii de deasupra altarului ca să le dea cele patru pergamente rulate cu Evangheliile. Iar mama mea, care a Încercat toată viața să creadă În Dumnezeu, fără să reușească vreodată de-a binelea, se uita În sus la el, căutând Îndrumare. Ochii lui Hristos Pantocrator licăriră În lumina slabă. Păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza pergamentul sub cerul negru ca smoala. Ce lipsea majorității mașinilor În anii 1920: oglinzile retrovizoare. ― Ține volanul, spune Zizmo Întruna și se Întoarce să vadă dacă nu sunt urmăriți. În felul ăsta, ținând când unul, când altul de volan, trec Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țestei sale, ca În deriva continentelor, dar nu se vindeca niciodată.) Doctorul Philobosian mirosea ca o canapea veche: a ulei de păr, a supă vărsată și a moțăieli neprogramate. Diploma lui În Medicină arăta de parcă ar fi fost scrisă pe pergament. Nu m-aș fi mirat dacă, pentru a trata febra, doctorul Phil ar fi scris o rețetă pentru lipitori. Cu mine era corect, niciodată prietenos, și Își Îndrepta cea mai mare parte a conversației către Tessie, care stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-un film cu minotaurul. Familia mea suferea. Părul meu se ivea În toate colțurile, În toate sertarele, În toate felurile de mâncare. Chiar și În budinca de orez pe care o făcea Tessie, acoperind fiecare bolișor cu hârtie de pergament Înainte să Îl pună În frigider - părul meu Își croia drum până și În acele deserturi asigurate profilactic! Fire de păr negru ca tăciunele se Înfășurau În jurul săpunurilor. Stăteau presate ca tulpinile de flori Între paginile cărților. Răsăreau din tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină. Ce să-i faci dacă așa au decis juriștii? Ceea ce e scris pe papirus sau pergament aparține, conform legii, proprietarului foilor de papirus sau pergament, după cum o clădire preia condiția terenului pe care e construită. Evident că și atelierul ei vinde cărți. Dar nu a mințit deloc, pentru că afacerea se derulează prin intermediul lui Quintius, libertul casei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină. Ce să-i faci dacă așa au decis juriștii? Ceea ce e scris pe papirus sau pergament aparține, conform legii, proprietarului foilor de papirus sau pergament, după cum o clădire preia condiția terenului pe care e construită. Evident că și atelierul ei vinde cărți. Dar nu a mințit deloc, pentru că afacerea se derulează prin intermediul lui Quintius, libertul casei lor. El conduce totul și are grijă de debitori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că protejează de soare. Eu am Încercat-o Însă cu ocazia altor călătorii și vă pot spune că efectul e mai degrabă de uscare a pielii. Poate că-ți protejează pielea, dar, În același timp, Îi dă o textură de pergament și un aspect de chirpici crăpat. Nu pot spune că mă avantaja. Arătam ca o păpușă clovn uscată la soare. Bennie avea În rucsac CD-urile pentru Walter. Totul mergea strună. Îi va Înmâna șpaga, iar ei vor primi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câinelui. Neavând cum să-l mulțumească, graful îl lua în sala cea mare a castelului, unde, sub privirile severe ale strămoșilor, îi punea o mantie pe umeri, îl trecea printr-o lungă și complicată ceremonie de înnobilare, îi completa un pergament pe care-l parafa și îl pecetluia cu ceară vișinie, în care imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de condiție umilă, iar cei care aveau mai multe bagaje - uneori puse de-a valma, în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele comunități se adunau, de regulă, în spatele diaconilor, care mergeau ținând deschise Psaltirele de pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe ori, ajutați de servitori și gărzi înarmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o clipă, Vitalius se repezi printre brazi, până în poiana unde ascunseseră caii, ceva mai sus de locul unde se aflau acum. Desprinse de la șa caseta cu cele necesare scrisului, o deschise febril, fără să ia seama la sulurile de pergament, sticluțele cu cerneală și tăblițele de ceară pe care astfel le împrăștia prin iarbă. Culese, în schimb, o tăbliță și un stil; azvârli apoi caseta și se întoarse în goană la comandantul său. Sebastianus, încordat și întunecat la față, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
formule de încheiere, Sebastianus îi spuse scurt. — Dă-mi-o încoace! Imprimă de îndată sigiliul inelului său pe ceara tăbliței; era conștient că ar fi fost mult mai oportun, ba chiar și mai elegant, să trimită un mesaj scris pe pergament, dar nu era vreme pentru finețuri. îi înmână din nou tăblița lui Vitalius. — Acum fii foarte atent: încalecă pe cal și îndepărtează-te de aici cât de repede poți. Alege un punct de unde să observi cum se desfășoară lucrurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii alternau cu dulapuri de bibliotecă, pe ale căror rafturi se puteau întrezări, prin crăpătura vreunei uși întredeschise, codice și cărți din pergament aliniate perfect de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație orientală, permiteau, la nevoie, ca ferestrele să fie acoperite. încă de când intrase, Sebastianus fusese subjugat de atmosfera austeră a acelui loc, iar acum își înșela așteptarea, imaginându-l pe marele împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acolo, caută cumva să faci să ajungă un mesaj la Anianus și la Sangiban, asigurându-i că armata mea nu va lipsi de la întâlnire. Se întrerupse un moment pentru a se întoarce și a lua de pe masă un cilindru de pergament și o altă foaie, împăturită simplu în patru — Uite. Acestea - spuse, întinzându-i cilindrul - sunt acreditările tale, cu sigiliul meu, pe care Anianus va ști să-l recunoască. Aici, în schimb - adăugă, dându-i foaia -, vei găsi numele și adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
va ști să-l recunoască. Aici, în schimb - adăugă, dându-i foaia -, vei găsi numele și adresa unui om un barcagiu de pe Loira în care el are încredere deplină: la nevoie, el o să fie intermediarul vostru. Sebastianus luă cele două pergamente fără să întrebe nimic. în vreme ce comandantul său îi vorbea, căutase să se arate impasibil, dar nu putuse să nu clipească din ochi de câteva ori: „Comes și Prim-consilier“. Etius pronunțase acele două cuvinte, apăsându-le într-un anume mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbat îndesat, pe la patruzeci de ani, făcu un pas înainte: — Eu sunt, răspunse. — Numele tău? — Mă cheamă Rutilius. De vreme ce spui că vii din partea lui Magister militum, îmi închipui că ai și acreditări. Sebastianus scoase de sub vesta de piele sulul de pergament pe care i-l dăduse Etius. înainte de a i-l înmâna, însă, trase puțin mâna înapoi și-l întrebă dacă știa să citească. Celălalt se încruntă: — Bineînțeles! Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius. Luă sulul, îi cercetă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trase puțin mâna înapoi și-l întrebă dacă știa să citească. Celălalt se încruntă: — Bineînțeles! Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius. Luă sulul, îi cercetă mai întâi sigiliul lui Magister militum, apoi îl rupse, după care desfășură micul pergament, al cărui conținut se ivi în lumina felinarului, și începu, cu voce scăzută, să silabisească: ș...ț Purtătorul a-ces-tui mesaj ac-ți-o-nează din or-di-nul meu și tre-bu-ie să primească tot ajutorul de care are ne...ne-voie. Comandantul gărzii, înfășurând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărui conținut se ivi în lumina felinarului, și începu, cu voce scăzută, să silabisească: ș...ț Purtătorul a-ces-tui mesaj ac-ți-o-nează din or-di-nul meu și tre-bu-ie să primească tot ajutorul de care are ne...ne-voie. Comandantul gărzii, înfășurând la loc pergamentul încuviință cu gravitate și tocmai se pregătea să pună din nou întrebări; dar Sebastianus nu avea de gând să-și piardă vremea cu personaje secundare. îi ceru, așadar, să-i urce imediat pe cei patru tovarăși ai săi, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajunseră în fața episcopului de Aureliana. 13 Trecând printr-o ușă cu arcadă, Sebastianus și Dubritius se găsiră într-o încăpere slab luminată, care - gândi prefectul - părea a fi un birou sau, judecând după mulțimea de cărți și a codicelor de pergament aliniate ori adunate în cilindri de piele pe rafturile a două dulapuri mari înzidite, o bibliotecă. în mijlocul localului îi aștepta un om bătrân, ce își sprijinea mâna lungă și descărnată pe o masă nepretențioasă, neagră, ornată sumar cu picturi simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câinelui. Neavând cum să-l mulțumească, graful îl lua în sala cea mare a castelului, unde, sub privirile severe ale strămoșilor, îi punea o mantie pe umeri, îl trecea printr-o lungă și complicată ceremonie de înnobilare, îi completa un pergament pe care-l parafa și îl pecetluia cu ceară vișinie, în care imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Numărul borcanelor cu trofee din colecția lui Rufus era egal cu cel al țăranilor înnobilați din sat. După un timp, unii țărani mai îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trebuie o dovadă că am fost aici... - Puteți lua de aici orice doriți, Îi spuse Mașa. Spuneți-mi ce trebuie să fac și fac... - Îmi trebuie aici o simplă semnătură. Și scoase din buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu de deplasare. Semnați sub acest semn, o Îndemnă el. Mașa abia apucase să arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
uitat urât la el. Nu mi-e frică de tine. Bărbatul și-a aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară - frunze, tije de zambile, inflorescențe de liliac, ale căror petale erau uscate ca pergamentul. Ahmad a continuat s-o fixeze pe Irene, în vreme ce mormanul de resturi fumega. Probabil că voia s-o blesteme. Naji îi spusese lui Irene tot felul de povești despre îmblânzitori de șerpi, așa că femeia se aștepta acum ca, din clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în Lupeni jud. Hunedoara la 13.07 1967. Locuiesc în Tg-Cărbunești jud. Gorj. Am publicat 5 volume de poezie. </biography> nu săvârșesc scrisori de intenție nimănui cum aș putea să-mi scriu dorințele fără să am o bucată de cer pergament o pană de phoenix drept toc poate chiar și puțin curcubeu în călimară multă durere scoasă din râsul profesional al clownului un pic din pirueta pământului un flux o aureolă două valuri de nisip și o balenă eșuată cactusul risipind
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]