712 matches
-
partea de jos acapara toată atenția. Pata crescu și era roșie. Supraveghetorii din tabără nu știau cum să reacționeze. Rebecca Îi dădea Înainte cu cântatul, cu brațele ridicate În sus. Se Învârti pe scaun În fața auditoriului ei circular: noi, privind perplexe și Îngrozite. Anumite fete mai „avansate“ Înțelegeau. Altele, ca mine, se gândeau: rană de cuțit, mușcătură de urs. Chiar atunci Rebecca Urbanus ne surprinse privirea. Se uită și ea În jos. Și țipă. Și părăsi scena În fugă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o tranzacție? ― Sunt gata să facem târgul. ― Ce palpitant! ― Cât vrei? ― Douăzeci și cinci de mii de dolari. ― Bine. ― Nu, Milton, Îl corectă vocea, n-ai priceput. Vreau să mă tocmesc. ― Ce? ― Târguiește-te, Milton. E vorba de o afacere. Milton rămase perplex. Clătină din cap la ciudățenia acestei solicitări. Dar până la urmă se conformă. ― Bine. Douăzeci și cinci e prea mult. Îți dau treisprezece mii. ― E vorba de fiica ta, Milton. Nu de crenvurști. ― N-am atâția bani. ― Poate că aș accepta douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea planuri de extindere a Imperiului pe alte planete. În laboratoarele sale de cercetare din Siberia și din Deșertul African au fost făcute simulări atât de complexe, încât atunci când armatele Guvernului au intrat pentru prima dată în ele, au rămas perplexe și chiar și în ziua de azi Guvernul are cercetători care încearcă să deslușească unele secrete ale proiectelor conduse sub patronajul împăratului. Dar mulțimea credea că e loc de mai mult și de mai bine, zise Dragoș, uitând de cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înecat într-o licoare calmantă. Dar dintr-odată tresare în el glasul rațiunii. Perioada refractară dispare ca prin minune. Sângele reîn cepe să pulseze spre cap. În timp ce întinde mâna să se ferească de ea, răsucește ideea pe toate părțile. E perplex. Că Livia pune atâta suflet și pasiune ca să elimine un dușman nu este o noutate. S-a obișnuit și nici nu o mai bagă prea mult în seamă, căci știe că nu o poate împiedica. Profită de faptul că se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o privire uimită. Nu se aștepta la astfel de vorbe din partea ei. O vede răsucind între degete, cu un aer pre ocupat, colierul greu de aur care desenează un opt pe pieptul ei. Pare cu adevărat îngrijorată. Își suge buzele, perplex. Poți să ajuți oamenii să se îndrepte și trimițându-i în exil în orașe sau ținuturi îndepărtate..., spune Livia. Se cutremură, înfiorat. Soția lui nu încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încruntă Augustus ursuz. Trio Fulcinius se apără cu disperare. — Față de puterea și favoarea de care se bucură Scribonius Libo, numai un verdict din partea Măriei Tale ar putea fi ac ceptat de toți. Augustus nu răspunde. Își pungește în schimb buzele, perplex. Începe să înțeleagă planul Liviei. Vrea să-l silească, pentru a se arăta imparțial, să-și pedepsească într-un fel sau altul fiul vitreg. Speră, ca de dragul renumelui și al ordinii publice, să-i aplice măcar sancțiuni semijuridice. Își amintește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la roata olarului și gurița de tran dafir... Asta cine mai e? se întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste. Se încruntă apoi, perplex. Nu se poate să-i fi servit de muză. Este încă o copiliță cu forme neîmplinite. Un oftat adânc îi umflă pieptul. El, personal, nu a întâlnit decât o singură femeie cu asemenea picioare de zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trezesc cu noaptea-n cap și sar peste masa de prânz... Se bate cu palma peste frunte, încruntat. — S-a întâmplat ceva? întreabă mirat germanul. — Nu mai știu dacă i-am amintit cumva lui Ganymedes... Își ciupește de câteva ori, perplex, buza de jos. — Ce? Instructorul ridică din umeri a lehamite. — Acum, tot nu-i mai pot ajunge din urmă. Și, oricum, au luat-o în altă direcție. Trebuia să-i atragă atenția să folosească numai nisip de Nil. Cel de la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și trage cu urechea. Gălăgia persistă. Se întoarce cu trăsăturile încordate. Evreul îl iscodește un timp din priviri. În cele din urmă, spune ironic: — Ce pot să însemne mai multe voci topite într-una singură? Pusio se uită la el perplex câteva clipe. Răspunde cu glas nesigur: — Bucurie... sau mânie? — Vezi? se chinuie Rufus să surâdă. Și bucuria, și durerea sunt ca apa care se pierde în pământ sau ca vântul care suflă printre frunzele pădurii... Pusio îi întoarce vexat spatele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un tânăr rezemat de o coloană. Stă tăcut, departe de tumultul din jur. Zăbovește perplex asupra benzii de purpură, nici lată, nici subțire, țesută vertical în pânza togii. Senator, sau cavaler? Bărbatul îi susține privirea fără să-și plece pleoapele. Schițează apoi un zâmbet timid. I se pare că-l recunoaște. Îl întreabă pe Nero
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-te că zeii sunt tot timpul cu ochii pe tine. Nu poți deveni mai bun decât onorându-i... Ridică spre Herodes Agrippa o privire mult prea luminoasă pentru ca acesta să nu bănuiască pricina. O manifestare de exaltare ce îl lasă perplex. Să fie provocată de vreo suferință as cunsă? Atunci e adevărată povestea cu visul de azi-noapte... Se gândește din nou la Rufus și Mariamne. Dar nu pentru mult timp. Romanul suspină: — Sunt conștient că trec prin momente de slăbiciune și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre ele pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine virginitatea timp de 30 de ani zeiței Vesta. În primii zece sunt școlărițe și învață, în următorii zece oficiază, iar ultima decadă și-o petrec instruindu-le pe viitoarele preotese. Cele mai multe aleg să rămână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nunți și la botezuri. Nu ne-am vedea capul de câtă treabă am avea. Am umbla mult, prin tot orașul. Am cunoaște o groază de lume. Nu ne-am plictisi niciodată. Eu, cel puțin. Pe mine experiența umană mă lasă perplex... Pe mine mă lasă rece... Este, continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să scotocească într-o traistă și scoase de acolo un mic săculeț din piele de căprioară. Se întoarse, cântărindu-l în palmă. - Uite, spuse, dându-i-l marcomanului. E praf de aur. Ține-l tu. Tovarășii săi schimbară o privire perplexă și se uitară apoi la conducătorul lor. Acesta ridică din umeri și, deschizând, cu un gest teatral, palmele spre cer, strigă: - Asta înseamnă încredere, nu? Odolgan râse cu poftă, în vreme ce Khaba scutura din cap și mormăia. La sfârșitul acelei cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
omul pe care-l vezi aici, în dreapta, cel acoperit. Alpinianus se răsuci imediat și, după ce îl găsi pe Audbert între ilirii care îl înconjurau, îl cercetă cu atenție; se întoarse apoi să privească drumul, clătinând din cap cu o expresie perplexă: — Etius mi-a scris că mama ta era burgundă; poți, așadar, să înțelegi cum stau lucrurile. Gualfard e o căpetenie importantă și azi e aici cu o suită numeroasă. Nu sunt sigur că mărturia unui țărănoi va fi suficientă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu o să sosească. — Dar... asta nu se poate. — încă de la bun început, Gundovek i-a trimis săptămânal o ștafetă, ca să-i ceară ajutor, dar, după cum au povestit ultimii mesageri, nu părea că ar avea intenția să se miște din Mediolanum. Perplex, Sebastianus își trecu degetele prin barba aspră. Chiar dacă în cort era de-acum întuneric, astfel încât silueta Fredianei o putea desluși numai datorită reflexelor venite de la focurile de-afară, simțea o privire severă ațintită asupra sa. Se simți obligat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iubesc? Trebuie să închidem imediat poarta și să o baricadăm. Dacă hunii... Cu un strigăt plin de furie, de-a dreptul războinic, Hippolita se răsuci fulgerător spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se retrase, ieșind în afara conului de lumină al lămpilor. Hippolita nu se mai ocupa acum de el. întoarsă către oaspeți, îi invită pe toți, cu gesturi largi și hotărâte ale brațelor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o pe Flavia și... Soldatul încuviință energic, dar îi puse o mână pe gură. — Du-te de aici, domina. Dar scoate-ți sandalele și caută să nu faci zgomot. Mergi lângă ceilalți. De treaba asta mă ocup eu. Fixându-l perplexă, Hippolita făcu câțiva pași împleticiți în direcția edificiului, însă soldatul agită mâna cu putere și, furios, îi porunci să se îndepărteze. Atunci, ea se scutură; își scoase sandalele și, cu ele în mână, o luă la goană. Doar după câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
retragă respectuos. — Am făcut tot ce am putut cu forțele de care dispuneam. — Războinicii tăi s-au luptat ca niște tigri. Păcat că e prea târziu să-l urmărim pe dușman. La cuvintele acelea, Ardarich și Onegesius schimbară o privire perplexă, apoi gepidul, înălțându-și sprâncenele sure, își întoarse privirea către el. — Să-l urmărim pe dușman, zici? Surprins de nesiguranța ce se citea pe chipul lor, Balamber își privi căpetenia descumpănit, făcând semn cu mâna către apus, unde dușmanii dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capul, apoi o mică grimasă, care spunea că înțelesese; pe urmă spuse ceva, dar cu o voce atât de stinsă și sugrumată, încât Sebastianus nu auzi. Tulburat, îl întrebă pe din ochi Maliban. Acesta ridică sprânceana într-o expresie nedeslușită, perplexă. — Vorbește de niște însemnări, mi se pare. însemnări? Ce însemnări? Sebastianus nu reușea să înțeleagă. Ochii lui Vitalius se mutară rapid de a unul la altul și se opriră din nou asupra lui. — Re... latarea, spuse. Sebastianus își aminti. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nunți și la botezuri. Nu ne-am vedea capul de câtă treabă am avea. Am umbla mult, prin tot orașul. Am cunoaște o groază de lume. Nu ne-am plictisi niciodată. Eu, cel puțin. Pe mine experiența umană mă lasă perplex... Pe mine mă lasă rece... Este, continuă Filip fără a fi auzit replica lui Carol atât de bizară, mereu nouă și neașteptată încât merită să o cunoști în profunzime, până la cele mai mici detalii. Viața este o șansă atât de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
infestat cu radiații? Îi trecu prin minte... Trebuie să mă feresc să-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
reușit să-l convingă.Putem ridica marfa oricând dorim...” „Întradevăr...? Care-s pretențiile...?? Din precauție, Gică Popescu coborî vocea șuerând printre dinți. „Zec mii lei bucata. În total, treizeci mii lei including partea ce mi se cuvine...!! Tony Pavone rămase perplex. Inițial calculase ciubucul În jur de două mii lei bucata.Cifra rostită de Gică Popescu i se păru fabuloasă, imposibil de recuperat de la lucrători riscând la rândul lui prinderea În flagrant delict urmare a unui denunț, iar el nu se putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o jumătate de oră de supoziții Încordate, omul magaziei apăru contrariat la Întrebările nervos debitate de Tony Pavone, exclamând. „Unde vă sunt oamenii...?” „Care oameni...?” - replică Tony Pavone. „Cum care oameni...? Muncitori să Încarce materialul În autocamioane”. Tony Pavone rămase perplex. „Pentru a ridica cartonul, trebuia să aduc muncitori de acasă? Cum vine asta...?” „Îmi pare rău, Însă programul de lucru s’a terminat de mult iar oamenii mei se pregătesc să plece acasă. Veniți mâine la prima oră...!” „Imposibil, domnule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe loc. Se pare, șeful acestor lucrări care nu-i altul decât tovarășul inginer Tony Pavone, permiteți să vi-l recomand, nu este prea Încântat. Dar În prezent ivindu-se prilejul, Îl puteți convinge. Ce ziceți...?” Tartorul miliției Capitalei, rămase perplex. Carevasăzică, omul pe care-l ura de moarte, care Îndrăznise să-l reclame ministrului, se infiltrase fără știrea lui În perimetrul tuturor secțiilor de miliție, unde În mod sigur Își putea face unele relații punând piedici În ce privește arestarea lui. Isteria
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]