1,249 matches
-
cântau deodată toate stelele în cor Și-n cămăși de dor brodate se-mbătau lângă izvor; A trecut o veșnicie, cât să-și spună nemurirea Iar secunda din poveste făcu pact cu fericirea. Erau ei, un munte mare și un petic în decor, Ea purta cărarea-n mare, el în vârful crestelor, S-au pictat pe roata vremii, pe aripa-i grea și seacă Dar păcat, niciunul însă n-a simțit că stă să treacă. N-au văzut cum grănicerii, la
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
Publicat în: Ediția nr. 1161 din 06 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cute în eternitate... Iubire, vis, poem... cuvânt înscris rotund în cutele eternității. Te-aștept să vii ca pe o boare, să-mi absorbi toate visele într-un singur petic de cer. Apoi, te-aștept să-l colindăm în voie, trecuți peste timpurile unei singurătăți perfide. Vino iubire, să navigăm departe de cuvinte, să ne decupăm din iluzia ce se vrea a fi real. Aici, vibrația materiei are mereu formă
CUTE ÎN ETERNITATE... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360283_a_361612]
-
țoalele de pe tine. În vara aceasta, am fost sărbătorit la TUZLA mea natală, de Sfântă Maria Mică și mi s-a acordat titlul de Cetățean de onoare. “Îmi trăiesc clipă cu maximum de intensitate” - Cum vă petreceți timpul liber? - Pentru peticele de timp liber, nu programez niciodată, nimic. Îmi trăiesc clipă cu maximum de intensitate. N-am timp să obosesc, prietenii și multele probleme cotidiene nu-mi dau timp pentru timpul liber. Scriu ! - Ce hobby-uri aveți? - Îmi plac rimele. - În
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
viața, să nu-i simțiți durerea. În voi mi-a fost speranța și voi mi-ați fost averea. La tot ce v-ați dorit m-am aplecat s-ascult Și-am încercat puținul să-l fac să fie mult. Cu peticul din coate am alungat nevoi. V-am apărat cu trupu-mi de vânturi și de ploi. V-am împărțit averea ce bob cu bob am strâns Și v-am zâmbit și-atunci când sufletu-mi a plâns. Am pus în voi speranța
SĂ NU UITAŢI DE MINE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360758_a_362087]
-
că ești de vină, că ți-am purtat parfumul la rever. dureri de nașteri freamătă pământul, de lacrimi universul este ud și, potolit, în leagăn se dă vântul, că s-a născut un fir de iarbă crud. privesc, năuc, un petic de zăpadă; un ghiocel, plăpând, a răsărit, că-i era dor, iubito, să te vadă, de dragul tău, și el, a înflorit! îs tare supărat pe trecătorii, ce-ntorc privirea numai după tine; abia treziți din iarnă, visătorii, habar nu au
E PRIMĂVARĂ, IARĂŞI PRIMĂVARĂ!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360039_a_361368]
-
încăierărilor de orice fel, fideli coteriilor și alianțelor chiar „contra naturii” suntem o populație îmbogățită din două surse: din luat-uri și din dat-uri. Avem „dat-uri”, nu glumă! Datul în scrânciob, în bărci, în vileag, din coate, în petic, cu gura, la gioale, cu gioarsa, „tunuri” etc. sunt varii circumstanțieri pe care le folosim pe o plajă diversificată care apropie ținte, focalizează inamici, sapă și trasează imaginare tranșee, utilizează accesorii verbale și chiar fizice pentru apropierea victoriei. Folosește nutrienți
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
totuși... cel nevăzut, timpul, timpul trăit, își cânta din tot sufletul, bucuria. * Și încă o vară se desprindea zi după zi, dintre filele calendarului... Era atât de strălucitoare așa cum plutea senină, cu rochia ei de muselină celestă neumbrită de nici un petic de nor! Zina tocmai reușise să se ridice cât era de lungă, toropită de atâta soare, de pe cearceaful întins pe nisip, pe care stătuse până atunci sprijinindu-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige toată pielea și devine
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
dacă și la cot!), nasturi metalici sau de os. Unii, îmbrăcați în catifea de ale culori (nu se prea purta uni, era moda mozaicului expresiv și multicolor al mișcării contestare din acei ani)... Piesa de îmbrăcăminte respectivă fusese prevăzută cu petice (chiar dacă nu era cazul) pe ici pe colo („estetica” vestimentației își avea linia dictată de asccesoriile momentului, de revoltă a tineretului occidental nu atât de bine strunit și „educat” ca al nostru, făcea să ne mândrim la ședințe propaganda !), toată
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
microscop) 2. trombocitopenie (adică, scăderea numărului de plachete sangvine: celulele despre care anatomia de liceu spunea că intervin în repararea vaselor de sânge); celulele astea, trombocitele, se duc să repare ce a stricat în vasele mici de sânge toxina; dar „peticul” pe care îl fac când se sudează ele una de cealaltă pentru a opri sângerarea (sângerare care este vizibilă în scaun, cum spuneam mai sus) este supradimensionat (e ca un „ghem” care blochează într-un final complet vasul de sânge
De ce ne mor copiii? Despre sindromul hemolitic uremic, dincolo de intoxicările conspiraționiste () [Corola-blog/BlogPost/338450_a_339779]
-
seară friguroasă de sfârșit de octombrie. S-au scurs aproape zece ani de atunci. - Cum se face că nu v-ați uitat locul natal după atâta timp? - Omul e ca un copac - prinde rădăcini, se tot extinde și umbrește un petic de pământ. Vițele cele mai vechi sunt vitale pentru a continua să se dezvolte. Eu refuz să le obturez. M-aș automutila. Lucrul acesta îl știu de la bunicul meu, unul dintre puținii particulari din Bălăbănești înainte de 1989, care s-au
Jurnalul din Canada „Xpress Bălăbăneşti”, în Viața Liberă Galați () [Corola-blog/BlogPost/339924_a_341253]
-
pentru mică editură Garamond din Milano, si Casaubon (naratorul). Într-o zi ei primesc vizită unui colonel Ardenți, care dorea să publice o carte despre un plan secret al cavalerilor templieri de a domina lumea, singura să sursă fiind un petic de hartie cu un text codificat, pe care colonelul pretindea că îl descifrase parțial. A doua zi Ardenți dispare, și povestea pare să fie uitată. Casaubon pleacă pentru câțiva ani în Brazilia. La întoarcere se angajează alături de prietenii săi la
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
etc. Și totuși: ”un sistem integrează și elemente bizare, inutile sau chiar aparent distrugătoare, dar ele creează echilibrul care permite existența sistemului”. O verticalitate atât de pronunțată, o dezvoltare culturală și economică nu ar fi avut același succes pe acel petic de pământ fără elementele atât de dezgustătoare culturii și religiilor Europene. Spun religiilor fiindcă pe parcurs am realizat cât de mult este șlefuita societatea noastră de dogmele religioase. Găsim printre elementele de conduită din acea vreme, răbdarea - cheia spre dezvoltare
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339293_a_340622]
-
etc. Și totuși: ”un sistem integrează și elemente bizare, inutile sau chiar aparent distrugătoare, dar ele creează echilibrul care permite existența sistemului”. O verticalitate atât de pronunțată, o dezvoltare culturală și economică nu ar fi avut același succes pe acel petic de pământ fără elementele atât de dezgustătoare culturii și religiilor Europene. Spun religiilor fiindcă pe parcurs am realizat cât de mult este șlefuita societatea noastră de dogmele religioase. Găsim printre elementele de conduită din acea vreme, răbdarea - cheia spre dezvoltare
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339362_a_340691]
-
unda unui mister poetic ce străbate volumul. O poezie ca senzație (a se vedea J.L.Borges), dar și ca trezire a unei conștiințe de sine într-o lume deseori percepută ca absurdă și sălbatică. Un debut promițător, în care citesc Petice de suflet (pag. 66): Iubește, muză, cu gust de migdale, / Licoarea ascunsă în petic de suflet, / Destramă tristețea-n tușe domoale / Și rana săpată adânc peste umblet, cu gândul la versurile Veronicăi Micle, alăturate marelui Eminescu, fără să știu prea
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
J.L.Borges), dar și ca trezire a unei conștiințe de sine într-o lume deseori percepută ca absurdă și sălbatică. Un debut promițător, în care citesc Petice de suflet (pag. 66): Iubește, muză, cu gust de migdale, / Licoarea ascunsă în petic de suflet, / Destramă tristețea-n tușe domoale / Și rana săpată adânc peste umblet, cu gândul la versurile Veronicăi Micle, alăturate marelui Eminescu, fără să știu prea bine din ce motiv. Dar simt că așa trebuie. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
care, atunci când se înfoia, și se înfoia destul de des, lua și tăciunii din vatră și spăla toate ulițele, vreo trei la număr, care se propteau în gardul lui Gheorghe al lu Șolea, ca apoi să se prăvălească spre godovan - un petic de apă ce mai astâmpăra arșița verii de pe pieile înegrite ale copiilor -, parcă nimic nu mai era ca la început Până să vină pacostea asta, toată lumea era liniștită, își vedea de ale ei, nimeni nu avea nimic cu nimeni. Eeeeeei
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
străjuit de pereții abrupți, înaintară prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încerca să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp încântătoare, se desfășurau în fața ochilor. Nimeriră între niște cheiuri înguste prin care se zărea doar un petic din cer. Cu cât se apropiau, cu atât răzbătea până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperiră o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revărsa apele de undeva de sus, în hău, se lovea zgomotos de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
închin un gând de recunoștință Tot în acest an aniversar am cules roadele strădaniei celor 10 ani de peregrinări pe tărâmul creației, din buchete de cuvinte așezate cumpanit, în scrieri prin care am încercat să reclădesc adevăruri ale vieții din petice de culori și forme diferite. Mai concret, este vorba de comentarii de critică literară, câteva emisiuni la radio și televiziune, texte publicate în mai multe reviste răspândite prin lume, apariții în dicționare ale scriitorilor și în diverse antologii, mai multe
2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > UN POEM AL IERTĂRII Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 807 din 17 martie 2013 Toate Articolele Autorului scria pe un petic de zăpadă cu degetul înmuiat în verde un poem al iertării îi va ierta pe toți de toată nepăsarea de toată lăudăroșenia de toată lingușeala în fața stăpânului dar nu îi va ierta de lașitatea care îi provoacă și acum greață
UN POEM AL IERTĂRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342195_a_343524]
-
li se aducă de mâncare fără ca în prealabil să-și fi pus întrebarea dacă au produs ceva în ziua respectivă dacă nevestele lor au avut gologani de pâine ori dacă pruncii au apucat vreo firimitură pe limbă scria pe un petic de zăpadă cu degetul înmuiat în verde un poem al iertării le va ierta pe toate dar nu și pe acelea care n-au în sânge sacrificiul suprem nepredându-se ele însele în gura lupului ca să-și scape puii cu
UN POEM AL IERTĂRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342195_a_343524]
-
n-au în sânge sacrificiul suprem nepredându-se ele însele în gura lupului ca să-și scape puii cu viață pentru că s-au împreunat cu fătălăii neamului de am ajuns o națiune de rahat și de tot râsul scria pe un petic de zăpadă cu degetul înmuiat în verde un poem al iertării un poem al iertării de sine Referință Bibliografică: un poem al iertării / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 807, Anul III, 17 martie 2013. Drepturi de Autor
UN POEM AL IERTĂRII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342195_a_343524]
-
cei închiși care au murit între zidurile închisorii. Iisus Hristos Euharistic i-a întărit pe cei care au urcat muntele suferinței în gulagul românesc, pătrunzând acolo pe căi nebănuite: în reverul unei cămăși, într-un bob de mei, sub un petic de haină veche, luminând tainic întunericul celulei și sufletele celor obidiți. Prezența preoților în spațiul concentraționar comunist a făcut posibilă trăirea unei vieți în Iisus Hristos deplină și poate de aceea sistemul a fost nu de puține ori mult mai
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
face din ce în ce mai greu, iar Hypnos mă cuprinde în brațe. Zeu al fantasmelor întunecate, acesta mă poartă lin prin spațiu. legănare ușoară, iar în final plutim deasupra unui țărm arid. Cât vezi cu ochii, totul este alb, doar pe alocuri apar petice negre, de teren dezvelit. Zăpada, spulberată de vântul turbat, se depune aiurea, sub formă de troiene înalte. Marea... valuri uriașe se înalță în întâmpinarea miilor de aripi ale crivățului, pentru ca, furioase, să revină cu mugete sălbatice la sânul mamei, unde
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
închise toate, și-un viscol de tăceri de-un ruginiu aparte le-a făcut albe-n mine, și, iată, înspre nord, din franjuri de ruine se-așterne primul pod de gheață. Pe ce distanță oare l-am împărțit cândva în petice de sare? Împărăția ta cât dăinuia prin soare? Cât s-a topit din el pe valurile verii și cât e de oțel pe umbra înserării? Vezi ce frumos e cerul?! Tu știi cât de frumos în picuri, adevărul se pierde
FLORI DE GER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341711_a_343040]
-
cei închiși care au murit între zidurile închisorii. Iisus Hristos Euharistic i-a întărit pe cei care au urcat muntele suferinței în gulagul românesc, pătrunzând acolo pe căi nebănuite: în reverul unei cămăși, într-un bob de mei, sub un petic de haină veche, luminând tainic întunericul celulei și sufletele celor obidiți. Prezența preoților în spațiul concentraționar comunist a făcut posibilă trăirea unei vieți în Iisus Hristos deplină și poate de aceea sistemul a fost nu de puține ori mult mai
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]