2,222 matches
-
tensiune, un alt tempo, mai ales în prima parte a spectacolului. Urmărind scenă cu scenă, întreaga construcție, încă o dată și încă o dată, două nume mi-au venit în cap. Primul, Rică Manea. Și el vedea lumea nepoetizată și antiromantică în Pescărușul pe care l-a făcut în 1982-1983, la Teatrul din Reșița, un tip de cinism care îți taie răsuflarea. Al doilea, Michael Haneke. În oricare din filmele acestui regizor estet, filosof, muzician, un intelectual cu rasă pură, poveștile cele mai
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
o replică sau este condusă o relație. Este încă și mai greu de privit și de suportat pe scenă acest tip de cinism. Lumea lui Cehov este și o lume cinică. Acesta este codul în care Claudiu Goga își amplasează Pescărușul de la Teatrul de Comedie. El face o disecție aș zice nemțească asupra textului. În sensul celor spuse de Manea. Cu atît este mai mare impactul țesăturilor care se fac și se desfac pe dedesubt, care cresc și înghit visele personajelor
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
lanțuri cu un singur nod: Trigorin. Care se iubește pe sine. Amestecul acesta de iubiri pătimașe, înăbușite, înghesuite într-un suflet în care nu încap creează în timpul spectacolului o atmosferă de o emoție irespirabilă. De disperare. Ca țipătul amenințător al pescărușului cînd se apropie de pradă. Fiecare e prizonierul propriului univers. Mare sau mic. Al propriilor neîmpliniri, amînări, handicapuri sufletești. Prizonierul sumei de frustrări acumulate. Al distanței între ceea ce ar fi vrut să fie, între ceea ce vorbesc despre ele și ceea ce
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
dublă ipostază. Elegantă, senzuală, femeie în preajma lui Dorn, cu un farmec ludic, educat, cu o anumită retorică în rostirea unor replici. Ștearsă, pierdută printre broboade, aproape mută și deloc în apele ei în preajma soțului Șamraev. Cînd Cătălina Buzoianu a făcut Pescărușul la Teatrul Mic, abia puteam să-mi iau ochii de la Dorn-ul lui Mircea Albulescu. Aceeași stare am trăit-o și acum, urmărindu-l pe Vladimir Găitan cu aerul cuceritor și vulnerabil al doctoruluirezoneur, al martorului-comentator, al seducătorului cu simțul
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
clovn trist. Emilia Popescu, Arkadina și Ștefan Bănică, Trigorin își conduc poveștile personajelor eliberați, în primul rînd, de clișee. Deși colaborarea lor are ani, în spectacol se vede ce este mai important: prospețime și experiență. Arkadina și Trigorin din spectacolul Pescărușul de la Teatrul de Comedie, Emilia Popescu și Ștefan Bănică, în spațiul gîndit de scenografa Lia Dogaru și cu costumele scenografei Liliana Cenean definesc cinismul din piesa lui Cehov. Pas des deux. Cu două mari poticneli. Două mari crize în care
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
mai activi și mai plini de vervă, strecurând un grăunte de umor chiar și atunci când comentează dezastrele din Orientul Mijlociu, zona pe care o cercetează cu predilecție, Adrian Cioroianu ni se înfățișează, iată, și ca romancier. Acest Adulter cu smochine și pescăruși (Ed.Curtea veche, 2012) este un roman în sensul deplin al noțiunii, cu epică legată strâns și cu personaje care se rețin. În deschidere Adrian Cioroianu a ținut să-și prevină cititorii că „povestea ce urmează este o ficțiune”, că
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
lume de roman. Alt fapt pe care autorul ține de la început să ni-l comunice (chiar din titlu) este că în roman va fi vorba de un adulter. Și nu de un adulter banal, ci de unul cu „smochine și pescăruși”. O asociere destul de curioasă de termeni, adulterul și smochinele, adulterul și pescărușii ! Care să fie legătura, desigur simbolică? Nu putem decât să speculăm. Mai simplu este cu pescărușii care ne trimit, bineînțeles, la ambianța marină. Fără pescăruși marea nu ar
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
ni-l comunice (chiar din titlu) este că în roman va fi vorba de un adulter. Și nu de un adulter banal, ci de unul cu „smochine și pescăruși”. O asociere destul de curioasă de termeni, adulterul și smochinele, adulterul și pescărușii ! Care să fie legătura, desigur simbolică? Nu putem decât să speculăm. Mai simplu este cu pescărușii care ne trimit, bineînțeles, la ambianța marină. Fără pescăruși marea nu ar fi fost mare și nici adulterul unul petrecut la mare. Dar smochinele
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
Și nu de un adulter banal, ci de unul cu „smochine și pescăruși”. O asociere destul de curioasă de termeni, adulterul și smochinele, adulterul și pescărușii ! Care să fie legătura, desigur simbolică? Nu putem decât să speculăm. Mai simplu este cu pescărușii care ne trimit, bineînțeles, la ambianța marină. Fără pescăruși marea nu ar fi fost mare și nici adulterul unul petrecut la mare. Dar smochinele? Smochinele îmi pare să inducă, aici, sugestia de senzualitate, prin ele însele („smochine mari, galbenmovalii, cu
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
cu „smochine și pescăruși”. O asociere destul de curioasă de termeni, adulterul și smochinele, adulterul și pescărușii ! Care să fie legătura, desigur simbolică? Nu putem decât să speculăm. Mai simplu este cu pescărușii care ne trimit, bineînțeles, la ambianța marină. Fără pescăruși marea nu ar fi fost mare și nici adulterul unul petrecut la mare. Dar smochinele? Smochinele îmi pare să inducă, aici, sugestia de senzualitate, prin ele însele („smochine mari, galbenmovalii, cu pielea mată printre nervuri și cu promisiunea unui miez
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
absența elementului social din roman și, aș spune, atemporalitatea sa. Referirile la ce se întâmplă în jurul acestor personaje sunt puține, ele privesc mereu înlăuntrul lor, prizoniere ale patimei care le consumă. Paul înoată zilnic către larg, atinge limita insulei cu pescăruși, apoi se întoarce pe plaja unde se știe așteptat până ce, în a treia zi, nu-l mai așteaptă nimeni. Îi rămâne să mediteze la situația lui și o face în termeni care, în fapt, rezumă materia romanului. În termeni poate
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
Marina Constantinescu Pescărușul Teatrul German din Timișoara. Regia: Yuri Kordonsky. Distribuție: Ioana Iacob-Arkadina, Horia Săvescu- Treplev, Franz Kattesch-Sorin, Olga Török-Nina, Rareș Hontzu-Șamraev, Eniko Blenessy-Polina, Anne-Marie Waldeck-Mașa, Georg Peetz-Dorn, Radu Vulpe-Trigorin, Konstantin Keidel-Medvedenko, Aljosca Cobeț- Iakov. Decorul și costumele: Dragoș Buhagiar. Dramaturgia: Valerie Seufert
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
și ne locuiesc în taină, a celor pe care le îndepărtăm ca să nu ne apese, a celor ce ies din rutină și din prejudecată. Teatrul este întîlnirea cu noi înșine. Teatrul este dialogul cu Eu-l fiecăruia și cu Celălalt. Pescărușul lui Cehov este un manifest despre Teatru. Despre iubire. Și despre dureroasele lor seducții. Aici este vorba despre oameni, artiști și arta lor. O artă care frămîntă doar dacă cei care o fac sînt frămîntați. Despre umanitate. Și fragilitate. Și
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
rotundă și grea. Uneori, imperfecțiunile fac bine. Și te ating. Drumul mi se pare cu mult mai provocator. Acolo se petrec, dacă este har, profundele transformări ale tuturor. Ale celor ce fac și ale celor ce îi privesc, îi ascultă. Pescărușul este, poate, mai complicat pentru orice regizor și pentru trupa lui pentru că se modelează, la vedere, personajele care vorbesc despre această meserie. Despre a fi, despre a fi captiv în închipuiri și prejudecăți, a te ridica mai presus de cei
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
fiecărui actor s-au topit, în ani. Acum există o vibrație puternică la cuvînt, la calitatea înțelegerii lui, la calitatea rostirii, a implicării, a oricărei relații, chiar și atunci cînd nu tu ești protagonsitul. Vibrația unei performanțe, cum este acest „Pescăruș”, vine din felul riguros, impecabil în care textul este rostit și asumat pînă la ultima lui fibră. Dar vine și din tăcerile celor care susțin, pur și simplu, replica celuilalt, creația lui, momentul de grație pe care îl poate atinge
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
jumătate precis, cînd răsare Luna.(...) Nu trebuie să înfățișăm viața așa cum e, sau cum ar trebui să fie, ci cum ne-o închipuim în visurile noastre!” puteți să vedeți la Timișoara, la Teatrul German, trupa remarcabilă a lui Kordonsky din Pescărușul.
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
paginilor lui Montaigne, Rousseau sau Ion Ghica: cea dintâi pune în relief imaginile, le dă mobilitate și le adună într-o arhitectură, cealaltă izolează fragmente de antologie; prima aparține vieții, a doua - retoricii (p. 209). Nuvela lui Camil Petrescu Moartea pescărușului prezintă neașteptate analogii cu al doilea cânt din Iliada prin tendința de a aglomera în bloc descrierile, observă comentatorul. În același timp, el găsește că la Homer construcția este mai liberă, căci poetul epic nu caută neapărat o anumită imagine
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
un golf imens, câteva bărci care vibrau schimbându-și culoarea, alb, albastru, cenușiu, un vapor încremenit exact în mijlocul peisajului pe care mi-l decupasem, alcătuindu-mi propria realitate fictivă, și, lenevind în depărtare, plutind pe apele albastru-cenușii, un cârd de pescăruși. M-a trezit din visare telefonul lui Ioan T. Morar, de la celălalt capăt al orașului. Localnic, stabilit în această zonă pentru mai multă vreme, nu are timp de reverii livrești. „Azi mergem s-o vizităm pe Virginica. Fii pregătit!” „De
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
bogătașul locului și intrusul, jurnaliștii transformați în haite de vânători, imposibil de evitat. Dar trăsăturile personajelor sunt accentuate până la caricatură, contururile și dramele sunt îngroșate. Universul orășelului Aurora unde se petrec întâmplările, apariția insistentă a unor imagini și simboluri - plaja, pescărușii, alergatul matinal, amintesc de un serial de televiziune care a atras magnetic telespectatorii în 1990 - Twin Peaks, receptat ca horror, dar care pastișa cu ironie acidă convențiile genului, pe atunci prea puțin cunoscut la noi. Al doilea aspect se referă
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
31 de capitole formează un curs de scriere creativă oferit de maestru ucenicului său, dar sfaturile au ordine inversă. Se vede plăcerea lui Joël Dicker de a manipula convenții și stereotipii. Probe de virtuozitate perversă oferă laitmotivul felației și al pescărușilor, apar și alte convenții - tabloul ascuns, manuscrisul dispărut. Cititorii avizați vor fi atrași de romanul din roman (pasaje din Originile răului și cele două istorii ale genezei lui) și de aplicația lecțiilor de scriere creativă. Marcus Goldmann și făuritorul lui
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
nisipul umed, scoici meduze-avortate ca niște bucăți de creier zvîcnind spasmodic în curtea abatoarelor, urlîndu-și mut rugăciunea din urmă piele și oase carbonizate acolo înspre ponton înălțînd un far fosforescent pentru întîmpinarea șalupelor în ceață un far din schelete de pescăruș de om și balenă, precum și alte mamifere acvatice la ponton luminînd acolo în ceață val după val și tu prinsă în cadrul ferestrei schițezi un fel de surîs tu sau doar conturul tău alb ezitant iar eu adîncit în lenea fotoliului
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
metafizici răvășindu-mi pielea șuvoiul sîngelui dorința țîșnind iar conturul tău aproape că s-a răsucit acum înspre mine aripa ta albă mă-nvăluie apoi sosește aripa ta de fum și catran ai adormit întreaga noapte în brațele mele, ascultînd lipăitul pescărușilor, vîntul în zori ai pătruns tăcută sub pielea mea de-atunci te port ca pe un semn ciudat și greu de-nțeles te port stînd în fotoliu, pîndind conturul tău ars în fereastră farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Tremură din toate încheieturile Și cade cade cade În frigul lichid in marea fără valuri O dar ce fericită sunt ce fericită Viața mea e doar un început Pe marginea stâncilor stau Și ei toți vin spre mine În stoluri (pescărușii lichizi sătui de hrana terestră) Să-i arunc în valuri mă roagă Să-i ridic de pe mușchiul verde dinspre nord (Unde nu cade nici măcar o rază) Atât cât pot Cu tot cu aripile lor greoaie De pe stânca marmoreană În mal au găsit
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
Romulus Ioan Joca Scrie poezii, zic unii, ciudate, Ce-i mai lipsește? Sunt pentru suflet Privesc spre Steaua Polară Simt bucuria și misterul jocului secund. * Umbre albe pescărușii noaptea, Asprind cerul cu țipetele lor. Copacul își înclină pletele Ca algele bătute de valuri. Marea moare la țărm. * Ai somn în pleoape Și gât de vioară Iar genele-ți foșnesc lumina Vântul e pe-aproape, Încântă poetul. * Marchidan, vânzătorul
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]