993 matches
-
de nebunie ca să ajungi de la nevinovăție la vinovăție... -Și totuși, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capul rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit! -O fată care lucra la tata la Canton știa de mine că vânez căprioare...Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la învățător...Și mama a recunoscut sacul...Ea era bolnavă în pat. Când i-au adus milițienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-a întâmplat ceva cu tata prin pădure...< Ăsta
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
Când i-au adus milițienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-a întâmplat ceva cu tata prin pădure...< Ăsta e sacul vostru?>- au întrebat-o milițienii. < Da, al nostru, îl cunosc pentru că l-am cârpit eu, astea-s petece puse de mine...> Toată povestea s-a descoperit după trei zile, adică după ce a stat viscolul. Celor doi învățători le aducea o femeie lapte la două zile. Venise cu laptele și nu văzuse pârtie. Strigase de câteva ori, intrase în
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
ceva ce nu am văzut niciodată”. Valurile erau imense. Veneau val după val, precum companiile unei armate pornită la luptă. Se auzea un vuiet precum urletul puternic al oștirii în plin atac, când valurile se spărgeau de digurile ce protejau petecul de nisip al plajei. Tone de apă treceau peste stabilopozi,[3] împrăștiindu-se pe platforma digului. Razele soarelui, ce se strecurau timide printre norii cenușii, se reflectau în stropii de apă sărată în mii de culori strălucitoare, formând un mic
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
cer a creionat un destin printre oameni I s-a spus Ion, precum părintele ionienilor lui Apollo, Punte peste timp în calea vânturilor din Bărăgan Când încă țara nu îmbraca mantia roșie A pășit în USR-ul din Bănie, Un petec de hârtie uitat în ungherul vremurilor A rodit peste ani în armonii cu Brăila lui Mihu Dragomir „La răscruce de vânturi si vremi” Precum Tara tărâmul mitic al celților, Cernoziomul a clădit în el un nume și un destin al
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
tolba goală. Needificat pe deplin de efectul strategiei sale, dar consolat că secretul lui a fost supus doar riscului minim, profesorul recuperează suportul declarației sale tainice și se se retrage precipitat. Ca o fatalitate însă, Don Juan cu catalog scapă petecul de hârtie pe care îi demonstrase colegei virtuozitatea longevivului său stilou. Misiva este recuperată imediat de ocupantul băncii întâi, rândul de la catedră. Și cum inteligența infantilă e tare iscoditoare, Nicușor „scanează” cu coada ochiului propoziția în două cuvinte, caligrafiată cu
O SCRISOARE...GĂSITĂ (SCHIŢĂ „DIDACTICĂ”) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347918_a_349247]
-
strigând-o. Inima-i bătea ca ieșită din baieri, o durea capul, parcă tot corpul îi era greu; pentru prima dată de când venise la Viena se simțea rău. Privi prin cameră. Tăcere. Doar luna-și țesea din aceleași raze un petec de argint ce cobora pe covor ca o maramă. Privi pe geam, câteva firișoare de nor albicios, prin întunericul nopții, lunecau pe lângă Fecioară ca niște dulci năluciri către apus. Ce vise stranii, Doamne! Noaptea din vis era slinoasă și urâtă
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
nici vis)/ se scufundau în neodihna nopții”... Acasă„m-am visat/ cu toate păsările/ rotindu-se în jurul meu/ le mângâiam/ zborul”... Acasă, „somn adânc/neprețuit/ ascunde/ bătăile inimii -/ povestea/ logodnicului din lună...”. Acasă „strâng uitări/ și gânduri goale/ pe un petec dinainte/ înnod/ negura cea grea/ ... eu aștept/ fie ce-o fi/ răsărit/ alt zori de zi...”. Acasă „asfințește cuvântul/ de această dată/ fără farse/ fără trădări”... Acasă, „când ploaia/va mușca flămândă/ din dorul ce mi-l fură azi/ ... îmi
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
în special, culturii acestui neam. Acest demers mă duce cu gândul la Mihai Eminescu care spunea:”iubirea de țară e pururea și pretutindenea iubirea trecutului: patria vine de la cuvântul pater și numai oamenii care țin la instituțiile părinților lor, la petecul de pământ sfințit de sângele părinților pot fi patrioți “.Acești patrioți și iubitori de “ instituțiile părinților lor“, ai culturii poporului în care s-au născut, sunt minunați scriitori cuprinși în acest Anuar. AL.Florin ȚENE Membru correspondent al Academiei Americană
ANUARUL FILIALEI TIMIŞOARA BANAT AL LIGII SCRIITORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346818_a_348147]
-
orar anume în acel du-te vino cotidian care ne înnebunește... Eu, ca „președinte” al asociației - mi s-a tras, pesemne, de la grija mea exagerată pentru plante și animale, de la bucuria mea nemascată de a săpa, însămânța și a uda petecul de teren din fața clădirii, o relaxare specială pentru mine - eram obligat, de când acceptasem „funcția”, să convoc locatarii, să obțin semnături și unele sume de participațiune, să justific cheltuelile, să mediez conflictele...Vizitam și eram vizitat aproape zilnic. Puneam și eram
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
vești din nenăscutule gânduri de rouă, din mâinile căuș, din amândouă inimile noastre... Adă-mi vești despre iubiri și lumină, despre zboruri de doruri venind din tăcerile-albastre și mai adă-mi cântec de seară, tangou să-l dansăm pe-un petec de cer, prinde-mi-l de inimă, sau... lasă! nimic nu mai am ca să-ți cer. fiindcă am devenit pasare fără glas, într-un codru stingher Leonid IACOB Referință Bibliografică: dorințe / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421
DORINŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346329_a_347658]
-
ascuns din cartea aceea și într-o zi anume am început să scriu altfel... Era toamnă. Căzuse bruma peste păduri și peste copilăria mea întreagă. Nu demult îmi plecase tata dincolo de zări... Când am recitit cuvintele mâzgălite atunci pe un petec de cer, m-am înfiorat, ca un fluier de cântecul lui și poate mi-am zis, pentru întâia dată: „vreau să mă fac poet!” Și de atunci... mă nasc mereu! Poetul face parte din ființa mea. Eu și poetul. Ce
NICOLAE NICOARĂ-HORIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346370_a_347699]
-
de la timp, Că totu-i trecător; Și zâmbetul din floare Și frunza care pică, Iubirea-ți trecătoare Stropul ploii-n risipă. Învață de la timp, Că totu-i trecător... Chiar și timpul însuși. Îți dărui Îți dau din dorul nevăzut Un petec din inima mea. Albastrul ochiului din cer Ce-ți este oglinda ta. Îți dărui sufletul răstignit Prin șoapta cuvântului, De la Apus la Răsărit Prin geana sărutului. Referință Bibliografică: POEZII / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 643, Anul
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346364_a_347693]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > GEORGE PETROVAI - STIHURI DIN LUMINĂ (X) Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului AMURGUL VISELOR Cu ciutura speranței coborîi spre petecul de cer căzut în fântânioara dorului, ca stelele să le culeg și-n noaptea părului să ți le-așez, tu, diademă de lumină, și peste-a mele vreri regină. Dar am rămas captiv în vise - nestinse-n lacrima-nserării - când
STIHURI DIN LUMINĂ (X) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348398_a_349727]
-
draga Florine, măi discutăm acest lucru, îți mai aduci aminte în redacția „Timpul” din București. Îți spuneam atunci că acei oameni „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul va petrece”... - Da, da..., l-am întrerupt. Hai să privim spre Pământ, spre petecul acela mic al tărișoarei noastre... - Nu mai sunt ale noastre. Infinitul și veșnicia sunt ale noastre. Apoi Mihai a dat la o parte o perdea țesuta din ioni încarcați cu energia infinitului și în fața privirilor noastre s-a arătat, în
ÎN CER CU EMINESCU PRIVIND PĂMÂNTUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348427_a_349756]
-
tău. E atâta calm în atingerea ta. Liniștea se strecoară în noi. Ne privim. Mă iei în brațe. Stăm pe covorașul verde - Edenul nostru. Îmi așez capul pe umărul tău, iar tu începi să depeni povești. Nu ești Șeherezada și petecul de sub noi nu-i covorul lui Aladin din ”O mie și una de nopți”. Pare obișnuit, dar este vrăjit; țesut cu descântece vechi. Poartă în el multe povești. Dacă nu ar fi poveștile tale, le-ar spune pe ale lui
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
second - hand? - Doi poli! Ieftin și bun! - Gata! Fug să-mi aduc neamurile. Cam asta era discuția părinților mei. Până vine neamu’, eu - fiica lor, să vă pun în temă: Tata are zece frați, unu și unu. Împreună stăpânesc un petec de pământ la țară; o livadă de pruni. Din unitate de neam, n-au împărțit bucata în bucăți-bucățele și nici ... Citește mai mult - Fa Leano, m-a sunat Jicu, frate-miu, că mâine e musai să fim la ora șepte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
second - hand?- Doi poli! Ieftin și bun!- Gata! Fug să-mi aduc neamurile.Cam asta era discuția părinților mei. Până vine neamu’, eu - fiica lor, să vă pun în temă:Tata are zece frați, unu și unu. Împreună stăpânesc un petec de pământ la țară; o livadă de pruni. Din unitate de neam, n-au împărțit bucata în bucăți-bucățele și nici ... V. ECCE HOMO!, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012. - Heiii! te zăresc... Da, ești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
toate lucrurile sunt așezate parcă altfel, cu alte rânduieli și pe alte temeiuri: Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri / Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni / Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri, / Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: "să fim buni". // E-o liniște care-aduce frumosul în suflet, dorința-n priviri, / Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal, / Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri / Așa e toamna
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
dragă Constantine, mai discutam acest lucru... Îți mai aduci aminte în redacția „Timpul” din București? Îți spuneam atunci că acei oameni „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă petrece...” -Da, da...! l-am întrerupt. Hai să privim spre Pământ, spre petecul acela mic al țărișoarei noastre... -Nu mai sunt ale noastre. Infinitul și veșnicia sunt ale noastre. Apoi Mihai a dat la o parte o perdea țesută din ioni încărcați cu energia infinitului și în fața privirilor noastre s-a arătat, în
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
turcești și tătărăști, de unde muezinul își cheamă enoriașii la slujbă. Aici avea doar scop de observator. Regina Maria, vizitând acest ținut, a rămas fascinată de frumusețea sa și a hotărât să construiască acest edificiu. În acest scop a cumpărat un petec de pământ la malul mării. Pe lângă castel a amenajat o grădină botanică care este un unicat în Europa centrală și de est, mai ales prin cactușii săi. Balcik-ul este una dintre localitățile bulgărești cu o mare întindere istorică, el fiind
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
îndrăgit atât de mult. “Spațiul cel mai mirific din domeniul de la Balcik este Grădina divină, pe care turcii o numeau Grădina lui Allah, regina însăși având o mare aplecare către ecumenism și către înțelegerea civilizației marelui imperiu învecinat. Modelul acestui petec de pământ terminat în doar patru ani e Grădina Raiului, descrisă în Cartea Genezei, recunoscută ca sacră de toate cele trei monoteisme - iudaism, creștinism și islam. Pentru a se potrivi descrierii biblice, a fost construit un râu artificial cu patru
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
lama cuțitului său, ajuns la unul dintre cei doi atacatori, îi străpunsese adânc spatele. Și-atunci se întâmplă... Cocoțat sus pe boltă, soarele deveni dintr-o dată, după atâta amar de vreme, portocaliu ca metalul fluid, straniu de strălucitor pe un petec de senin. Reflectându-se orbitor în cele două bucăți de oglindă rămase, proiectă raze ucigașe în privirile atacatorilor. Surprinși de săgețile ce le nimeriseră căutătura, pedepsiții pășiră îndărăt urlându-și grozava durere, pentru ca mai apoi să dea bir cu fugiții
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru-o nouă primăvară, Oricât ai vrea să fii de pricinoasă! *** Ciclul
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
deasupra capului două degete în formă de coarne. Privindu-i, surâd gânditoare și-mi trimit spiritul în zbor pe aripile Crivățului dezlănțuit înapoi peste ani, să arunce câteva priviri prin ferestrele anilor, să-mi reînvie în minte și suflet un petec de timp al acelor vremuri. Furișându-și privirile prin una din ferestrele ce s-a deschis în trecut, fu întâmpinat de o noapte cu cer înstelat și lună plină, ce lumina cu raze de argint fereastra unde dormea un somn
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
aerisesc Îi fac frecție cu spirt Și de boala-o scap rapid! Treaba multă vreau să fac Dintr-un scutec de bumbac Doar cu ață și cu ac Vreau păpușă să-mi îmbrac Treaba multă vreau să fac! Dintr-un petec fac rochiță Incheiata-n năsturei Pentru cap fac o scufița În picioare botoșei! Mai croiesc și o fustița Prinsa-n brîu cu o bentița Paru-l leg cu o fundița Mîndră șunt de-a mea fetiță! Mieunica Toarce Mieunica Toată
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 de TELA MOCANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375921_a_377250]