390 matches
-
cu o combinație de bombe îmbunătățite și mai mari și chiar arme nucleare care au redus mult nevoia de precizie a bombardamentului. Începând din 1960 au devenit disponibile rachetele și bombele ghidate, care au dus practic la dispariția bombardierelor în picaj din dotarea aviației militare. Cele mai multe aeronave tactice din prezent permit și bombardamentul în picaj, pentru a menține ținta în vizor, dar bombardierele în picaj propriu-zise nu mai fac parte din forțele aeriene din momentul generalizării avioanelor cu reacție.
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
au redus mult nevoia de precizie a bombardamentului. Începând din 1960 au devenit disponibile rachetele și bombele ghidate, care au dus practic la dispariția bombardierelor în picaj din dotarea aviației militare. Cele mai multe aeronave tactice din prezent permit și bombardamentul în picaj, pentru a menține ținta în vizor, dar bombardierele în picaj propriu-zise nu mai fac parte din forțele aeriene din momentul generalizării avioanelor cu reacție.
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
1960 au devenit disponibile rachetele și bombele ghidate, care au dus practic la dispariția bombardierelor în picaj din dotarea aviației militare. Cele mai multe aeronave tactice din prezent permit și bombardamentul în picaj, pentru a menține ținta în vizor, dar bombardierele în picaj propriu-zise nu mai fac parte din forțele aeriene din momentul generalizării avioanelor cu reacție.
Bombardier în picaj () [Corola-website/Science/331850_a_333179]
-
din apropiere. Unitatea germană de asalt nu a reușit și distrugă doar cu armamentul ușor din dotare și cele două baterii de artilerie aflate la 500 m de pod, iar Altmann a cerut sprijinul aviației. O escadrilă de bombardiere în picaj Junkers Ju 87 Stukas a intervenit și a distrus cele două baterii de câmp. Grupul „Oțel” ar fi trebuit să fie înlocuit pe câmpul de luptă de infanteria germană la 14:30, dar rezistența belgienilor i-a obligat să lupte
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fără probleme importante, iar parașutiștii au luat cu asalt pozițiile belgienilor. Până la ora 05:50, trupele aeropurtate au preluat ferm controlul asupra regiunii, înclusiv a celei din vecinătate satului Canne. Germanii au suportat contratatcurile belgienilor, respinse doar cu ajutorul bombardierelor în picaj Stuka. Contraatacurile belgienilor au continuat și pe timpul nopții, ceea ce a făcut ca parașutiștii să nu poată fi înlocuiți de infaterie până în dimineața zilei de 11 mai. Grupul „Fier” a suferit cele mai grele pierderi dintre toate cele trei grupuri de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
că armele acestei fortificații nu pot opri asaltul parașutiștilor, dar această presupunere s-a dovedit eronată în timpul luptelor. Parașutiștii au fost obligați să se adăpostească. Focul puternic al armelor din cupolă nu a putut fi oprit decât cu ajutorul bombardamentelor în picaj al unei escadrile Stuka. Deși bombele nu au distrus cupola, exploziile i-au obligat pe belgieni să retragă cupola pe parcursul restului bătăliei. Toate căile de acces pe care parașutiștii au reușit să le localizeze au fost distruse cu explozivi. În
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
făcea ca gradul de pericol să fie mult sporit pentru aparatele de zbor. Atacul bombardierelo Do 17 urma să fie parte a unei mișcări duble de învăluire a aeroportului. Avioanele Ju 88s din II./ KG 76 urmau să bombardeze în picaj clădirile și hangarele la început de la mare altitudine. Cinci minute mai târziu, 27 de bombardiere Do 17 din I./KG 76 și II./ KG 76 urmau să execute un bombardament-covor de la mare altitudine pentru distrugerea pistelor și a terenurilor adiacente
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avariat, iar avionul britanic pilotat de locotenentul 'Humph' Russell a fost doborât, iar pilotul rănit. Câteva secunde mai târziu, 8 avioane de vânâtoare Spitfire ale escadrilei 64 RAF comandată de Donald MacDonell au reintrat în luptă. Britanici au atacat în picaj bombardierele Dornier și unele dintre avioanele de vânătoare Bf 110. MacDonell a reușit să avarieze un avion de vânătoare. Pilotul german Proske a aterizat forțat și a fost luat prizonier. În aer au mai continuat pentru ceva timp lupte aeriene
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au mai continuat pentru ceva timp lupte aeriene fără consecințe pentru vreuna dintre tabere. Bombardierele Ju 88 a ajuns la Kenley și au găsit aeroportul acoperit cu o perdea de fum. Era imposibil pentru piloții germani să execute bombardamentul în picaj în acele condiții. Cum piloții de pe Ju 88 fuseseră informați că aeroportul Kenley fusese deja distrus de bombardamentul la joasă altitudine, ei au renunțat la atac și au încercat să găsească o altă țintă. În aceste momente germanii au fost
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
bombardierele au fost atacate de avioanele de vânătoare britanice Spitfires și Hurricanes. Un bombardier Ju 88 a fost doborât de Bolesław Własnowolski din escadrila 32. În momentul în care au ajuns în dreptul West Malling, bombardierele Ju 88 au atacat în picaj aeroportul, care era un obiectiv alternativ. Între timp, bombardierele germane He 111 din KG 1 au avut cale liberă spre țintă. Luptele aeriene cu bombardierele din KG 76 atrăseseră patru-cinci escadrile RAF. Pentru respingerea KG 1, britanicii au trimis Escadrile
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
dispăruți și unul a fost salvat din apele Canalului Mânecii de un hidroavion Heinkel He 59. Hugo Sperrle a ordonat piloților săi din "Luftflotte 3" să înceapă atacurile împotriva stațiilor radar și aeroporturilor din zona de sud a Angliei. Bombardierele în picaj au avut ca obiective aeroporturile RAF Ford, RAF Thorney Island și Gosport, toate aparținând Royal Navy sau apărării de coastă. Stația radar de la Poling, West Sussex, de lângă Littlehampton a fost un alt obiectiv al atacului bombardierelor în picaj. După un
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Bombardierele în picaj au avut ca obiective aeroporturile RAF Ford, RAF Thorney Island și Gosport, toate aparținând Royal Navy sau apărării de coastă. Stația radar de la Poling, West Sussex, de lângă Littlehampton a fost un alt obiectiv al atacului bombardierelor în picaj. După un raid de recunoaștere al unui avion Junkers Ju 86, analiștii germani au identificat aeroporturileca ca fiind ale aviației de vânătoare. Zborul efectuat la mare altitudine și rezoluția scăzută a fotografiilor a dus la interpretarea greșită a siluetelor avioanelor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
59 și 235 echipate cu bombardiere ușoarea Bristol Blenheim ale apărării de coastă. Ford era o bază a aviației navale care găzduia escadrila 829 dotată cu biplane torpiloare Fairey Albacore. Aceste obiective au fost repartizate atacului Grupului de bombardiere în picaj 77 (StG 77 - "Sturzkampfgeschwader 77"), care urma să fie efectuat de 109 bombardiere Junkers Ju 87 "Stuka". Acest atac avea să fie efectuat cu cel mai mare număr de Ju 87 care operaseră până atunci pe cerul britanic. I./StG
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
obiectiv aeroportul Ford, iar 31 de avioane III./ StG 77 Ju 87 trebuia să distrugă stația radar Poling. O a patra unitate, Sturzkampfgeschwader 3 (StG 3) urma să atace cu 22 de Ju 87 aeroportul Gosport. Avioanele de bombardament în picaj erau protejate de 157 de avioane de vânătoare Bf 109 (70 de JG 27 și 32 de JG 53, acționând ca escortă apropiată și 55 de JG 2 care urmau să atace în avans în mod independent zona Portsmouth). Avioanele
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
dar Bode a ales să atace în grupuri mici de câte trei aparate, pentru ca să împartă focul artileriei antiaeriene britanice între mai multe ține. Pentru ca să prevină atacul antiaerienei britanice, piloții săi au deschis focul cu mitralierele de la bord în timp ce intraseră în picaj la un unghi de 80 de grade. Grupurile de Ju 87 au pierdut rapid altitudine, de la 13.000 ft până la 2.275 ft, înălțime de la care au lansat bombele. Instalațiile radarului Poling au fost foarte grav afectate de bombardamentul extrem de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
rapid altitudine, de la 13.000 ft până la 2.275 ft, înălțime de la care au lansat bombele. Instalațiile radarului Poling au fost foarte grav afectate de bombardamentul extrem de precis. În timp ce stația radar Ventnor fusese deja scoasă din funcțiune, atacul bombardierelor în picaj a demonstrat că germanii erau capabili să lovească punctele de comandă ale Fighter Command și sistemele de control al zborului. Britanicii instalaseră echipamente pentru cazurile de urgență, dar citirea radarului și transmiterea informațiilor au fost mult mai puțin precise. Poling
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
601 cu un total de 18 avioane Hurricane. Avioanele germane de escortă Bf 109 din cadrul II./JG 27 zburau la mare distanță și nu au putut opri vânătorii RAF să atace bombardierele Ju 87 înainte ca acestea să intre în picaj. În timpul luptei aeriene, trei Stuka au fost doborâte, iar un Hurricane a fost avariat. După o scurtă perioadă de timp, chiar și avioanele de escortă Bf 109 au devenit ținta atacurilor RAF și nu au reușit în continuare să asigure
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
piloții din III./JG 27 au reușit să doboare patru avioane Spitfire. Avioanele Spitfire din escadrila 234 și Hurricane din escadrila 213 au reușit să doborare câte un Bf 109. Luptele aeriene au produs pierderi grele avioanelor de bombardament în picaj Ju 87. Lipsa protecției din partea I./StG 77 a dus la pierderea a 26 de membri ai echiapajelor uciși, șase răniți și șase prizonieri, dintr-un total de 56 de oameni. Aceste pierderi au făcut ca numărul total al bombardierelor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
87. Lipsa protecției din partea I./StG 77 a dus la pierderea a 26 de membri ai echiapajelor uciși, șase răniți și șase prizonieri, dintr-un total de 56 de oameni. Aceste pierderi au făcut ca numărul total al bombardierelor în picaj Ju 87 pierdute în această campanie să se ridice la 59 de aparate distruse și 33 avariate. Pierderile au fost greu de suportat de germani. Cu excepția unor atacuri sporadice din acel an împotriva unor convoaie navale, Stukasurile nu au mai
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și numeroase clădiri ale personalului au fost distruse. La Gosport, au fost pierdute cinci avioane, iar alte cinci au fost avariate. Mai multe clădiri au fost distruse iar două hangare avariate. În schimb, nu au existat victime umane. Bombardamentul în picaj fusese precis, nefiind lansată nicio bombă în afara instalațiilor militare. De asemenea, au fost doborâte 10 baloane de baraj, iar alte două au fost avariate. Atacul escadrilelor RAF Nr. 43 și 601 a dezorganizat raidul german împotriva Thorney Island, iar distrugerile
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cu o proporție de 2:1, au fost incapabile să asigure protecția unitătilor "Stuka". Dacă escorta ar fi zburat mai aproape de propriile bombardiere, germanii ar fi avut șansa să distrugă mai multe avioane RAF în luptele aeriene, iar bombardierele în picaj ar fi putut să își îndeplinească mai bine misiunile. În ciuda violenței bombardamentelor asupra aerodromurilor, un număr relativ redus de avioane britanice au fost distruse la sol. Rapoartele menționează doar două Spitfire și șase Hurricane distruse la sol. Principalul motiv al
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
pentru transmiterea informațiilor, fuseseră îngropate adânc, ele putând fi distruse doar în cazul unor lovituri aeriene norocoase. Atacarea și distrugerea lanțului de stații radar a fost de asemenea o sarcină greu de îndeplinit. Radarele erau vulnerabile la atacurile bombardierelor în picaj sau a bombardierelor care atacau la înălțime redusă, dar britanicii dispuneau de un număr de unități mobile, care puteau fi mutate pentru suplinirea celor scoase din funcțiune. Tehnicienii britanici au reușit să repare rapid stațiile radar afectate, acestea refiind puse
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
orașului. "Luftwaffe" a primit ca sarcină prioritară atacarea Armatei a 7-a care înaintase mult în Olanda și care ar fi putut ameința capul de pod de la Moerdijk. Bombardierele escarilelor de bombardiere 40 și 54 ("Kampfgeschader"), sprijinite de bombardierele în picaj Ju 87 „ Stuka” din Corpul aerian al 8-lea ("VIII. Fliegerkorps"), au participat la respingerea francezilor. Ca să împiedice sosirea oricăror rezerve aliate la Anvers, "Luftwaffe" patrulat spațiul aerian al estuarului râului Scheldt. "KG 30" a bombardat și scufundat două canoniere
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
săi, a trebuit să se supună. Deși ordinul sublinia că orașul Calais urma să „fie lăsat pe seama Luftwaffe”, cucerirea lui s-a dovedit foarte dificilă, iar Guderian a decis să continue asaltul asupra orașului cu sprijinul puternic al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Nicholson era conștient că linia fortificațiilor era prea lungă și insuficient de rezistentă ca să poată fi apărată doar de două batalioane. În noaptea de 24/25 mai, el a hotărât să își retragă forțele pe un amplasament
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
aeropurtate trebuiau să traverseze râul în amonte cu ajutorul bărcilor pneumatice și să atace prin flanc prin cartierul Kralingen. Atacul trebuia să fie pregătit de un bombardament de artilerie. Generalul Schmidt ceruse și executarea unui bombardament de precizei al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Cererea lui Schmidt pentru sprijin aerian a ajuns la Berlin la statul major al Luftflotte 2. În locul unui bombardament dde precizie, atacul lui Schmidt urma să fie sprijinit de bombardament „covor” executat de avioanele Heinkel He 111
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]