561 matches
-
Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos..." [Deuteronom, 5:9]. Dinstincția semantică dintre "zelos" și "gelos" permite o receptare total opusă a afirmației biblice, din care conotațiile ideologice cu siguranță că nu lipsesc. Fără a mai comenta aceste gen de "pervertire semantică", formulăm concluzia că doar un teolog care cunoaște bine limba ebraică poate descoperi o parte din sensurile ascunse ale Bibliei; deși, și o atare lectură ar fi marcată, de la bun început, de pervertirea sensurilor originare pe care a generat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a mai comenta aceste gen de "pervertire semantică", formulăm concluzia că doar un teolog care cunoaște bine limba ebraică poate descoperi o parte din sensurile ascunse ale Bibliei; deși, și o atare lectură ar fi marcată, de la bun început, de pervertirea sensurilor originare pe care a generat-o transformarea vechii limbi rostite (în care Cuvîntul Domnului a fost revelat) în limbă scrisă. Iată de ce, orice altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1995:39]. Altfel spus, același semnificat este posibil de transmis prin semnificanți diferiți. Fiind mult mai vagi (mai "mincinoase") decît cele verbale, semnele nonverbale sînt, în consecință, mai greu de receptat și decodat. Putem conchide acum că toate modalitățile de pervertire a sensurilor prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a semnificatului, fie a relației de semnificare instituite între elementele structurale ale semnului, subiectul semnificator și referențial. O analiză triadică sintactică, semantică, pragmatică ar putea face, printre altele, obiectul unei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
jucăușă și contemplativă, David Alexandru desolemnizează și el irecuperabila pierdere: copilăria furată urmele șterse de valuri Dar pierderea copilăriei nu este doar una personală, și mai acută este aceea a căderii În desuetudine a unor obiceiuri și a ireversibilei lor pervertiri: o pocnitoare colindul copiilor doar o amintire Duțu Nițu Orfanul, care pare să fie chintesența milei pentru copilul rămas fără niciun ajutor, deși În producția de serie e un brand cu apariție constantă, nu l-am găsit decît Într-un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
remarcată și funcționarea ireproșabilă a celor două adverbe: atît și doar. Ele sînt de fapt cele care surdinizează și prin asta amorsează implozia poemelor. Sensul lor este de restrîngere drastică, de delimitare, dar și cu o nuanță de degradare și pervertire a lucrurilor pe care le califică. Vorbind despre cantitate, ele vizează subtil calitatea. Ceea ce este, nu este doar mai nimic, ci, atît cît este, nu mai este ceea ce a fost. Ele mustesc de intenții și sugestii și suplinesc astfel un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
șocante, care sugerează sau, dimpotrivă, camuflează indignarea pamfletarului, susținându-i din background demersul polemic. Violența limbajului, cea generată de lexicul descalificant în special, conectează pamfletul arghezian la satiră, al cărei instrumentar îl împrumută, ofensiva directă, nedisimulată fiind justificată de o pervertire generală a valorilor. Din acest unghi, multe dintre textele care alcătuiesc campania anticlericală au un pronunțat caracter satiric. Dar violența argheziană se materializează adesea și prin ficțiune iconică (aici ipotipoza e procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tremuri, să salivezi, să plângi, să ai erecție, să vomiți, să te hotărăști, să cumperi cutare mașină, să-l alegi pe cutare candidat, și nu pe altul etc. Enigmatică trivialitate. Publicitatea comercială este criticată pentru acțiunea ei, descrisă drept seducție, pervertire, intimidare, poluare, ocupație, condiționare etc., pe baza unei petiții de principiu rareori explicate, aceea că ar avea cu adevărat o acțiune asupra publicului. Publifobii și publifilii împărtășesc măcar această presupoziție. Și fiecare se comportă ca și cum ar fi adevărată. Niciun sociolog
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să confunde două epoci, două regimuri ale privirii: era idolilor și era artei (a se vedea tabelul de la pp. 229-230). Aura lui nu aparține, de fapt, decât celei dintâi. Calitățile de prezență reală, autoritate și incarnare imediată, de a căror pervertire industrială se teme el, sunt cele pe care opera de artă le-a abandonat în Renaștere, fără să aștepte "reproducerea mecanică". Fotografia doar a adăugat un al treilea grad la cel de-al doilea. Nu arta este apariție și "prezentificare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se interpună, în locul prezenței pure, mulțimea legăturilor „impure“ dintre părți, în concatenări artificiale și fragmentare, care decupează subiectiv realul din interiorul crizei exprimate prin dualitatea subiect-obiect. Memoria este cea care va prelua „controlul“ viziunii noastre despre Unu și multiplu, prin pervertirea în reprezen tări a sinelui, a lumii și a legăturii cu Unul. Tot prin inter mediul memoriei se vor instaura și continuitatea aparentă la nivelul multiplului, respectiv continuitatea prin atribuirea unei identități separate (și inerente) lucrurilor și ființelor. Astfel, până
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
viață cu sete de răzbunare, nu se nasc cu orgoliu etc., nu se nasc cu toate acele otrăvuri. De aceea ne plac copiii mici pentru inocența și curățenia lor. Aici se referă Isus când spune "fiți precum copiii". Adică fără pervertirile și patimile omenești acumulate. Toate se preiau din jur, ca modele de reacții, de abordare de comportamente în anumite situații, încă din primii ani de viață. Sau apar ca reacții la tensiunile și abuzurile din jur. Atât îți mai spun
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sub impulsul unor forțe necontrolabile care reduc omul la statutul de instrument, de număr într-o serie, de obiect insignifiant, situat la periferia unei lumi absurde. În eseul Probleme de teatru, Fr.Dürrenmatt observa această depreciere a umanului și această pervertire a tragicului în comic:,,Tragedia implică eroarea, aprecierea justă, necesitatea, responsabilitatea. Dar într-o lume haotică, nu mai există vinovați și responsabili. Nimeni nu poate face nimic și nimeni nu a dorit ceea ce se întâmplă. Într-adevăr totul se desfășoară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
186. Toate personajele comediilor, între care Dandanache și Rică Venturiano constituie extremitățile, sunt reduse la o caricaturală mască, îndărătul căreia nu pulsează viață autentică. Prin caricatură Caragiale nu vizează numai personajul, ci și situația, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu pervertirea revoluției, eveniment încărcat de semnificații istorice dar transformat în pretext pentru zaiafet ad-hoc (Boborul!, Baioneta inteligentă[Garda civică], Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană a bulgărelui de zăpadă, ține tot de manifestarea gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mai imorală 54 decât ucigașul "păcălit", astfel încât gestul reparator echivalează mai degrabă cu un abuz, cu o simplă manifestate de răutate, condamnabilă în ochii spectatorului. De altfel, nu este singurul loc în care se poate descoperi o astfel de pervertire a motivului "înșelatului înșelat" la Caragiale. Minidrame ca În vreme de război, O făclie de Paști, Păcat și chiar Două loturi, mizează în principal pe acest efect șoc, violent, grotesc, produs prin inversarea justei răzbunări în revelatoare pedepse. Deși recunoaștem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce se macină, macerându-se până când capătă damful impudic al hoitului. Din dorința de a se păstra puri, marii asceți Își Împuținează corpul așa cum se poate observa la un Francesco d’Assisi. Experiența negării trupului nu e decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu se apropie fără să fiu alergat de bacante prin codri de pofte carnale, zornăind din solzii concupiscenței oarbe. Torturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obligarea poporului să devină orb, mai bine spus, și de o obediență irațională, ceea ce este sinonim perfect cu indiferența religioasă?141 Adevărat este că atunci cînd s-a reușit obținerea acestui lucru din partea poporului creștin, atunci s-a reușit și pervertirea sa, distrugerea creștinismului în sufletul său, lăsîndu-l numai în voia obișnuințelor; și un popor atît de nefericit, care printr-o corupere tainică, lentă și constantă, a pierdut fără să își dea seama principiul religios, un astfel de popor, spun, ale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
restrînse, corupția ce va urma nu se va extinde la nivel de întreaga națiune și nu va fi făcută după un sistem prestabilit, nu va fi un principiu al răutății infernale care domină toate alegerile și care influențează direct asupra pervertirii în întregime a regatelor. Dar, dată fiind numirea de către un principe, cîtă putere îngrozitoare de a face rău nu se acumulează în voința unui singur om!? Dată fiind numirea de către un cabinet, ce înspăimîntătoare putere nu se instituie prin aceasta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dădu seama că era speriat și mai tare de faptul că aceștia fuseseră capabili pentru a doua oară să-i detecteze super-creierul în acțiune - prima dată fiind atunci când comunicase cu Gosseyn Doi. Sentimentul de disconfort avea o puternică implicație de pervertire... intensitatea sa fiind înregistrată de aparate. Într-un fel, interconexiunea super-creierului cu realitatea brută a universului părea dintr-o dată să fie un fenomen mai prozaic... dacă ar fi putut fi examinat. În acțiune, ceea ce putea face el transcendea cunoscuta imensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
devine însăși filosofia lui Blaga. Singura rută de scăpare din acest impas pare a fi soluția de a-i da cuvântul filosofului. Acesta este motivul care explică abundența de citate decupate și reproduse fără prelucrare ("prelucrarea" implicând, neîndoielnic, o oarecare pervertire stilistică). Metafizia românismului pe care filosoful o expune în Spațiul mioritic se reazămă pe o serie de concepte universale, de maximă generalitate, precizate în Orizont și stil. Drumul către "apriorismul românesc" începe cu noțiunile generale care alcătuiesc armătura conceptuală a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istorică irecuzabilă cum că "comunismul este poziția patriotismului consecvent, activ și plin de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele reacționare reprezintă o pervertire a patriotismului autentic, constructiv, pacifist. Naționalismul burghez, cu al său patriotism fascist (demascat ca pseudopatriotism) nu trebuie nicidecum confundat cu nobilul patriotism socialist. Primul este atins de un complex de superioritate a propriei națiuni față de toate celelalte și afectat de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
armată, erorile justiției, exploatarea țărănimii. El își propune să dezmintă ideea propășirii (economice, culturale etc.) sub domnia regelui Carol I, la adresa căruia alcătuiește adevărate diatribe, cu vervă și cruzime de pamfletar. Admirator al lui C.A. Rosetti, deplânge declinul și pervertirea idealurilor pașoptiste și sancționează ceea ce el, la fel ca alții, numește jalnica parodiere a instituțiilor politice apusene. Un cronicar monden, preocupat de vânători și baluri, se înfățișează însă V. în „L’Indépendance roumaine”. Tonul, surprinzător, e mult mai ponderat, aproape
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
apare ca un gest disperat, dar căruia i se pot găsi explicații convingătoare. Cauzele sale ultime nu rezidă În felul de a fi al românilor, ci În natura stărilor sociale, aceste stări sociale nefericite fiind cele care au dus la pervertirea caracterului țărănimii române și la ororile răscoalei. După cum scrie istoricul maghiar, La fel ca toate celelalte revolte populare, și această revoltă a românilor a izvorât din defectuoasa alcătuire a relațiilor sociale. Acest popor gemea de secole sub povara samavolniciei, datorită
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
clipa în care frica aceasta e învinsă, puterea „celuilalt“ dispare. Puternic nu este acum decât cel care s-a eliberat de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu e decât cel care este liber. Așa cum „frica celuilalt“ nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
facă. Întrucât nu sunt capabili de eliberare și de educarea libertății, agentul și pacientul puterii pervertite vor vorbi despre eliberare și libertate. Pe măsură ce scenariul inițierii dispare, ei vor mima verbal etapele inițierii în libertate. Prin blocarea mecanismului puterii și prin pervertirea ei apare în lume răul. Răul este devenirea ratată în spațiul libertății, căderea din relația de comandă-supunere în relația de constrângere. Dacă istoria lumii nu ar ilustra decât această cădere ca istorie a puterii pervertite ar însemna că rostul speciei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
creștine orchestrat de așa-zisele "minorități sexuale" până la denunțarea formelor de privare de libertate: biometria și de instituire a terorismului global. Pornind de la învățătura creștină ca fundament al zidirii sufletești a ființei, predica nu poate omite combaterea oricăror forme de pervertire a credinței, în duhul ecumenizant, în contrapunct cu Tradiția Bisericii și a Sfinților Părinți. O sursă fundamentală a predicii ortodoxe o constituie Cărțile de slujbă. Uitarea și chiar disprețuirea lor face ca predica de astăzi să fie inconsistentă, sub raportul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
răspunde unei preocupări obsesive pentru viitor, componentă permanentă a sensibilității umane, pe care o reflectă și o leagă de capacitatea de preîntâmpinare a situațiilor nefaste (Boia, Pentru o istorie a imaginarului 33). Biserica nu întârzie să reacționeze. Divagațiile tulburătoare și pervertirea sensului creștin al istoriei omenirii − semn al unei voințe divine de neinterogat și de nepătruns −, precum și încercarea de a ridica presiunea impusă de dogmă sau răstălmăcirea populară a Apocalipsei reprezentau pericole reale pentru credința dreaptă. Mărgăritariul fraților Greceanu îl citează
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]