809 matches
-
fără griji, familia fără obligații, creditul fără garanții, existența fără efort? Cu siguranță am vrea toate acestea dacă ar fi posibil. Dar este acest lucru posibil? Iată chestiunea. Nu putem înțelege ceea ce desemnăm prin stat. Credem că există, în această personificare perpetuă a statului, cea mai ciudată, cea mai umilitoare dintre mistificări. Ce este acest stat care ia asupra sa toate virtuțile, toate obligațiile, toate generozitățile? De unde ia aceste resurse, pe care îl provocăm să le răspândească în binefaceri asupra indivizilor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu Hera: "...chiar de te-ai duce până la hotarele ultime ale pământului și mării (peirata gaies kai pontoio), unde sânt țintuiți pe veci Iapet și Cronos..." Iapet și Cronos reprezintă personificarea unor borne care marchează limita ultimă a teritoriului oikoumene-i, iar după opinia cosmologului homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pămîntului 3, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile sale de aer dens, rece și stăpânit de întuneric. În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului 16, "iconologia" nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o "enciclopedie-etalon a personificărilor". Dar în afara interesului pentru "imagine" (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca sarcină căutarea "semnificației ultime a fenomenului artistic" (situată dincolo de intenția artistului) și stabilirea relației ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bunătatea a face aluziuni atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult de-a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritoriul slab, muritoriul plin de defecte pământești, nelimpezit încă de eterul opiniunei publice; - nu! el e personificarea unui principiu, sufletul - nemuritor neapărat - care a dat consistință și conștiință națională maselor și a făcut din ele o națiune; mase cari, cu toată nobilimea, cu tot clerul, cu toate averile, începură a nu se mai înțelege pre sine, a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
creieri turburi ungurești, ori semnătura cutărui om al lui Dumnezeu care se intitulează, cu cale ori fără cale, ministru. Pre noi ne obligă pur și simplu semnătura suveranului nostru. Suveranul reprezintă unitatea de stat austriac, și pentru noi el e personificarea națiunei române. Noi suntem amici ai unității Austriei și tronul va găsi în noi totdeuna apărători sinceri, deși legi pre cari nu ni le-am făcut noi înșine nu ne obligă. Ele sunt făcute în flagrantă contradicțiune cu convingerea noastră
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poate rezista poporul voinței domnitorului, domnitorul voinței poporului, ba. Va să zică, sancțiunea nu e condițiunea de esistență a unei legi, ci numai formalitatea cu care acea lege se inaugură. Sancțiunea e un simbol, precum domnitoriul însuși e asemenea un simbol, e personificarea fiecăreia din națiuni, vârful întîmplărilor istorice, titlul ce se pune pre o carte; acel titlu nu poate fi o contrazicere a celor cuprinse în carte. În Austria însă sancțiunea are un înțeles grav; căci ea sînțește și dă concursul brut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nedreaptă și neprimibilă; cum sigiliul pus pre o sentință nu constituie dreptatea ori irevocabilitatea ei. Tronul trebuie să cedeze națiunilor. Rolul care rămâne pre sama tronului e încă foarte mare. El e stânca neclintită {EminescuOpIX 97} și neinfluințată a dreptății, personificarea fiecăreia din națiunile ce privesc cu mândrie la el. De aceea regele Belgiului e așa de iubit, căci poporul e în el și el e în popor! Trebuie ca domn și popor să se identifice; cel întîi să fie espresiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fantezii cu mine în patul lui care se tot lățește. Cel mai important lucru este lipsa de fantezie, toate fantasmagoriile trebuie înspăimântate cu fiecare nouă zi din nou... și astăzi te-ai golit de ultimele construcții fantastice. Dar această totală personificare în jurul unei persoane e bineînțeles încă și mai oribilă decât gustul spumei oricărei proiecții fanatastice. Viziuni... Utopii... nimic în afara unei introduceri a alcoolismului... sau, și mai rău... a religiei. Omul deștept începe să bea deștept, ca tine, dragostea mea. Idiotul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Prolog, dar și din basmul pe care îl istorisește, constă în faptul că nu poate să demonstreze necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie de vivre.” 459 Totuși basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările din alegorii. Aici, deși suntem departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Prolog, dar și din basmul pe care îl istorisește, constă în faptul că nu poate să demonstreze necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie de vivre.” 459 Totuși basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările din alegorii. Aici, deși suntem departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de a pătrunde până În străfundurile sinelui și, prin urmare, În fondul problemei. Sens: Pe parcursul lungului său drum către reincarnare, descris În Cartea tibetană a morților, sufletul celui mort Întâlnește monștri Înspăimântători; o voce Îi spune: „Află că acești monștri sunt personificarea propriul tău intelect. De Îndată ce Îi vei recunoaște, vei fi izbăvit!” Într-un fel sau altul, subiectul trebuie să-și accepte și să depășească latura Întunecată a personalității. Capcană: Tranzitul nu are efecte nefaste, are mai degrabă ceva iminent, inevitabil. Adevăratele
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
îi fusese de ajuns ca să înțeleagă de ce nu se cuvenea să lupte "împotriva Moldovei și a fratelui de același neam (sic!), Ștefan-Vodă"38. Ca și în cazul lui Vlad Țepeș, insinuarea înrudirii, în sens propriu sau metaforic, ajuta la o personificare credibilă a unității românești avant la lettre. Ceea ce justifica și o mustrare a lui Matei Corvin din partea autorilor pentru că în 1476, "cu toate rugămințile lui Ștefan cel Mare, nu a trimis ajutorul făgăduit"39. A doua lecție dedicată voievodului moldav
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viața grea". În anii războiului și ai unirii, România nu părea să fi avut conducători nominalizabili; nici măcar nu putem afla că era, de fapt, un regat. Actorii noii narațiuni istorice "guvernul", "boierii", "patronii", "țăranii", "muncitorii" erau prezentați mai curând ca personificări colective și moralizatoare, decât ca și personaje istorice reale. Meritele și acuzațiile se distribuiau prin masificare, dobândind astfel mai multă pregnanță. În tot manualul, singurul eveniment care se putea asocia noțiunii de "unire" era cel din 1859. Istoria României ulterioare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de preferat Vasile Goldiș, cel care citise proclamația de unire la Alba Iulia. Simbolistica zilei de 1 decembrie a fost ridicată la superlativ întrupând, finalmente, un personaj istoric generic, "statul național unitar român": construct persistent al istoriografiei recente, continuând cumva personificările interbelice ale "neamului", "regatului" sau "României mari". Așa cum altă dată se prevedeau fragmente sau chiar lecții speciale care să convingă cititorul de importanța revoluției socialiste, în anii '70, s-au construit fragmente speciale pentru "însemnătatea Unirii din 1918"331. Cronologia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Scriptura și Cristos erau numite astfel doar alegoric. A treia motivație antimilitaristă a montaniștilor se baza pe apartenența creștinului la Evanghelie: creștinul, fiu al adevărului, al blândeții și al dreptății (Filip 2, 5), îl are ca părinte pe Isus Cristos, personificarea absolută a acestor trei virtuți esențial creștine (Mt 11, 29; cf. Lc 23, 47). Absența acestor virtuți evanghelice, bazate pe doctrina scripturistică, ar duce la prăbușirea întregii construcții a creștinismului. Prin urmare, credința interzice creștinului să se înroleze în armată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
uneori propaganda creștină de-a lungul secolelor. Scriitorii creștini s-au lansat împotriva lui Nero deformându-i imaginea și alterându-i faptele: l-au definit ca persecutor prin excelență, tiran blestemat și ticălos (execrabilis ac nocens tyrannus) și chiar o personificare a Anticristului; l-au făcut precursorul diavolului, cel care la sfârșitul lumii va trebui să devasteze pământul și să răscoale neamul omenesc; l-au numit misterul nelegiuirii (mysterium iniquitatis); l-au crezut ridicat din infern (de infernu levatus)»; l-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din 1966, pictorul Val Gheorghiu subliniază: „Lucrările dispuse ca într-o veselă colonie de făpturi negre, dialogând vioi și ironic, te ademenesc ca o cimilitură, ca o poveste populară spusă când de bătrâni, când de tineri. Este vorba de o personificare a vaselor țărănești, de o animare a materialului la treapta unor înțelegeri artistice”. În alte lucrări artistul recurge la translația viziunii decorative despre care am amintit în zona figurii umane și a portretisticii, tratate în termenii reprezentării la limita dintre
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
astfel forme de viață ale satului românescă Lucrările dispuse ca într-o veselă colonie de făpturi negre, dialogând vioi și, te ademenesc ca o cimilitură, ca o poveste populară, spusă când de bătrâni când de tineri.Este vorba de o personificare a vaselor tărănești, de o animare a materialului, la treapta unor înțelegeri artistice. Val Gheorghiu, 1966 La Ion Antonică, compozițiile păstrează o sugestie expresionistă de exemplu: în tensiunea sufletească a femeii din Maternitate, respingând dulcegăria, înscrie cu aplomb un gest
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
cuo petală câteo stea. (T. Arghezi); Visez acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]