390 matches
-
proză a poetului: "Plîng, fiindcă valsul de anul acesta e trist ca și cele vechi și fiindcă toți sînt inteligenți în acest local de consum. Inteligența se degradează în acel bistro plin cu toate categoriile de orășeni, recrutați de la sate, pervertiți și dezrădăcinați. Aceasta este drama tipic românească a transplantării noii burghezii care, abea născută, agonizează deja. Bacovia este locul geometric unde se exhibă această rană cangrenoasă, poetul secolului douăzeci burghez român, dar care refuză burghezia". Remarcabilă și puțin exploatată de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
denumit de jurnaliștii de la Gândul drept "Daily Fail") e mai mult decât pilduitoare. Reflexele amorțite ale lumii occidentale nu mai sunt atente la semnele clare ale discriminării sau ale dictaturii pur și simplu, ci rămân condiționate de aceste mecanisme interne, pervertite, ale discursului public manipulator de tipul "corectitudinii politice". E, în sine, un paradox șocant să descoperi că și oamenii din societățile democratice, la fel ca masele abrutizate din dictatură sau populația năucă din țarile în curs de dezvoltare, înghit, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din urmă ar rămâne literă moartă”. În fond, Drieu la Rochelle e un individ cu mania responsabilităților și sentimentul că nu le poate Îndeplini pe toate Îl aduce la exasperare. Și nici nu ar putea fi altfel Într-o țară pervertită precum Franța, o țară În care nici măcar patriotismul nu e ceea ce ar trebui să fie: Francezii nu mai sunt capabili de un patriotism generos, creator, ofensiv, dar ei mai sunt capabili de un patriotism pasiv - precum italienii din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a binelui. El trebuie să se amăgească cu părerea că păcatul pe care-l face are justificare prin bine" [1993:37]. Tocmai prin această nevoie de autoamăgire adesea stimulată din afară, de către un rafinat amăgitor minciuna se strecoară ca "adevăr pervertit" înăuntrul lumii umane. Avînd în vedere această ocolită cale, este firesc să ne întrebăm dacă în contextul scenariului biblic putem decela un SCOP EXPLICIT FORMULAT, care să prefigureze inițierea actului înșelător? În ceea ce îl privește pe Satan, am răspunde afirmativ
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păstrează "pastișa" religiozității ca un puternic instrument de control), grup menit să conducă societatea la un anumit moment dat. Instaurarea cultului personalității este un rezultat al "mașinii de fabricat zei", cum numește Serge Moscovici [1995:118-121] mecanismul subtil al carismei pervertite în (auto)minciună. Semnele minciunii megalomanice se întîlnesc într-o mulțime de forme, începînd de la luptele gladiatorilor în arena circului roman, pînă la uriașele procesiuni la lumina torțelor inițiate de Hitler sau la înălțarea unei Case a Poporului greu de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1986], "logică hermeneutică" [Dima, 1994:188] sau, schimbînd noi înșine accentul, "hermeneutică logică" această știință, care desfășurîndu-se în favoarea mileniului trei sub semnul zeului comunicării și al interpretării ar urma să recupereze în orizontul adevărurilor logico-științifice actuale semnificații pierdute, ignorate sau pervertite (înșelătoare) ale simbolisticii protoarhaice. Scopul unei atare discipline "ar avea sens cel puțin pentru științele spiritului: a "înțelege", cum voia Dilthey, filosoful culturii care face deosebirea între științele naturii și cele ale spiritului, înseamnă tocmai a vedea întregul în parte
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul lui C., dincolo de inflexiunea de batjocură, se deslușește și o undă de simpatie, ipochimenii (care moștenesc, tipologic, date ale personajelor din comedia clasică - demagogul, încornoratul credul, servitorul slugarnic și duplicitar, confidentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și să aducă validarea decretului opresor chiar de către oprimați, dacă ar fi consultați. Acest lucru s-a văzut și va mai fi văzut. Dar prevenirile proprietarilor și proletarilor nu schimbă natura lucrurilor. Rezultatul va fi o populație mizerabilă, înfometată, ignorantă, pervertită, secerată de inaniție, boală și viciu. Rezultatul va fi un naufragiu încă și mai trist, în inteligențe, al noțiunilor de Drept, de Proprietate, de Libertate și de atribuțiuni adevărate ale statului. Și ceea ce aș dori să pot bine arăta aici
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
structură invizibilă care ține împreună, care creează alianță și produce conviețuirea între persoane și/sau grupuri. Ei bine, în acest scenariu fundamental, după Hénaff, a vorbi de corupție înseamnă a arăta că în joc este relația darului, „într-o formă pervertită, adică într-o formă care, în mod constant, produce un scurtcircuit între schimbul considerat generos și schimbul profitabil”. În corupție există relația darului într-o formă pervertită. În mod natural, relația darului, creată din darul dezinteresat care generează recunoaștere și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
corupție înseamnă a arăta că în joc este relația darului, „într-o formă pervertită, adică într-o formă care, în mod constant, produce un scurtcircuit între schimbul considerat generos și schimbul profitabil”. În corupție există relația darului într-o formă pervertită. În mod natural, relația darului, creată din darul dezinteresat care generează recunoaștere și conviețuire, nu are nimic în sine care ar putea fi predispus la corupție. De unde naște atunci corupția? În mod fundamental din faptul că logica darului, mai puternică
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
mare m]sur] faptului c] mulți dintre susțin]torii lui îmbr]țișeaz] o viziune inacceptabil] chiar și din punctul de vedere al dreptului natural. Finnis critic] cu ț]rie aceast] versiune care depinde de ceea ce el numește „argumentul facult]ții pervertite”, argument pe care îl consider] absurd (Finnis, 1980, p. 48). Versiunea este totuși una popular] și este adesea considerat] esență teoriei dreptului natural. Vom schița în urm]toarele rânduri natură și punctele slabe ale acestei versiuni. Viziunea în cauz] consider
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adoptat] în sfera gândirii etice. Dup] cum este și firesc, diferențele apar mai degrab] sub aspectul conținutului și sursei unei asemenea teorii decât al necesit]ții acesteia. Unii ar putea afirmă c] exist] virtute chiar și într-o lume profund pervertit]. Totuși, dincolo de toate aceste considerații, majoritatea teoriilor se dovedesc în cele din urm] a fi întemeiate pe concepții relativ similare asupra binelui. Cele mai multe fac apel la un principiu aristotelic extins și asimilat cu succes, potrivit c]ruia virtutea este analizat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
n-a fost chiar de ici, de colo, se vede în reculul, iată, după șapte ani de la prăbușirea comunismului, reculul ca stigmat al relațiilor viciate dintre creatori. După acesta nu mă topesc. 5 iunie Un simptom provenit dintr-o ruralitate pervertită, vulgarizată, e alaiul, ce alai!, lălăiala care se scurge, aproape zilnic, de la Oficiul Stării Civile, de lîngă Teatru. Obiceiurilor ancestrale, deambulărilor nupțiale țărănești le stă bine, cu adevărat, la țară, acolo unde natura, portul, riturile se află în matca lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să te împotrivești?... Există, în teatrul lui Constantin Popa, nu doar un etaj de semnificații. Miezul politic trebuind să fie camuflat, ambianța, al o primă ridicare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rasist și pios al viziunii sale politice. După Arana, poporul basc suferea de o "intoxicare a rasei" provocată de către emigranții spanioli și de penetrarea doctrinelor atee. El consideră că acest popor ales trebuie să se reconstituie prin excluderea altor popoare pervertite. "Cu Dumnezeu și cu legile străvechi", aceasta este deviza partidului independenților al cărui drapel, ikurina, arborează două cruci. Și, pentru a exclude orice ambiguitate, articolul 2 al programu-lui PNV stipulează că națiunea bască "va fi catolică, apostolică și romană în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Revelația absurdului suspendă sau deturnează plăcerea prin comic pentru că suntem plonjați în zona angoaselor, prin desprinderea de contingent și vizarea în ansamblu a condiției umane clownești. Acest comic al absurdului sub specia deriziunii a luat locul tragicului într-o lume pervertită, a valorilor degradate, a omniprezentei mediocrități pentru care nu tragedia clasică, ci farsa tragică modernă este potrivită. În Teaterprobleme, Dürrenmatt opina că lumea modernă este compatibilă cu comedia grotescă deoarece "tragedia, ca cea mai riguroasă specie a artei, presupune o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ce te-a stîrnit. LEAR: Se poate, domnul meu. Natură,-asculta, zee dragă,-asculta: Oprește-ți planul, de-ai avut de gînd Să faci ființă asta să dea rod. În pîntecele-i ada sterpiciune; Usucă-n ea al înmulțirii-organ, Din trupu-i pervertit nu iasă-n veci Un prunc spre cinstea-i. Dacă-i de-a prăsi, Fă plodul ei din ură, ca trăind, Să-i fie-un chin pervers, denaturat. Să-i pună-n fruntea tînără zbîrceli, Cu lacrimi sape-i brazde
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Masuji Ono e unul dintre cei ce au condus indirect la folosirea bombei atomice, deci la războiul împotriva Japoniei). Teza autorului Desperado este că, în lipsa unui plan unitar, cum era cel din Ulysses sau The Waste Land, doar un trecut pervertit, răsucit, fărâmițat, poate capta interesul prezentului, al lecturii, pentru că numai complicația reflectă realul. Complicația Desperado nu se vede la început. Textul pare incredibil de simplu, lectorul se relaxează, nu mai caută coduri și chei. Pe măsură ce avansează, își dă seama că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în text o intuiție esențială. F. folosește în reprezentarea acestei imagini un soi de scenă turnantă, a cărei mișcare se produce complet, proiectând noi și noi „scene din viața socială”, până când epoca se reface circular, în întregul ei: o lume pervertită unde, de la vodă la slugă, toți simulează și disimulează, unde toți se află permanent în rol, iar șansa fiecăruia depinde de performanța în arta ipocriziei. Momentele de atonie intervin numai în singurătate, în deplină siguranță, după ce sunt luate infinite precauții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Vastitatea proiectului și a preluării în proiect poate să meargă de la un „altul“ simplu până la „mulți“ și până la omenirea toată. Ea poate să exprime fie îmbrățișarea tandră și convingătoare a unei puteri reale, fie un delir al puterii, o putere pervertită, în care preluarea în proiect se face prin hotare și hotărâri impuse. Nimeni, în afara celui ce preia, nu se mai recunoaște și nu se mai definește în această preluare silnică. Dobândind hotare impuse, cel preluat pierde hotarele proprii, devine în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
desprindă de ea. În perpetuarea ei ca putere, ea își celebrează supremul eșec, așa cum suprema ei bucurie este de a se anula ca putere, de a pierde puterea. De aceea, frica de „a pierde puterea“ nu este decât sentimentul puterii pervertite, al puterii care s-a răsturnat în chiar esența ei. O putere nu se împlinește decât pierzându-se, după cum nu își ratează esența decât perpetuându-se. Din clipa în care te temi că vei pierde puterea, puterea e deja pierdută
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se manifestă ca perpetuare a raportului comandă- supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sunt prinși și blocați în proiectul unic al perpetuării puterii. Din liberi și meniți eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]