KorAP: Find »[drukola/base=pericardită & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...24 >

598 matches

Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583

magnetică nucleară (RMN) De asemenea, pot evidenția prezența lichidului pericardic, a fibrozei sau a calcificării. Rezonanța magnetică este considerată cea mai bună investigație pentru aprecierea pericardului, fiind superioară tomografiei computerizate și ambele superioare ecocardiografiei. TAMPONADA CARDIACĂ Este o complicație a pericarditei lichidiene determinând acumularea rapidă de lichid în cavitatea pericardică cu producerea unei compresii cardiace. Apare o afectare a umplerii diastolice cardiace cu creșterea presiunii telediastolice, scăderea volumului telediastolic, creșterea presiunii atriale, în venele cave și pulmonare, scăderea volumului sistolic și

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
producerea unei compresii cardiace. Apare o afectare a umplerii diastolice cardiace cu creșterea presiunii telediastolice, scăderea volumului telediastolic, creșterea presiunii atriale, în venele cave și pulmonare, scăderea volumului sistolic și a debitului cardiac [4,17]. Aproximativ 25-30% din pacienții cu pericardită lichidiană pot evolua spre tamponadă cardiacă. Acumularea lichidului pericardic determină compresiunea inimii cu scăderea complianței cardiace și creșterea presiunii intrapericardice. Când presiunea intrapericardică atinge 20 mmHg, umplerea ventriculului devine imposibilă. Creșterea presiunii în ambele atrii, venele cave și pulmonare poate

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
pentru stabilirea etiologiei. De asemenea, modificările sanguine în sensul unui sindrom inflamator nespecific: VSH crescut, leucocitoză, fibrinogen crescut sau prezența bacilului Koch, a celulelor lupice etc. pot aduce informații prețioase asupra etiologiei. Mai multe studii arată că unii pacienți cu pericardită acută au nivelul crescut al creatinkinazei totale și MB și a troponinei I. Aceasta sugerează existența unui proces miocarditic silențios [1]. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Se face în principal cu infarctul miocardic acut, disecția de aortă, embolia pulmonară, pleurezie, pneumotorax, ulcerul gastro-duodenal

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
la tineri având evoluția spre vindecare. De obicei apare ca o pancardită. SEPTICĂ - BACTERIANĂ Este rară. Poate apare pe cale hematogenă în cursul unei septicemii, pe cale directă sau contiguitate. Germenii cei mai des incriminați sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
cei mai des incriminați sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic rezervat. NEOPLAZICĂ Clinic poate evolua asimptomatic. De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm mamar, esofagian, limfoame maligne, mai rar mezoteliom pleural sau pericardic

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
streptococul, stafilococul, pneumococul, germeni gram negativi. Pericardita purulentă apare de obicei la persoane tarate, cu imunitate scăzută, cu tratament imunosupresiv, neoplazici etc. Lichidul pericardic este purulent, cu prezența de leucocite și bacterii. Poate evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic rezervat. NEOPLAZICĂ Clinic poate evolua asimptomatic. De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm mamar, esofagian, limfoame maligne, mai rar mezoteliom pleural sau pericardic [24]. De obicei, lichidul este

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm mamar, esofagian, limfoame maligne, mai rar mezoteliom pleural sau pericardic [24]. De obicei, lichidul este sero-hemoragic sau hemoragic, examenul citologic evidențiază celulele neoplazice, iar examenul histopatologic din fragmentul pericardic pune diagnosticul de certitudine. Etiologia pericarditelor neoplazice 1. Metastaze; - plămân; - căi respiratorii; - limfom; - leucemie. 2. tumori primare; - benigne; - teratoame; - fibroame; - lipoame; - angioame. - maligne; - mezotelioame; - sarcoame. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT ȘI SINDROMUL POST-CARDIOTOMIE Poate apare în primele zile după IMA sau în cazul sindromului postcardiotomie la ~ 2-10 săptămâni

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Poate apare în primele zile după IMA sau în cazul sindromului postcardiotomie la ~ 2-10 săptămâni după o intervenție chirurgicală pe cord (se pare că este o reacție autoimună la lezarea țesutului pericardic). Testele de laborator indică semne de inflamație nespecifică. Pericardita după infarctul miocardic acut apare de regulă după 1-3 zile de la debut, probabil datorită interacțiunii dintre epicardul necrotic și pericard. Frecvența ei a scăzut după introducerea terapiei de reperfuzie precoce miocardice. Sindromul Dressler are mecanism imunologic. PERICARDITA POST-INFARCT MIOCARDIC ACUT

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
de inflamație nespecifică. Pericardita după infarctul miocardic acut apare de regulă după 1-3 zile de la debut, probabil datorită interacțiunii dintre epicardul necrotic și pericard. Frecvența ei a scăzut după introducerea terapiei de reperfuzie precoce miocardice. Sindromul Dressler are mecanism imunologic. PERICARDITA POST-INFARCT MIOCARDIC ACUT Are o frecvență de 25-40% la pacienții cu infarct apărând de obicei între zilele 3-10 de evoluție. SINDROMUL DRESSLER Apare de obicei la 2-3 săptămâni după infarctul miocardic acut sau după o operație pe inimă. Are o

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
reprezentată de infarct miocardic acut cu ruptura cordului, disecția aortei, după operații de chirurgie cardiacă sau pulmonară, implantarea de cateter pentru pace-maker permanent, puncționarea accidentală a cordului sau a unui vas coronarian după puncția pericardică, tratament anticoagulant incorect condus. EVOLUȚIA PERICARDITEI ACUTE Există anumiți factori care influențează modul de evoluție al unei pericardite și anume: etiologia, cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
de chirurgie cardiacă sau pulmonară, implantarea de cateter pentru pace-maker permanent, puncționarea accidentală a cordului sau a unui vas coronarian după puncția pericardică, tratament anticoagulant incorect condus. EVOLUȚIA PERICARDITEI ACUTE Există anumiți factori care influențează modul de evoluție al unei pericardite și anume: etiologia, cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la reversibilitate completă la evoluție spre cronicizare și apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
evoluție al unei pericardite și anume: etiologia, cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la reversibilitate completă la evoluție spre cronicizare și apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții cu pericardită acută idiopatică, care răspund bine la tratament inițial, 15-30% suferă o recădere după terminarea tratamentului. Majoritatea pericarditelor acute se vindecă fără sechele. Factorii de prognostic nefavorabil sunt: - evoluția simptomelor timp îndelungat, - imunosupresia, - revărsatul pericardic >20

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
anume: etiologia, cantitatea de lichid și în special viteza de acumulare pericardică, evoluția spre cronicizare, importanța afecțiunii miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la reversibilitate completă la evoluție spre cronicizare și apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții cu pericardită acută idiopatică, care răspund bine la tratament inițial, 15-30% suferă o recădere după terminarea tratamentului. Majoritatea pericarditelor acute se vindecă fără sechele. Factorii de prognostic nefavorabil sunt: - evoluția simptomelor timp îndelungat, - imunosupresia, - revărsatul pericardic >20 ml, - lipsa răspunsului terapeutic la

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
miocardice, momentul și corectitudinea tratamentului Evoluția poate fi variată, de la reversibilitate completă la evoluție spre cronicizare și apariția pericarditei constrictive. Dintre pacienții cu pericardită acută idiopatică, care răspund bine la tratament inițial, 15-30% suferă o recădere după terminarea tratamentului. Majoritatea pericarditelor acute se vindecă fără sechele. Factorii de prognostic nefavorabil sunt: - evoluția simptomelor timp îndelungat, - imunosupresia, - revărsatul pericardic >20 ml, - lipsa răspunsului terapeutic la medicație antiinflamatoare nesteroidică. TRATAMENT Considerații asupra tratamentului pericarditelor: 1. regim hiposodat cu limitarea ingestiei de lichide; 2

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
inițial, 15-30% suferă o recădere după terminarea tratamentului. Majoritatea pericarditelor acute se vindecă fără sechele. Factorii de prognostic nefavorabil sunt: - evoluția simptomelor timp îndelungat, - imunosupresia, - revărsatul pericardic >20 ml, - lipsa răspunsului terapeutic la medicație antiinflamatoare nesteroidică. TRATAMENT Considerații asupra tratamentului pericarditelor: 1. regim hiposodat cu limitarea ingestiei de lichide; 2. administrarea cu prudență de diuretice; 3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7. contraindicate β-blocantele și vasodilatatoarele în pericardita constrictivă și tamponadă; 8. pericardocenteza sau intervenția chirurgicală

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
la medicație antiinflamatoare nesteroidică. TRATAMENT Considerații asupra tratamentului pericarditelor: 1. regim hiposodat cu limitarea ingestiei de lichide; 2. administrarea cu prudență de diuretice; 3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7. contraindicate β-blocantele și vasodilatatoarele în pericardita constrictivă și tamponadă; 8. pericardocenteza sau intervenția chirurgicală. Tratamentul medicamentos al pericarditei: antiinflamatoare nonsteroidice, colchicină, corticoizi. Majoritatea pericarditelor idiopatice sau de etiologie virală sunt autolimitate sau răspund la terapie antiinflamatorie nesteroidiană (NSAID): aspirină 650 mg × 4/zi sau orice alt

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
cu limitarea ingestiei de lichide; 2. administrarea cu prudență de diuretice; 3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7. contraindicate β-blocantele și vasodilatatoarele în pericardita constrictivă și tamponadă; 8. pericardocenteza sau intervenția chirurgicală. Tratamentul medicamentos al pericarditei: antiinflamatoare nonsteroidice, colchicină, corticoizi. Majoritatea pericarditelor idiopatice sau de etiologie virală sunt autolimitate sau răspund la terapie antiinflamatorie nesteroidiană (NSAID): aspirină 650 mg × 4/zi sau orice alt NSAID. Dacă durerea și inflamația nu pot fi stăpânite cu NSAID se

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
administrarea cu prudență de diuretice; 3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7. contraindicate β-blocantele și vasodilatatoarele în pericardita constrictivă și tamponadă; 8. pericardocenteza sau intervenția chirurgicală. Tratamentul medicamentos al pericarditei: antiinflamatoare nonsteroidice, colchicină, corticoizi. Majoritatea pericarditelor idiopatice sau de etiologie virală sunt autolimitate sau răspund la terapie antiinflamatorie nesteroidiană (NSAID): aspirină 650 mg × 4/zi sau orice alt NSAID. Dacă durerea și inflamația nu pot fi stăpânite cu NSAID se recomandă terapia cu colchicină 1-2 mg

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
cardiac, diseminarea infecției în pleură sau plămân în caz de etiologie purulentă, plagă pulmonară cu hemotorax. - În cazul apariției complicațiilor trebuie asigurate posibilitatea de intubație și ventilație mecanică, sală de operație de chirurgie cardiacă Tratamentul medicamentos se poate adresa etiologiei pericarditei (exemplu antibiotic, antiinflamator, antituberculos, citostatic etc). TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL PERICARDITEI LICHIDIENE 1. Pericardotomia minimă subxifoidiană se face sub anestezie locală sau generală. Se practică incizie subxifoidiană (~10 cm), se secționează linia albă și deasupra diafragmului se evidențiază bombând sacul pericardic

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
etiologie purulentă, plagă pulmonară cu hemotorax. - În cazul apariției complicațiilor trebuie asigurate posibilitatea de intubație și ventilație mecanică, sală de operație de chirurgie cardiacă Tratamentul medicamentos se poate adresa etiologiei pericarditei (exemplu antibiotic, antiinflamator, antituberculos, citostatic etc). TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL PERICARDITEI LICHIDIENE 1. Pericardotomia minimă subxifoidiană se face sub anestezie locală sau generală. Se practică incizie subxifoidiană (~10 cm), se secționează linia albă și deasupra diafragmului se evidențiază bombând sacul pericardic. Se poate face în prealabil o puncție la acest nivel

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic drenează astfel în cavitatea pleurală. Se instalează un tub de drenaj pleural. Metoda nu este practicabilă în pericarditele purulente datorită riscului de diseminare pleuro-pulmonară. Datorită posibilității de ocluzionare a zonei de pericardotomie prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi: a. parțială (de exemplu pentru fereastra pericardo-pleurală); b. subtotală interfrenică; c. totală (excizia se

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi: a. parțială (de exemplu pentru fereastra pericardo-pleurală); b. subtotală interfrenică; c. totală (excizia se practică de la nervul frenic drept până la venele pulmonare stângi cu conservarea nervului frenic stâng). PERICARDITA CRONICĂ În evoluția unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi: a. parțială (de exemplu pentru fereastra pericardo-pleurală); b. subtotală interfrenică; c. totală (excizia se practică de la nervul frenic drept până la venele pulmonare stângi cu conservarea nervului frenic stâng). PERICARDITA CRONICĂ În evoluția unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
practică de la nervul frenic drept până la venele pulmonare stângi cu conservarea nervului frenic stâng). PERICARDITA CRONICĂ În evoluția unei pericardite acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
acute, cu rezorbția exudatelor fibrinoase, proliferare conjunctivă, pot apare aderențe între pericard și pleură, diafragm, mediastin, perete toracic. Aceasta este pericardita adezivă. Îngroșarea cu fibroză a pericardului, cu dispariția cavității pericardice și posibilitatea de evoluție spre calcificare a pericardului caracterizează pericardita constrictivă (cu evoluție spre calcificare extensivă). Plăcile calcare pot pătrunde în masa miocardică. Este afectată atât umplerea diastolică cât și sistola. De asemenea, este descrisă o pericardită lichidiană cronică cu persistența a luni de zile a lichidului în cavitatea pericardică

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]