546 matches
-
consecință fiind nevoie de o nouă alianță care să-i ia locul. Această tematică va fi reluată de Cărțile Cronicilor, după cum vom vedea mai târziu (cf. 8.8). În fond, după cum au observat și alți comentatori, chiar dacă e utilizat pentru periodizarea preistoriei, conceptul de alianță nu are un caracter central în „sacerdotal”, interesul său concentrându-se asupra constituirii poporului lui Dumnezeu prin comunitatea sacră și teocratică și asupra originii cultului legitim, adică a acelor elemente despre care, pentru început, afirmă că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
înainte de Unirea din 1918 / 198 Tabel 20. Evoluția învățământului public primar în perioada interbelică / 201 Tabel 21. Rata promovabilității în educație primară în anul școlar 1928/1929 / 202 Tabel 22. Evoluția învățământului secundar teoretic în perioada interbelică / 202 Tabel 23. Periodizarea istoriei universale și a celei naționale / 234 Tabel 24. Evoluția modului de alocare a timpului de studiu aferent disciplinelor umaniste și științelor naturii în școlile secundare / 259 Tabel 25. Evoluția învățământ primar și gimnazial în perioada 1938-1961 / 260 Tabel 26
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoriei universale și a celei naționale / 234 Tabel 24. Evoluția modului de alocare a timpului de studiu aferent disciplinelor umaniste și științelor naturii în școlile secundare / 259 Tabel 25. Evoluția învățământ primar și gimnazial în perioada 1938-1961 / 260 Tabel 26. Periodizarea marxistă a istoriei universale și a celei naționale / 274 Tabel 27. Finanțarea acțiunilor social-culturale în intervalul 1950-1989 / 293 Tabel 28. Tabloul general al învățământului românesc în perioada 1938-1989 / 294 Tabel 29. Panorama învățământului preuniversitar românesc între 1938-1989 / 295 Tabel 30
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
între 1938-1989 / 295 Tabel 30. Evoluția mândriei de a fi român, N=3.621 / 343 Tabel 31. Evoluția suportului politic pentru extrema dreaptă românească (1994-2007) / 334 Tabel 32. Rezultatele alegerilor parlamentare ale partidelor de extremă dreapta, 1992-2012 / 345 Tabel 33. Periodizare postcomunistă a istoriei (universale, continentale și naționale) / 349 Tabel 34. Evoluția opiniei publice românești cu privire la evaluarea fostului regim comunist, N=7.064 / 397 Tabel 35. "Ar trebui să ne întoarcem la conducerea comunistă?", N=5.178 / 398 Tabel 36. Evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
transformările structurale ale memoriei istorice românești prin urmărirea mutațiilor diacronice suferite de configurația de mitologeme constitutive ale acesteia. Pe lângă unitățile mitologemice infrastructurale ale memoriei colective - originea, continuitatea, unitatea, independența, spiritualitatea - lucrarea va urmări și evoluția în timp a logicii de periodizare a trecutului românesc, precum și a diferitelor addenda și corrigenda aduse în gestiunea socio-politică a trecutului prin inserții și extirpări în conținutul memoriei colective. Vom argumenta că originea comună, continuitatea istorică, unitatea etnică, culturală și statală, independența politică și spiritualitatea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comună, continuitatea istorică, unitatea etnică, culturală și statală, independența politică și spiritualitatea reprezintă cadrele arhetipale mitologemice pe baza cărora este organizată memoria colectivă în general și memoria națională românească în particular. O atenție importantă va fi acordată logicii socio-politice a periodizării istorice. Modul în care trecutul colectiv este periodizat, precum și evoluția în timp a cadrajelor temporale, are consecințe socio-politice de prim ordin: periodizarea trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă încărcătură simbolică în desfășurarea timpului istoric, reflectă valorile, idealurile și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colectivă în general și memoria națională românească în particular. O atenție importantă va fi acordată logicii socio-politice a periodizării istorice. Modul în care trecutul colectiv este periodizat, precum și evoluția în timp a cadrajelor temporale, are consecințe socio-politice de prim ordin: periodizarea trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă încărcătură simbolică în desfășurarea timpului istoric, reflectă valorile, idealurile și aspirațiile regimului curent. Trecutul, secvenționat în deplină consonanță cu imperativele agendei politice contemporane, este astfel instrumentalizat pentru a consolida ordinea socială consacrată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă încărcătură simbolică în desfășurarea timpului istoric, reflectă valorile, idealurile și aspirațiile regimului curent. Trecutul, secvenționat în deplină consonanță cu imperativele agendei politice contemporane, este astfel instrumentalizat pentru a consolida ordinea socială consacrată. Periodizarea este o "ficțiune regulatoare" utilizată de istorici pentru a introduce un principiu de ordine în haosul trecutului (Novick, 1988, p. 16). Trusa de scule intelectuale aflată la dispoziția istoricului conține un număr de sisteme de periodizare a trecutului. O formă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consolida ordinea socială consacrată. Periodizarea este o "ficțiune regulatoare" utilizată de istorici pentru a introduce un principiu de ordine în haosul trecutului (Novick, 1988, p. 16). Trusa de scule intelectuale aflată la dispoziția istoricului conține un număr de sisteme de periodizare a trecutului. O formă convențională de îmbucățire a trecutului este organizarea sa în categorii cronologice supraordonate (an, deceniu, secol, mileniu). Cel puțin pentru istoria umană, unitatea seculară/centenară este de departe cea mai preferată. Însă nici structurarea cronologică a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vorbind despre "lungul secol al XIX-lea" cuprins între 1789 și 1914, sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1914, sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întrucât semnifică atât "descoperirea" Americii, cât și expulzarea evreilor din Spania concomitent cu finalizarea Reconquistei; în fine, 1789 este anul evenimentului decisiv al Revoluției Franceze, al cărei impact a reverberat îndelung pe toată suprafața continentului european (Lewis, 2008, pp. 8-10). Periodizarea trecutului poate fi realizată alternativ prin prisma unității periodice a domniei. Epoca victoriană, spre exemplu, s-a dovedit a fi o etichetă nominală de succes în descrierea celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea al istoriei britanice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai general este, în schimb, sistemul bazat pe forțele de producție, care nu ține seama de granițele naționale. Clasificarea marxistă este fără îndoială cea mai faimoasă, secționând istoria în șase stadii succesive: comuna primitivă, sclavagism, feudalism, capitalism, socialism, comunism. O periodizare evoluționistă, de genul celei marxiste, dar fundamentată pe criterii tehnologice a propus și G. Lenski (2002), acesta distingând între societăți de culegători-vânători, societăți horticulturale, societăți agrare și societăți industriale. Pe aceleași coordonate se situează și structura tripartită a istoriei umane
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului are o anumită "implicatură" (Grice, 1975, p. 43) semantico-ideologică care rezidă în grilele de interpretare a istoriei pe care le furnizează. Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură de periodizare a temporalității. În lipsa unei astfel de structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Conștiința societală a trecutului, cristalizată în memoria colectivă a unei colectivități, presupune un principiu organizator, o structură de periodizare a temporalității. În lipsa unei astfel de structuri organizatorice, trecutul apare în conștiință (individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens trecutului. Ca mijloace de structurare a timpului istoric, sistemele de periodizare punctează momentele cheie, definitorii, a căror contribuție este decisivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
individuală și colectivă) ca o masă amorfă. Sistemele de periodizare a trecutului sunt cele care îi conferă conștiinței istorice eșafodajul de care are nevoie pentru a reuși să dea sens trecutului. Ca mijloace de structurare a timpului istoric, sistemele de periodizare punctează momentele cheie, definitorii, a căror contribuție este decisivă la evoluția în decursul timpului a colectivității sociale. Introducând rupturi în continuitatea timpului istoric prin care sunt create "insule [omogene] de semnificație" istorică (Zerubavel, 1998, p. 318), periodizarea constituie scheletul structural
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoric, sistemele de periodizare punctează momentele cheie, definitorii, a căror contribuție este decisivă la evoluția în decursul timpului a colectivității sociale. Introducând rupturi în continuitatea timpului istoric prin care sunt create "insule [omogene] de semnificație" istorică (Zerubavel, 1998, p. 318), periodizarea constituie scheletul structural al meta-narațiunii istorice înăuntrul căruia evenimente particulare capătă sens prin raportare la întreg. Identificarea principiilor constitutive acestor sisteme de referință temporală, în calitatea lor de surse de semnificare a evenimentelor trecutului, devine esențială pentru înțelegerea modului în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
surse de semnificare a evenimentelor trecutului, devine esențială pentru înțelegerea modului în care o comunitate socială își administrează propriul său trecut. Chestiunile ce țin de origine, continuitate, unitate, independență și spiritualitate capătă sensuri precise și diferite în cadrul fiecărei logici de periodizare a trecutului. Acestea sunt rațiunile principale care ne-au impus să acordăm o atenție sporită sistemelor de periodizare utilizate în structurarea conștiinței istorice românești. 3.1. Patriotism civic pre-naționalist (1831-1859) 3.1.1. Cadrul politic Prezentarea cadrului politic se va
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
propriul său trecut. Chestiunile ce țin de origine, continuitate, unitate, independență și spiritualitate capătă sensuri precise și diferite în cadrul fiecărei logici de periodizare a trecutului. Acestea sunt rațiunile principale care ne-au impus să acordăm o atenție sporită sistemelor de periodizare utilizate în structurarea conștiinței istorice românești. 3.1. Patriotism civic pre-naționalist (1831-1859) 3.1.1. Cadrul politic Prezentarea cadrului politic se va limita la a indica succint doar punctele de joncțiune și articulațiile critice ale procesului de construire a statului-națiune
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu spațiul dacic (pentru Șincai acesta este anul 86 e.n., pentru Papiu-Ilarian acesta devine 106). În Istoria Romaniloru (1853, 3 vol.), A.T. Laurian, legatarul și promotorul spiritului istoriografic al Școlii Ardelene, stabilește ceea ce poate fi numită logica latinistă a periodizării trecutului românesc. Convenționalitatea inerentă a selecției "punctelor de sprijin" care alcătuiesc osatura temporală a istoriei face ca orice sistem de mapare a trecutului să fie posibil. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire decizia lui A.T. Laurian (1853
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
58) [1811]. Laurian a preluat de la Micu înrădăcinarea originii istoriei române în preistoria romană, iar de la Șincai sistem cronologic roman, pe care l-a transformat în principalul cadru de referință temporală a evenimentelor istorice. "Implicatura" ideologică a sistemului laurian de periodizare este evidentă: ambele momente definitorii ale istoriei poporului român sunt plasate în trecutul Romei, respectiv a Bizanțului, fapt ce semnifică fără niciun dubiu hermeneutic latinitatea bizantină a poporului român. Fixând cele două centre de greutate ale istoriei românilor în Roma
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reliefarea romanității, efectul simbolic al cronologiei romane este acela de a evidenția vechimea, continuitatea și nobilitatea originară a poporului român, caracteristici care pot fi contrastate în raport cu popoarele migratoare care au ajuns să încercuiască "insula de latinitate" românească. Sistemul triptic de periodizare dezvoltat de Laurian în jurul acestor evenimente cardinale stabilește balamalele romano-bizantine ale istoriei poporului român. Opțiunea lui A.T. Laurian nu este nici pe departe singulară, ori deviantă, în discursul secretat de istoriografia și manualistica timpului. După cum arată analiza migăloasă realizată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
control suplimentar. Datorită acestor motive, infiltrațiile romantice, prezente deja în climatul intelectual al culturii române încă din anii '30 ai secolului al XIX-lea, nu se regăsesc în conținutul literaturii didactice decât într-o doză foarte limitată. Logica provincială de periodizare a trecutului. Naționalismul politic, i.e., ideea potrivită căreia unitatea etnică trebuie să coincidă cu unitatea statal-politică astfel încât toți etnicii români să fie reuniți sub o singură autoritate politică exercitată exclusiv pe suprafața teritorială locuită de aceștia, nu exista în manualele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
semnătura lui Ioan V. Rusu. Departe de a fi integrată în istoria comună a poporului român în întregul său, Compendiul plasează istoria Transilvaniei într-o legătură intimă cu destinul regatului maghiar și ulterior cu cel al Imperiului Habsburgic. Schema de periodizare este deja clasica formulă vechi-mijloc-nou: a) evul vechi este datat istoric ca începând odată cu locuitorii cei mai vechi ai Daciei, fiind încheiat odată cu invazia hunilor din anul 376 d. Chr; b) evul de mijloc este deschis de invazia hunilor, trece
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1910). Eșantionul nu exhaustează totalitatea lucrărilor școlare de istorie publicate în această perioadă, însă, în ciuda acestei limitări, reușește, prin diversitatea sa, să redea o imagine reprezentativă pentru discursul didactic aparținând perioadei care a șlefuit memoria națională românească. Logica naționalistă de periodizare a trecutului românesc. Formarea statului-națiune în 1859 a adus după sine restructurarea trecutului românesc în conformitate cu o logică naționalistă de periodizare. Tranziția de la logica latinistă la cea naționalistă este reperabilă în evoluția concepției expusă de A.T. Laurian. "Romanomania", atât de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]