477 matches
-
s-ar Întâmpla, pentru ca tragedia strămoșilor tăi să nu fie uitată. Însă tocmai acesta e punctul În care drumurile noastre se despart. Cruciada ta e una a reamintirii pe când, dacă ar fi după mine, aș prefera să fiu exact ca Petite-Ma, să nu mai am nici un fel de capacitate de a-mi aminti. — De ce te Înspăimântă atât de tare trecutul? Asya a protestat. — Nu mă Înspăimântă! Pe când capriciosul du-te-vino al vântului din Istanbul Îi flutura fusta lungă și fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte ca Armanoush să poată medita la asta, cineva a bătut la ușă chemându-le pe amândouă să prindă ultimul tren spre micul dejun. Au găsit masa pusă doar pentru ele, fiindcă toți ceilalți luaseră deja micul dejun. Bunica și Petite-Ma plecaseră În vizită la o rudă, mătușa Cevriye la școală, mătușa Zeliha la salonul de tatuaj, iar mătușa Feride era În baie, vopsindu-și părul roșu. Iar singura mătușă din living părea ciudat de morocănoasă. — Ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sufletul ei durerea de-a fi respinsă. În timp, inima i se Împietrise din ce În ce mai mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei Bentley, cântând melodii vesele pentru oaspeții dichisiți. În cămăruța de deasupra celei a lui Petite-Ma doarme mătușa Cevriye. Are un coșmar pe care l-a avut de nenumărate ori de-a lungul anilor. E din nou elevă și poartă o uniformă urâtă, cenușie. Directorul o cheamă În fața clasei ca să dea un test oral. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mergem acolo, o să ne asigurăm că e bine, o s-o luăm și o s-o aducem acasă. Seara târziu, când tocmai se pregăteau să se culce, telefonul familiei Kazanci a Început să sune. — Inshallah să nu fie nimic rău, a șoptit Petite-Ma din patul ei, cu rozariul În mână și o umbră de neliniște Întipărită pe chip. A Întins mâna după paharul cu apă În care se afla proteza și, Încă rugându-se, a luat o gură. Numai apa putea stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
le comită. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Apă de trandafiri — Încă un deochi. Ai auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În suflet! Era deochiul cuiva, atât de invidios, de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Așa spunea Petite-Ma duminica dimineața, la micul dejun, pe când samovarul fierbea În colțul camerei. Pe când Sultan al Cincilea torcea sub masă, așteptând să i se dea Încă o bucată de brânză feta, iar candidatul care fusese concediat săptămâna asta la versiunea turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cel puțin o lună. Perechea de ceramică nu era numai grosolan lucrată și kitsch-oasă - și din nefericire extrem de trainică - ci și atât de asemănătoare, Încât era greu de spus care era piperul și care era sarea. — Mi-aș dori ca Petite-Ma să se simtă mai bine, ar fi turnat niște plumb pentru tine, a spus mătușa Banu cu o privire atât de supărată cum Asya nu mai văzuse niciodată pe chipul ei. Deși În mod indiscutabil cea mai experimentată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În trecut. Era destul de ciudat că, În urmă cu aproape zece ani, când se afla Încă În prima fază a Alzheimerului și hotărâse că a venit timpul să aleagă următoarea femeie din famile căreia să-i transmită secretul turnării plumbului, Petite-Ma o alesese ca succesoare nu pe mătușa Banu, așa cum se aștepta toată lumea, ci pe campioana la ateism a tuturor timpurilor, mătușa Zeliha - o hotărâre care la vremea aia provocase multă agitație În familie. — Glumești? a Întrebat mătușa Zeliha auzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
provocase multă agitație În familie. — Glumești? a Întrebat mătușa Zeliha auzând hotărârea bătrânei. Nu pot să torn plumb, nici măcar nu cred. Sunt agnostică! — Nu știu ce Înseamnă cuvântul, Însă Îmi pot da seama că nu e bun de nimic, a spus disprețuitor Petite-Ma. Ai talent pentru asta. Învață secretul. — De ce eu? a Întrebat mătușa Zeliha În timp ce se silea să cântărească această posibilitate. De ce n-o alegi pe sora mea mai mare? Banu ar fi mai mult decât fericită să Învețe secretul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai mare? Banu ar fi mai mult decât fericită să Învețe secretul ăsta. Sunt ultima persoană pe care ar trebui s-o Înveți magia. Chestia asta n-are nici o legătură cu magia. Coranul ne interzice să practicăm magia! a răspuns Petite-Ma, părând ușor jignită. Ești persoana cea mai potrivită. Ai hotărârea, tăria de spirit și furia de care e nevoie. — Furia? La ce-ți trebuie furie? Aș fi fost candidatul perfect dac-ar fi fost vorba să urlu obscenități unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi fost vorba să urlu obscenități unor oameni nesuferiți, Însă mă Îndoiesc că ți-aș fi de vreun folos când e vorba să-i ajut pe alții. Mătușa Zeliha a Început să zâmbească. — Nu subestima binele din tine, a răspuns Petite-Ma. În momentul acela mătușa Zeliha lansat o remarcă ce ar fi trebuit să pună capăt discuției aceleia o dată pentru totdeauna. Nu sunt persoana potrivită pentru Însărcinarea asta. Poate că sunt o atee confuză, Însă cel puțin am curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era considerat normal În viețile lor, ca și faptul de a mânca pâine sau de a bea apă În fiecare zi. Acesta fiind tiparul general, mătușa Zeliha, singură, alesese să refuze cu dispreț ambele tabere. De aceea, după atâția ani, Petite-Ma rămânea singura turnătoare de plumb din casa familiei Kazanci. Totuși, În ultima vreme fusese silită să Înceteze să mai practice, deoarece Într-o zi se trezise cu o tigaie Încinsă, cu plumb topit, În mână și nu mai știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îi luaseră Încet tigaia din mână și, de atunci, nu Îi mai Încredințaseră niciodată sarcina aceea. Însă acum că subiectul fusese reluat, toate capetele s-au Întors spre bătrână ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul atenției tuturor de la masă, Petite-Ma a ridicat capul și s-a uitat la rândul ei curioasă la familia sa, În timp ce continua să mestece zgomotos o bucată de sucuk. A Înghițit-o, a râgâit și tocmai În clipa În care părea să alunece din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În care părea să alunece din nou În lumea ei, i-a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat asupra ta. — Îți mulțumesc, Petite-Ma. Asya a zâmbit. Pe când Asya era doar o fetiță, Petite-Ma Îi turna regulat plumb topit ca să abată deochiul aruncat asupra ei. Adevărul e că, având În vedere că odată fusese o copilă tare slăbănoagă, Asya părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat asupra ta. — Îți mulțumesc, Petite-Ma. Asya a zâmbit. Pe când Asya era doar o fetiță, Petite-Ma Îi turna regulat plumb topit ca să abată deochiul aruncat asupra ei. Adevărul e că, având În vedere că odată fusese o copilă tare slăbănoagă, Asya părea să aibă nevoie de puțin ajutor la Începutul vieții ei de muritoare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
motiv obișnuia să se Împiedice adesea și să cadă, cu fața Înainte, crăpându-și de fiecare dată buza de jos. Bănuind că era vorba de vreun deochi, mai curând decât de pașii nesiguri ai unei copile, i-o Încredințau lui Petite-Ma. La Început ceremonia aceea fusese un joc distractiv pentru Asya, unul amuzant și emoționant, și, Într-un fel, o răsplată, deoarece era Încântată să se afle În centrul atenției. Își amintea că, pe când era copil, Îi plăcea să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întindea o pătură deasupra capului, de a se simți ocrotită și bine ascunsă Înăuntrul acelui cort ciudat, de a asculta rugăciunile rostite din toate părțile și, În cele din urmă, acel sfârâit asemeni unui țipăt, sunetul pe care-l scotea Petite-Ma când turna plumbul topit Într-o tigaie plină cu apă, pe când repeta fără Încetare: — Elemterefiș kem gözlere șiș. Göz edenin gözünekizgin șiș. Plumbul se Întărea rapid În forme care se schimbau continuu. Dacă se Întâmpla să fie vreun deochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ocazie În care să nu se fi ivit vreunul. După ce se spusese tot ce era de spus și se făcuse tot ce era de făcut, chiar dacă Asya crescuse urmărind-o pe mătușa Banu citind În ceștile de cafea și pe Petite-Ma alungând deochiul, moștenise În cele din urmă ateismul sceptic al maică-sii. Și trăsese concluzia că totul se reducea la o chestie de interpretare. Dacă erai În căutare de inorogi roșii, nu-ți trebuia mult ca să Începi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vedea Într-o bucată de plumb fumuriu nu putea fi redus la forma care se ivea acolo. Dacă priveai Îndelung și cu destulă credință, puteai să dai chiar și peste un inorog roșu. Însă În ciuda vechii ei neîncrederi, acum că Petite-Ma Își amintise procedura acelei practici, Asya nu intenționa să se opună. Afecțiunea ei pentru Petite-Ma era prea profundă pentru a refuza oferta. — Bine. A ridicat din umeri. Era, de asemenea, convinsă că bătrâna va uita probabil de lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo. Dacă priveai Îndelung și cu destulă credință, puteai să dai chiar și peste un inorog roșu. Însă În ciuda vechii ei neîncrederi, acum că Petite-Ma Își amintise procedura acelei practici, Asya nu intenționa să se opună. Afecțiunea ei pentru Petite-Ma era prea profundă pentru a refuza oferta. — Bine. A ridicat din umeri. Era, de asemenea, convinsă că bătrâna va uita probabil de lucrul ăsta În câteva clipe. — După micul dejun o să-mi torni plumb, ca În vremurile de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-o zi. Totuși acasă bunătatea sa nu le era rezervată decât străinilor. La fel cum Își dădea jos pantofii imediat ce intra În casă și Își punea papucii, la fel de firesc se transforma dintr-un birocrat amabil Într-un tată autoritar. Petite-Ma a spus o dată că motivul pentru care era atât de sever cu copiii lui era fiindcă el Însuși suferise pe când era copil, fiind abandonat de mama lui. Uneori Zeliha nu se putea abține să nu se gândească că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
n-o văzuse În viața ei, Însă pentru care simțea Îngrijorare și milă acum, că Își pierduse soțul, deși nu atâta Îngrijorare și milă cât simțea pentru ea Însăși, acum, că Își pierduse fiul. Pe bancheta din spate se afla Petite-Ma. Astăzi purta un văl adevărat, de exterior, tivit cu un negru ca cerneala la capete. În prima zi petrecută În Istanbul, Rose a petrecut o groază de timp Încercând să descopere criteriul esențial care avea să o lămurească o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea să o lămurească o dată pentru totdeauna de ce unele turcoaice purtau văl și altele nu. Totuși În scurt timp renunțase, nereușind să rezolve enigma nici măcar la nivel local sau măcar la nivelul casei. De ce Dumnezeu o femeie fără vârstă precum Petite-Ma purta văl pe cap, iar nora ei Gülsüm nu, și de ce una dintre mătuși purta văl pe cap, iar celelalte trei surori ale ei nu, era pur și simplu peste puterea ei de Înțelegere. Chiar În spatele Toyotei venea mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încât să acopere vocea imam-ului. Nu plângeau nici prea Încet, neuitând câtuși de puțin, nici măcar o clipă, că locul acela, În care erau Înghesuite cu toatele, era un ölüevi. Lângă imam, În cel de-al doilea loc de cinste, stătea Petite-Ma, trupul ei mic arătând ca o prună uscată lăsată la soare, Împuținată și zbârcită. Fiecare nou-venit Îi săruta mâna și Își exprima condoleanțele, Însă era greu să-ți dai seama dacă le auzea Într-adevăr. De cele mai multe ori, Petite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]