543 matches
-
propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței înseși. Personajele din primul text sînt adolescenți, din care se desprind mai ales Pucci și Bordignoni, unul mai greoi la minte și mai ciudat decît celălalt, în continuă plimbare, aproape mută, prin oraș, fără
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
îmbrăca o uniformă civilă. Mai ales că angajații acestei instituții nu sînt la prima schimbare de uniformă. Mulți dintre ei au schimbat ținuta de milițian cu cea de polițist: în noua ținută și-au ridicat vile și alte acareturi, stîrnind perplexitatea presei față de fabuloasa lor capacitate de a face economii, din salariu. * Săptămîna trecută pastorul Laszlo Tokes a acuzat conducerea UDMR afirmînd că o clică a monopolizat fondurile Uniunii, citim în mai multe ziare centrale. Supărarea președintelui de onoare al UDMR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
fi pus chestiunea altfel, spunând de pildă: "Ce zici, o să-mi aprobe consiliul cumpărarea urnei?", Gaittany, neputând congenital răspunde "nu", ar fi spus măcar "Eu așa cred, sper", și clarificarea ar fi suferit noi amânări. Așadar, Gaittany se găsea în perplexitate fată de Ioanide, deși ținea să-l servească. Deocamdată schiță un gest de căinare, apoi, ca să câștige timp, întrebă: - Cum a dispărut, de unde?Ioanide îi rezumă povestea, pomeni de Gavrilcea. -- Gavrilcea mi se pare c-a scăpat, zise Gaittany. Pusă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar trebui să îți contactezi inginerii. Spune-le să-mi repare ușa din salon ca să pot trece prin ea, și nu va mai trebui să ne întîlnim. Fața umflată de furie a lui Ozenfant se relaxă într-o atitudine de perplexitate. — Vrei ca întregul curent din insitut să fie inversat pentru asta? întrebă el pe un ton stins. își șterse fața cu batista și îi întoarse spatele, spunîndu-i vlăguit: Ieși. Lanark ridică rapid tapiseria și se aplecă să iasă în coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bătea joc prin coloanele și caricaturile "Scrînciobului" tocmai de ideea pe care la chef a preconizat-o. (Nota red. T. ) Ridicarea monumentului pentru Ștefan Vodă cel Mare al Moldovei n-a fost nimic decât o demonstrațiune șovinistă. Istoria e în perplexitate daca e vorba să se dovedească în ce consistă mărimea acestui vasal al coroanei Ungariei (?! ). Infidelitate, nestatornicie, pradă, esploatare crudă a unor ocaziuni întîmplătoare sunt departe de-a da cuiva dreptul la un epitet glorificator. Dar în această, privire cei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de naiv și de neajutorat se citea pe fața ei: o expresie de fetiță de zece ani, amestec de frică și de timiditate. Uneori încrețea nasul ca un ursuleț panda, iar gura cărnoasă stătea deschisă într-o expresie de blândă perplexitate. Părea atât de curată, atât de îngrijită (parcă mirosea de departe a săpun de lux) încît ai fi spus: o străină, sau o păpușă asiatică. După ce o decupai cu privirile din gloata transpirată care moțăia în metrou, îți dădeai seama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trei zile a înviat și s-a înălțat la cer. Nu înainte de a promite că se va reîntoarce. Până acuma nu s-a întors. Acestei amînăn îi datorez faptul că, iată, am încă mâini pe care mi le privesc cu perplexitate, încă n-am fost schimbat, într-o clipită, și încă n-am văzut un pă-mînt nou și un cer nou... Stau mai departe pe scaunul meu, în mansarda mea cu fereastră ovală, la marginea unei galaxii. A fost o liniște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca apoi să-mi dau seama că-i o formulă matematică. O notez aici așa cum o deslușesc, sperând că n-o să greșesc vreun semn: = |0a->cos(bnk), b>a Îmi aminteam acea primă și singură erecție din anii copilăriei cu perplexitatea pe care-am avut-o întotdeauna pentru vechile picturi depozitate-n pinacoteca gri a memoriei mele, claie peste grămadă, cu licheni supli înflorind pe straturi mai groase de vopsea închegată și cu scorpioni orbi rozând buretele ramelor. În cornul lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altfel burgunzi din toate satele de pe drum ne-ar sări în spinare ca niște câini și riscăm să nu mai ajungem deloc. Așa că tu vei fi călăuza noastră. Exact de asta se temea Audbert. Desfăcu brațele într-un gest de perplexitate și totodată de consternare. — Dar... de ce tocmai eu? Pentru că ai o nevastă burgundă, le cunoști bine dialectul și... Audbert ridică din umeri. — Dialectul lor nu e mult diferit de cel al goților, pe care tu, dacă nu mă înșel, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei idei sau a unui sentiment. De aici și originea expresiei „gest teatral”. încă din Antichitate există un cod de gesturi la care teatrul recurge din plin: mâna dusă la inimă înseamnă sinceritate, capul ținut în palme înseamnă suferință sau perplexitate, un deget îndreptat spre cineva exprimă, în general, o acuză etc. De cele mai multe ori, gestul este un procedeu de accentuare a sensului cuvintelor, însă, alteori poate dobândi o valoare autonomă, putând crea singur situația dramatică. „Plus ou moins volontaire et
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
devine un străin de îndată ce traversează Styxul. În asemenea cazuri, ți-ar plăcea să ai pe cineva lângă tine, de n-ar fi decât ca să-l iei drept martor: „Ai văzut ce mi se întâmplă?” Termenul de martor mă scufundă în perplexitate. Nimeni nu ar putea depune mărturie despre nefericita mea pățanie. Ieri, interlocutorul îmi vorbise despre deces când ai invitați, dar nu asta se întâmplase. Nu se afla în preajma mea nici un al treilea care să-mi ateste nevinovăția. Eram vinovatul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
rulez și tocmai mă miram de fluiditatea vehiculelor când pusei frână: la cincizeci de metri de apartament, cabina telefonică. Fără a mai parca mașina, am dat fuga să verific dacă funcționează: nicio problemă. Urcai la loc în Jaguar în culmea perplexității. De ce mă mințise mortul? Pe când mă îndreptam spre vest, reflectam. Poate că suedezul nu remarcase cabina telefonică? Bizar, era bine plasată. Ori poate, nu avea o cartelă telefonică. Profitai de culoarea roșie a semaforului ca să scotocesc în portofel și dădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
totul e perfect. -Duminica, rămân aici. Este singura zi din săptămână în care va trebui să-mi suporți prezența. -Prezența dumitale e foarte plăcută. Zâmbi la ceea ce i se păru a fi doar politețe și trecu în camera de alături. Perplexitatea mea crescu. Îmi vorbea ca și cum ar fi presupus că voi rămâne aici multă vreme. Nu ceream nimic mai bun, însă era limpede că se comitea o greșeală în legătură cu persoana. Cine socoteam că sunt? În plus, se scuza că e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat un om cu fața înfofolită într-un fular. Ținea sub braț un obiect înfășurat într-o batistă. Mă privi și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care cică sunt continuați de valurile de unduirile tablei și că așa combinație superbă, asemenea accepțiune a materialității mai rar. Și ce „intervenție“ să mâzgălești cu creionul trei norișori puchinoși pe tablă! În momente din astea devin puțin paranoic, mimez perplexitatea și le zic că toate ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
e adevărat că și fără greață, era un fel de serviciu la care mergeam, care mă făcuse, dintr-odată, foarte atent la felul în care jucau ceilalți, râdeam în sinea mea, mă amuzam și apoi cădeam într-o stare de perplexitate stupefiată. Beligan se luase de gânduri chiar, l-am auzit eu cum îi spunea lui Horea că este îngrijorat, că are impresia că nu-mi mai revin. Era posibil, la urma urmelor, șocul a fost dur de tot dacă stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
noi. Ultima dată am vorbit la telefon În 7 decembrie 1984, ultima sa aniversare. Știam de câteva luni verdictul. Spre deosebire de alți ani, nu ne mai Întâlnisem, vara, la mare. L-am revăzut toamna, la spital, apoi acasă. A sesizat imediat perplexitatea pe chipul celui care Îl privea. Sorin avea cu totul altă Înfățișare, era marcat... zadarnic Încercasem să neg șocul revederii, zadarnic Încercam, la telefon, Între urările cuvenite zilei sale de naștere, să-l asigur că finalul anului următor Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
doctrinare sunt cele din urmă - de un regim absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
80, În condițiile socialismului bizantin românesc, retorica sa militantă Îmi părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
revistei Apostrof, despre tatăl-fierar și fiul de fierar, de care autorul mărturisește surprins că reușește „tot mai greu” să se distanțeze. „Anti-modelul” tatălui Îi sugerează, se pare, la bătrânețe, paradoxale Înrudiri. O secvență față de care Leon Volovici nu-și ascunde perplexitatea Îmi transmite și mie, mărturisesc, frisonul care ar fi să-și caute abia numele În arhivele de psihopatologie ale „conspirației mondiale”, capitolul „Monopolul suferinței”: „Evoluția postumă a imaginii lui mi-o explic și prin amintirea unui detaliu din comportamentul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate și izolați Într-un ghetou al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a autorului față de dictatura Bufonului Carpaților. Ionescu rămânea un... „huligan”, adică cel care scrie „cu totală sinceritate”, cum spusese, obsedat de adevăr, oricât de inconfortabil sau insurgent s-ar dovedi. Reeditate În Întregime după 1989, textele sale rămân motiv de perplexitate și suspiciune nu doar pentru orice instituție „națională”, ci și pentru consumatorul produselor culturale de serie. Moartea sa, În 1994, consfințise, nu revenirea În matricea natală, ci separarea de o Întreagă lume, care nu mai era a sa. Fusese, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
noastră pentru aleasa primire ce ne-a făcut-o înălțimea sa, fie-i slăvit numele, marele vizir Rami Efendi, și pentru făgăduiala că vom putea vedea luminata față a stăpânului lumii. Ștefan, uluit, se trase doi pași înainte și, spre perplexitatea tuturor, îndeplini dorința tatălui său, începând să înșire formule de politețe în arabă. Rami Efendi nu înțelegea mare lucru, dar nu avea voie să ceară traducere la minunata exprimare în limba profetului. Alexandru Mavrocordat auzise de patima voievodului de a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am terminat - de parcă experiența prezenței mele înlăuntrul mai curând decât în afara acestor perdele goișe n-ar fi îndeajuns de copleșitoare, de parcă incredibila experiență a urărilor mele de ceasuri plăcute adresate goimilor din această casă n-ar fi suficient motiv de perplexitate, iată, pentru a-mi spori și mai mult extazul dezorientării, numele străzii pe care se află casa familei Campbell, strada pe care a crescut prietena mea! strada pe care ea a țopăit! a patinat! a jucat șotron! s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se încaiere. Militarii din spatele maiorului se grupează amenințători lângă el. Toți se așteaptă ca situația să degenereze într-o înfruntare directă, dar deodată totul căpătă o turnură mult mai neașteptată. Nemișcat, cu ochii holbați, imaginea perfectă a celei mai adânci perplexități, Schultz privește țintă peste umărul maiorului. Îți interzic să împuști această femeie! spune von Streinitz cu glas atât de dur încât poți sparge pietre cu el, atunci când realizează motivul uimirii celui din fața lui. SS-istul scutură din cap de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]