1,095 matches
-
eu cu ochii-ațintiți peste băltoaca ce acoperise primăvăratecele fire de iarbă tăceam tu tot gândeai și regândeai de zeci de ori aceeași rânduială-a zilei iar eu în minte reauzeam cum degetele ploii cântaseră-n trecuta noapte nostalgic peste pianul pervazului ferestrei mele. Referință Bibliografică: BALERINA DIN CUTIA MUZICALĂ / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2024, Anul VI, 16 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
BALERINA DIN CUTIA MUZICALĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367504_a_368833]
-
ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Publicat în: Ediția nr. 212 din 31 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Coboară noaptea în păr cu giuvaiere, În sufletul de dragoste arzând, Amantă-i așteptată, gusta-voi eu curând Din buzele și sânii ei de miere. Aștern salcâmii peste pervazuri floarea, Ea-mi intra pe fereastră, în plete cu parfum, Își leapădă mantaua, sosită-i de la drum, Oh, cât de lungă îmi pare așteptarea. Surâde trist, cuprinsă-i de dorință Și ochii-i umezi te-mbie la amor, În brațe
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
numele folosesc grupuri de cuvinte alcătuite din două suntele, ... de fapt o vocală și o consoana. ,, gu, gu, gu ,, în diferite grade de intensitate și tonalitate. Nu mai reușesc să comunic cu ceilalți porumbei de afară. Deși aceștia vin pe pervazul de la bucătărie, îi privesc, dar ei nu mă percep.. Avem limbaje diferite. Ador să stau pe umerii membrilor familiei mele și așa reușesc să particip și eu la ,, treburile casei,,... Sunt foarte curioasă. La un interval de aproape trei săptămâni
GU, GU, GU de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363684_a_365013]
-
aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de Sfântul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
când nici o rază n-ajunge păsării prin ochi mă-nfrunzesc noaptea-și uită penița la margine de prag dealul lângă numele filei își ține capul în pumni așteaptă amurgul fiecare literă e tăiată de petala crizantemei umbra-i ajunge la pervaz aduceri aminte se scurg din sfeșnic împreunez mâinile nu las întrebările să scape zâmbetul naște o pară de foc prin strigăt atâta timp cât am putere prin cuvănt să limpezesc geamul. Referință Bibliografică: Pentru casa mea cumpăr iluzii / Maria Ileana Belean : Confluențe
PENTRU CASA MEA CUMPĂR ILUZII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364607_a_365936]
-
o fereastră deschisă către lume. Se creează un dialog între creația umană - arhitectura și creația mamei natură - florile. Acest buchețel așezat într-o glastră oferă prin culoare, o nuanță vieții, destul de grizată. Pictorul a amplasat vasul in imediata apropiere a pervazului, conferind acestuia un statul de prag vizual, între două trăiri, cea interioară și cea exterioară. Cromatica interiorului este mult mai vie spre deosebire de cea a exteriorului, unde griurile elegante și puțin misterioase creează o atmosferă meditativ-contemplativă. Nicolae Tonitza, un pictor de
FLORILE, MOTIV DE INSPIRAŢIE PENTRU ARTIŞTII ROMÂNI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349622_a_350951]
-
cartea de telefon Zilele mele de azi și de ieri Devin tot mai mici Până dispar într-un punct... Visul al nouălea: Repetiție Zilele copie nopțile In oglinda Iatacului cu tapet Și anecdote răsuflate Privesc laguna Prin fereastra deschisă De la pervazul meu cu pernuță Prin casă se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde Într-un joc inventat când surfez Peste lanuri de vecernie Adulmec sudoarea durerii Cum se ridică-n ceața-arcuită Bronzată în apa de mare
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
deblocat sufletul meu Departe zboară cu corbii Se liniștesc atomii în aer Visul al șaptesprezecelea: Nu-i motiv de îngrijorare O zi o copie pe cealaltă În oglinda Iatacului cu tapet Și anecdote răsuflate Văd laguna Din fereastra deschisă A pervazului meu cu pernuță Pot auzi în casa din cuvinte arzânde întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde într-un joc inventat când surfez peste lanurile ferecate Pot să adulmec sudoarea durerii Ridicându-se ca ceața dimineața Bronzată în apa de mare Pot
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute intens despre zboruri transatlantice Nu mai făcea față entuziasmului replicilor lui culinare Curios, nu mai dorea să audă ticăitul pendulei din iatacul cu gutui înșirate pe pervaz, regiment fără ranguri precise Nu mai dorea să-și sorteze mai puțin sau mai mult delicat rufăria în public ori taxa de intrare Nu mai voia să bea din pocalul dragostei sale nocturne Refuză în final să mai răspundă la
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
spațiu-n conversație bătrânul se petrecea mai bătrân musafirii stăteau în picioare, musafirii stăteau pe canapea sau la masă, indiferenți la cursul orelor măsurate de clepsidra albastră de pe bufetul nupțial cu geam, moștenită de la o rudă de pe alt continent pe pervazul ferestrei, la vedere, o orhidee-n floare primită cadou lângă chiuveta din porțelan cu model bătrânul devenea mai bătrân tânjind după vânătoarea cu zimbrii furtuni în sufletul iernii glasuri din păduri cu urși grizzly rătăciți glasuri din prerii oceane aparte
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
distribuit foile cu subiectele...unele drepte, unele zgâriate, unele șifonate...unele, pe alocuri, rupte. Toți mustăceau, dar nimeni nu zise nimic cu voce tare. Trișpe se eliberă de drăgălășeniile cu unghii false și gene rimelate în exces. Se așeză pe pervaz, de-asupra caloriferului, și torcea liniștit. Daniel îi puse într-un capac de Green Tea niște apă...pentru orice eventualitate. Elevii scriau în liniște, ca și când aveam inspecție. Treceam printre ei, ca să mă asigur că toți au înțeles ce au de
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
au vrut. Nu m-au dat ei fără să se gândească, fără să privească în urmă, fără a mă mai căuta? Uită Romelia, uită fetițo, mergi mai departe, trebuie!’’ Amărăciunea-i umplu ochii de lacrimi. Stătea cu coatele tremurânde pe pervaz, luându-și capul în mâini. Ridică privirea către cer, de parcă ar fi căutat răspunsuri în imensitatea acestuia. Tresări, își șterse repede lacrimile, se uită în jur și își reluă repede treburile. Oare nu o văzuse nimeni? Trebuie să fie mai
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
18 august 2014 Toate Articolele Autorului Împreună, nu mai suntem singuri și doar împreună noi putem trăi, Fiindcă împreună stăm ca două linguri în aceiași oală până ne-om muri. Cât suntem alături numai împreună reaprindem zorii multor dimineți Pe pervazul vieții care ne îndeamnă, să culegem clipe de câțiva arginți. Tocmai de aceea ne-am avut aproape în atâtea zile toarse peste an, Să nu fim prea singuri punem deoparte tot ce împreună o viață-am adunat! Referință Bibliografică: Împreună
ÎMPREUNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349410_a_350739]
-
aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
și-n cetăți mustește trecutul vinul negru răscolește oseminte de revoltă-n amintiri eu rămân o creangă de timp care zgârâie cerul dezgolit de zilele frunze încet mă întristez picură lacrimi de rouă prin firul iebii uscate cotul tău pe pervazul ferestrei învechite tresare tăria lemnului te doare înfipt în piele de toamnă privesc ceața în depărtări cum se zbate găndul meu tresare și suspină prin umbre întunecate de colțuri spre iarnă simt cum ziua dispare prin vara trecută simt dor
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361922_a_363251]
-
o viață. Să ne bucurăm de ea! Și un zâmbet blând îi lumină chipul, iar ochii albaștri străluceau cu o exaltare infinită. Dar el părea că n-o aude. Catrina se îndreptă către fereastra deschisă și-și rezemă coatele de pervaz, contemplând natura vie, admirând acea dimineață de aprilie și simțind mireasma dulce a petuniilor din grădina apropiată. Totul era alb în juru-i, iar razele de soare îi luminau ființa, făcând-o să freamăte de plăcere. Se întoarse și ieși pe
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
în când, între degete, o frunză de lămâi înflorit care se aplecase spre spătarul din partea dreaptă. Luase un calmant și se mai liniștise puțin. Afară î ncepuse o ploaie în rafale. Pe balcon se auzeau cioburi de picături, frânte de pervaz. Aproape că se înserase. Se făcuse destul de cald. Se ridică și deschise fereastra. Rămase câteva clipe acolo, privind în depărtare. Peste oraș se cernea zgomotul cotidian, împărțind frânturi de viață, cu dărnicie. Sub balcon, câțiva copii gălăgioși atacau parcă atmosfera
PROMISIUNEA DE JOI (IV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366074_a_367403]
-
fereastra și privi afară. Natura întreagă dormea tulburată doar de zgomotul curgerii Oltului. Era liniște și pace între munți. Parcă era liniștea și pacea din pântecul unei mame gravide care-și aștepta pruncul să iasă la lumină. Se aplecă peste pervazul ferestrei și își aprinse o țigară. Nelipsita sa țigară Camel. Trase cu putere și inspiră adâncfumul țigării,apoi cu putere îl împrăștieîn natura pură de afară. Imediat simți în nări mirosul de tutun, gândindu-se fără să vrea la poluare
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
facă fum. Hai, surprinde-mă, dar cu ce? - Nu fac miros, au cearăde calitate. M-am gândit la asta și am luat ceva special, pentru momente speciale. Lasă că ai să vezi tu imediat, nu te grăbi. Așezându-le pe pervazul ferestrei întredeschise, Adriana fugi în cameră la ea și veni cu ouă roșii și cozonac, bineînțeles că unul făcut de ea cum învățase de la mama sa. - Știi, se spune că trebuie să ciocnim și să mâncăm mai întâi ouă roșii
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
lui au fost primii zei veniți pe pământ, le datorez supunere. -Sunt niște moși pricăjiți. Tu ești mai tare decât ei, tată! Talestri zâmbi și coborî de pe masă. Se apropie tiptil de una dintre ferestrele imense și se urcă pe pervaz, așa încât să poată privi în afara ei. -E ciudat aici la voi, tată, zise prințesa. Aveți numai piatră în jur. -Este un relief care seamănă mult cu cel de la noi de acasă, de acolo de unde am venit eu. -Nu m-ai
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
Se află pe partea opusă fostei fațade a blocului, în interior. Pereții sunt înclinați spre stradă, nu mult, iar cei de deasupra nu mai există, sunt prăbușiți spre partea cealaltă. Pe exterior există o crăpătură configurând ceva asemănător unui mic pervaz. Trece de partea cealaltă deplasându-se apoi, cu mare grijă, până la următoarea fereastră de ale cărei margini se poate sprijini relativ confortabil. Jos sunt oameni. Nu de ei este interesat Albert ci de eventualii supraviețuitori dinăuntru. Privește spre interior, zărește
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
în afară iar de locuit acolo, nici măcar un nebun nu o poate crede. La cererea ei îi descrie mobila, starea și culoarea ei aducându-i o bucurie pe care, el unul, nu o poate împărtăși. Terminând, Albert se apleacă peste pervaz căutând, din priviri, puncte de sprijin pentru a putea coborâ. Odată înțeleasă intenția lui, în mintea femeii, locul bucuriei îl ia panica : - Nu intra acolo ! Nu ai ce căuta ! Nu... Își dă seama, abia acum, după reacția femeii, de felul
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
nouă, deosebită la degetul mare, în urma unei maltratări fizice și psihice; Mă mai și călcase un polițist cu bocancii... Cine știe ce talpă strivitoare vine peste el?! XXXIV am stat toată seara privind pe geam închisă precum o biblie veche, uitată pe pervaz nu cerul avea posibilități de recuperare a sufletelor ci eu, meditativ, adunam, printre gânduri, florile albe pe care le-a ruinat bărbatul care și-a văzut femeia dusă cu targa spre sala de operație. Becul era roșu - INTERZIS Și el
DE DOR DE POEMELE ECATERINEI NEGARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365225_a_366554]