2,088 matches
-
exprimată. Răspunsul pe care-l aștept la Întrebările mele despre mine Însumi reprezintă momentul eliberării către care tind și care mă proiectează Într-un registru superior, cel al spiritualității pure, deschizându-mi perspectiva transcendenței și anulând, În felul acesta, angoasa perisabilului ființei mele ca trup și suflet, care mă umple de neliniște și de care doresc să mă eliberez. Între Eul sufletesc și Eul spiritual, sau Între latura psihologică și cea metafizică a persoanei mele, există latura sau puntea morală, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
divine, precum și către normele de viață morală. Profeții sunt, În felul acesta, simbolul glasului conștiinței morale, a unei conștiințe supreme, care condamnă păcatele, abaterile de la ordinea divină și morală și cheamă lumea la refacerea ordinii firești, la Îndreptare. Lumea temporală, perisabilă, supusă tentațiilor pasiunilor umane, este un registru al existenței În care proliferează păcatul. Lumea eternă este lumea virtuților, În care sufletul Își găsește liniștea prin contemplarea Ființei Supreme care l-a creat și cu care reintră În comuniune. Profeții sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aici” și să trec „dincolo”. Prin iubire eu mă valorizez, la fel cum te valorizezi și tu. Este o Întâlnire care ne pune În valoare unul pe celălalt, completându-ne. Speranța, credința și iubirea sunt condițiile transcendenței, ale depășirii temporalității perisabile. Acestea se regăsesc toate În planul organizării Supra-Eului moral. Ele sunt sentimente și aptitudini morale și sufletești către care persoana tinde și pe care le pune În valoare pentru a-și realiza plenitudinea ființei sale. Ca instanță de cenzură colectivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fapt condiția sa este de „a-fi-În-Lume”, resimte permanent constrângerile lumii acesteia, din care vrea să evadeze. Tendința de ieșire din lume este continuată și Împlinită de tendința de a intra În comuniune cu divinitatea, altfel spus, de a transgresa realul perisabil și de a intra În eternitatea transtemporală. Natural că acest mod de Înțelegere a lucrurilor are un caracter mitic particular, dar trebuie să avem În vedere faptul că tendința de reprezentare mitică sau nevoia individului de mitizare este una dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mare. Care este semnificația adâncă a enigmei Sfinxului?. Răspunsul la această Întrebare este concentrat În raportul dintre om și timp. Nimeni În afara omului nu are această conștiință a timpului. Ea este dată de raportul, revelat de conștiință, dintre ființă și perisabil. Descifrând enigma Sfinxului, adolescentul Oedip Își face intrarea În vârsta adultă. El devine conștient de faptul că omul este o ființă temporală, o ființă care trăiește În timp, dar care concomitent are conștiința acestui timp trăit, ca o dimensiune structurală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În felul acesta, timpul capătă semnificațiile unei determinări temporale a ființei umane: o determinare cu caracter limitativ, Închis, o durată din care persoana nu poate ieși, pe care nu o poate depăși. Aceasta ar fi dimensiunea ontologică a persoanei. Refuzând perisabilul temporal, omul aspiră către nelimitat, ca o perspectivă a unei deschideri metafizice În care, anulând limitele temporale, timpul să se Înscrie ca subordonat voinței umane și nu invers. Această răsturnare este ultima dimensiune a raportului dintre persoană și timp, cea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o aspirație interioară a omului. Ea este dată de caracterul limitativ, Închis al vieții, În special pe plan temporal, pe care persoana dorește să-l depășească. Ea caută să iasă din durata vieții, depășind În felul acesta, ca aspirație interioară, perisabilul. Omul nu poate accepta ideea Închiderii existenței odată cu moartea. Sentimus, experimurque nos aeternos esse, spunea B. Spinoza. Existențialismul subliniază criza morală pe care o dă neliniștea existenței, atunci când afirmă că omul este „ființa destinată morții” (M. Heideggeră. Filosofia creștină oferă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unic care este sistemul personalității. Persoana mea există În lume și Într-un permanent raport cu alții, În primul rând prin prezență corporală. Orice atingere a trupului meu Îmi afectează existența În diferite forme și grade. Eu Îmi resimt trupul perisabil și limitat În timp. Eul subiectiv interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le resimt, Îmi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
diferite forme și grade. Eu Îmi resimt trupul perisabil și limitat În timp. Eul subiectiv interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le resimt, Îmi dau o dublă senzație stranie, de neliniște și speranță. În lume problema mea este În primul rând trupească. Eu mă afirm ca prezență sufletească, ca Înfățișare, numai prin intermediul trupului. Toți ceilalți mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trup, pe când speranța ține de suflet. Angoasa mă Închide, pe când speranța mă deschide. Să insistăm un moment asupra acestor aspecte. Trupul mi-l percep ca pe un corp material, de care depinde existența mea fizică, ca viață. El este Însă perisabil În timp și, dincolo de această uzură este supus permanent unor riscuri vitale (accidente, boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întemeiere, de naștere și un moment de distrugere, de moarte. Prin aceasta, ea repetă forma de existență umană. Dar așa cum omul refuză ideea morții, ca proces de distrugere al ființei sale sufletești, și În cazul cetății, lucrurile se repetă. Moartea, perisabilul, distrugerea nu pot fi oprite. Ele se produc, dar, dincolo de acestea, omul aspiră permanent către salvare. Asemenea cetății. Salvarea nu este dată numai de conservarea valorilor materiale, ci și de conservarea ființei cetății prin păstrarea valorilor sale morale și spirituale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al ființei În registrul moral și spiritual. Această aspirație a salvării o vedem proiectată În cetatea ideală. Cetatea ideală Cetatea ideală este o imagine simbolică a salvării și perpetuării existenței ființei umane și a cetății sale. Ea este simbolul anulării perisabilului și a timpului. Este ieșirea din „situațiile Închise” ale vieții și intrarea În perspectiva unor „situații deschise” ale eternității. Este Împlinirea aspirațiilor de transcendență ale Omului. Omul știe, simte, vede că nu poate schimba lumea aceasta. Din acest motiv, el
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deplinul Izbândă-i aci. Omul simte și știe că nu-și poate depăși condiția naturală. La fel de bine știe că și cetatea pe care el a clădit-o va avea destinul său. La fel cum se refuză pe sine, ca „existență perisabilă”, aspiră către o cetate ideală. Prin aceasta, el „leagă” destinul său de al cetății. Idealul existenței umane este de a Învinge timpul, de a opri scurgerea acestuia, de a transforma durata determinată În eternitate. Știe Însă că acest lucru este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fi gândit este numai anticiparea morții, pregătirea acesteia, așa cum vom arăta mai departe. Dacă moartea este condiționată de suprimarea funcțiilor vitale ale trupului, ce se va Întâmpla În cazul acesta cu Eul, cu sufletul? Putem oare accepta că trupul este perisabil, iar sufletul este nemuritor? Poate sufletul unei persoane să supraviețuiască morții trupului său? Dacă acceptăm că sufletul este nemuritor, cine, sau ce, ne poate aduce argumente În susținerea acestei teme? Pot eu oare avea un Eu fără trup și un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine, este prin aceasta ne-inteligibilă și, prin urmare, rămâne inexplicabilă. Numai situațiile vieții trăite În câmpul conștiinței pot fi analizate și explicate, dar moartea face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare. Trebuie făcută separația Între ideea morții care este o temă ontologică; sentimentul că suntem muritori sau sortiți morții, care este o temă psihologică cu o semnificație emoțional-afectivă particulară, de regulă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a persoanei umane, reprezentată prin trupul carnal material și perisabil, și sufletul imaterial și neperisabil. Ideea de dublu, deși o realitate incontestabilă, a generat mitul nemuririi sufletului. Moartea nu mai reprezintă un pericol, o aneantizare a ființei. Ea este un act de separație a sufletului de trup, o eliberare a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ales de felul În care am trăit-o. Astfel, viziunea creștină se deosebește fundamental de cea precreștină, atât asupra vieții, cât și a morții. Totul devine continuitate, trecere, nu ruptură. Moartea - concluzie a vieții Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este, dincolo de emoție, un Îndemn la reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de trecere Într-un alt registru. Ea răspunde aspirațiilor persoanei umane absolut. Revenind la destin, Îl putem acum separa de natura sa fatalistă care accentuează ideea de Închidere. Destinul de aici poate fi continuat dincolo. Ceea ce aici este viu și perisabil, va deveni dincolo, sau va continua să fie, viu și etern. Iată că problema destinului ne Întoarce la problema timpului, așa cum au menționat mulți filosofi și psihologi (C. Rădulescu-Motru, Timp și destin; M. Heidegger, Sein und Zeită. Orice destin este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
resemnare În fața unor acte care nu pot fi nici influențate și nici Înțelese. Problema esențială este reprezentată de destin. Se Încheie aici, În lumea realității fizice externe, existența persoanei umane, sau ea continuă și dincolo de moartea individului? Este sufletul la fel de perisabil ca trupul carnal? În filosofia creștină a persoanei, D. Stăniloae afirmă că realitatea lumii externe nu poate fi singura realitate posibilă și că dincolo de ea, și În paralel, trebuie să mai existe o lume pe care nu o putem percepe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va trebui să o considerăm, după D. Stăniloae, ca fiind o „unitate omnilaterală a contrastelor”, În care distingem următoarele aspecte: este ființă independentă, dar legată totuși de sursa supremă din care provine; este unitate, dar și complexitate; este temporală, supusă perisabilului, dar aspiră permanent la eternitate; este trup, dar și suflet; este ființă care comunică, dar este și incomunicabilă; deși toate personale sunt la fel constituite, suntem diferiți unul de celălalt; sufăr, dar celălalt nu poate Înțelege suferința mea, după cum nici
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
experimentaliste, în esența ei utopică, de dezvoltare a practicii medicale, reprezintă, indiferent de „forma istorică” sub care se înfățișează și indiferent de nivelul de dezvoltare științifică, aceeași pulsiune-dorință primară, permanentă, a omului de „a fi sănătos” și de „a învinge perisabilul”, bătrânețea și moartea. Aspectele mai sus prezentate, valabile din punct de vedere doctrinar pentru medicină și existente ca aspirație generală a umanității din toate timpurile, se regăsesc și în domeniul igienei mintale. Vom analiza în continuare ideile și acțiunile utopice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este aceea de a învinge moartea. Desigur că toate acestea sunt și rămân „teme utopice”, veritabile „mituri ale imaginarului” cu semnificație medico-psihologică. Ele sunt însă expresia unor tendințe profunde ale spiritului colectiv care aspiră la depășirea condiției puse sub semnul perisabilului. Aceste aspirații specifice ființei noastre sunt exprimate cu o mare finețe în versurile lui A. de Lamartine: Borné dans sa nature, infinie dans ses voeux L’homme est un Dieu tombé qui se souvient des cieux. Ideile utopice ale igienei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
in vitro, clonarea etc. Aceste cercetări experimentale interesante și îndrăznețe, de o incontestabilă valoare pentru progresul dezvoltării științei, au însă în centrul lor o anumită „motivație spirituală”, explicabilă din punct de vedere psihanalitic: dorința de a depăși condiția finitudinii, a perisabilului, cu toate limitele și insuficiențele acestuia. Din punct de vedere științific, cum spuneam, ele sunt interesante și în egală măsură importante, dar de la experiențele și cercetările științifice până la realitate și mai ales la „reconstrucția” unui alt tip de realitate, atât
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în același plan ideologic și doctrinar din epoca experimentelor lui S. Voronoff. Ea are la bază aspirația de depășire a bătrâneții, a morții, de menținere a vigorii fizice și mentale, de conservare cât mai mult timp a omului în fața perspectivei perisabilului. d) Bioetica se constituie ca un domeniu medico-psihologic, o etică a copului (trupul carnal), a fiziologiei, vizând menținerea și continuarea vieții chiar atunci când aceasta este grav amenințată, prin intermediul unor „grefe” sau „transplante de organe”. Începută de S. Voronoff, continuată de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de la Laugerie-Basse are capul absent, torsul reprezentat printr-un fel de cilindru aplatizat, care prezintă în partea superioară o spărtură, ceea ce l-a determinat pe H. Breuil (1952) să susțină că torsul era completat de o altă piesă din material perisabil, iar părțile acum lipsă se îmbucau în această spărtură. Brațele și sânii nu sunt reprezentați, abdomenul este plat, iar regiunea fesieră normal dezvoltată, cu reprezentarea vulvei și a triunghiului pubian. Membrele inferioare, alungite, sunt clar detașate, genunchii nu sunt figurați
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]