750 matches
-
feriga de argint, un simbol arătat altor nații cu mândrie. Pasărea kiwi vânează doar noaptea, cu ciocul ei lung scurma Rame sub pământ, jucând cu ele de-a v-ați ascunselea-n nocturnă. Nu poate zbura, dar merge și fuge pe piciorușele-i vânjoase Și-ntreaga noapte strigă „Chiuii” și face ouă uriașe. În unghere secrete, Zână Feriga trăiește și zburda, Ea iubește pădurea umbroasa, tăcută și umedă. Ferigile de argint se-nalță deasupra ca niște umbrele verzi Spori de feriga Găină
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de CAROLE A STEWART în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373974_a_375303]
-
ultimul timp și a plecat în camera unde Victor sforăia de zor. Se vedea că trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
foarte pasionat de descoperirea altor planete. Miku-Miku de pe Make-Make nu este mai înalt decât o floare de pe Pământ, dar are un ochișor ager de tot, cocoțat în vârful unei antene lungi, care îl ajută să vadă hăt-departe. La cele patru piciorușe are rotițe, iar cele două mânuțe, cu câte trei degete, se prind ca niște ventuze de orice obiect ar dori să apuce. Pentru că este singur pe planeta lui, micuțul extraterestru obișnuiește să își vorbească sieși, ca unui prieten, înțelegându-se
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
februarie 2013. Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite din lună când universul străbate prima zi de primăvară! Citește mai mult Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
străbate prima zi de primăvară! Citește mai mult Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartăVrea s-ofere caraghiosdin puținul ce îl areo aromă caldă,un miros amețitor de verdeațăși candoare albă,ca și gândul păcătosremarcându-ți piciorușele înaltece pășesc victoriosprin zăpada afânatăpeste noapte.Astea-s vorbe azvârlite-n astreșoapte stârnite din lunăcând universul străbateprima zi de primăvară!... III. ABSTRACȚIUNI CANTABILE, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 710 din 10 decembrie 2012. Imagine copertă și grafica
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
mai iubește. Gândul, freamătul din mine ce se transformă-n aur și rubine, norul astăzi ne-a învins peste o lume din alt vis. Ții minte tu iubirea mea cum eu te legănam pe stea, cum depuneam la ale tale piciorușe surâsul meu, dorul răsărit ca o brândușe și răsfățat de paradis m-am încălzit în visul tău nescris, au revărsat prin stratul gros de nea amintirea ce este viața mea. Referință Bibliografică: Amintirea este viața mea / Petru Jipa : Confluențe Literare
AMINTIREA ESTE VIAȚA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371062_a_372391]
-
dar nu; era aievea. Am urcat într-un suflet. Minune mare! Doi iezișori ca din pluș, puțin vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul și aveau piciorușele împreunate, ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
Păstorul blând, / Mergea cu turma la izvor, / Blândul Păstor, blândul Păstor. Pe-o oaie ce căzuse jos, / A ridicat-o El duios / Și-a dus-o-n brațe iubitor, / Blândul păstor, blândul Păstor. Pe alta care la pământ, / Zăcea cu piciorușul frânt, / El o lega mângâietor, / Blândul Păstor, blândul Păstor”, (O dată l-am văzut trecând). Vasile Bele: - Văd lacrimi în ochii dumneavoastră. Acestea nu vor înceta să curgă decât atunci când vom închide ochii pentru totdeauna. Rafila Bărbos: - Va veni desigur și
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
care domnea armonia și, unde mă simțeam fericită și în siguranță. Același lucru se întâmpla și când ningea. Mi se părea că fulgii sunt prietenii mei chemându-mă la joacă, atât de zburdalnici erau. Într-o zi am ieșit în piciorușele goale, să prind câțiva fulgi de nea pe care să-i aduc în casă. Am plâns când, în mână, mi-au rămas numai câteva picături de apă. Ca să mă împace, bunicul meu mi-a spus povestea fulgului de nea. - Fulgii
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
de apel părinții neglijenți. În joc este viitorul copilului, viitoarea populație a urbei și a globului terestru. Nu este o joacă. În educație sunt entități în care natura ne ajută. Un copilaș învață să meargă, dea-bușilea apoi mândru în două piciorușe dolofane fără intervenția unor dascăli. Dragostea bunicilor poate avea un rol dar insignifiant. Spre exemplu Cosimo robotul japonez care poate juca și fotbal a necesitat zeci de specialiști în mecanică, biologie, fizică și chiar meteorologie si aproape 10 ani de
COPII NOŞTRI-NVAŢĂ CARTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346949_a_348278]
-
mea. Mi-amintesc ce surprins a fost directorul școlii care m-a găsit la ora de curs făcând balet cu elevii pe bănci. După spectacol, sătenii care nu știau că există pe lume și baletul, având în fața ochilor fetițe cu piciorușele dezvelite până sus, îmbrăcate cu fustițe de-o palmă din hârtie creponată, făcând mișcări de care nu mai văzuseră, ce uimiți au fost și ce comentarii au făcut, ca de întâmplări venite din povești. Pe atunci nu erau televizoare, nu
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
ești lumina de la capătul așteptării! Heiii! Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!... Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
ești lumina de la capătul așteptării! Heiii! Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!... Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
ești lumina de la capătul așteptării! Heiii! Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!...Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?...Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește:- Hi! Hi! Hi!Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
mister, Știm cu toții că nurlia, Stând lângă calorifer, Își usca, mă rog, chitanță, Într-o zi de iarnă grea, După ce-a plătit chiria, Goală, cu nimic pe ea ... Și-apoi, Ion cum o descrie, “Cap superb, ochi mari, adânci, Piciorușe lungi și pline” ... Mi-ar fi dat inima brânci, Numai că, săracu', mie, Gând nu mi-e la nebunii, Când, la noi în bloc, vecine Am doar babe nașparlii! Însă, de proprietar ... Că-și primea natur chiria De la Tânta, regulat
CHITANŢA (PARODIE DUPĂ ION PRIBEAGU) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345308_a_346637]
-
și a început cu torsul. Kim îmi este așa dragă, așa o iubesc! Am început și eu să o mângâi pe căpșor, pe blănița ei moale ca un puf și zgătia a început să se răsfețe. S -a așezat cu piciorușele în sus și din botic mi a făcut semn să o mângîi pe burtică, că așa îi place ei. Și eu m am conformat, că ea e Kim, Kimuleana, pisicoasa pisicoaselor ,cum o alint eu. Era o beznă afară și
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
în care trăiau, ca în colivie, tinere fete predestinate în viitorul lor, fie să fie soții ale unor mari demnitari, fie să fie trimise ca daruri în alte împărății. Și ca să fie mai frumoase, în accepțiunile chinezilor din vremurile străvechi, piciorușele prințeselor erau constrânse să crească în niște încălțări strâmte, ca piciorușul să fie cât mai fin, cât mai firav. De!, acolo nu făcea fiecare ce vroia! Pentru mine, venit din inima munților, asociam totdeauna siguranța, liniștea cu pustietatea și întunecimea
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
lor, fie să fie soții ale unor mari demnitari, fie să fie trimise ca daruri în alte împărății. Și ca să fie mai frumoase, în accepțiunile chinezilor din vremurile străvechi, piciorușele prințeselor erau constrânse să crească în niște încălțări strâmte, ca piciorușul să fie cât mai fin, cât mai firav. De!, acolo nu făcea fiecare ce vroia! Pentru mine, venit din inima munților, asociam totdeauna siguranța, liniștea cu pustietatea și întunecimea codrilor. Pe când aici, împărații se reculegeau în taina unor cămăruțe mici
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
i-a realizat-o alături de un grup de eleve îmbrăcate în rochii albe, ținând în mâini coșulețe umplute cu petale de trandafiri. La sfîrșitul discursului oficial, se ridicară brusc spre cer dintr-o colivie câteva privighetori ce aveau prinse de piciorușe panglici tricolore românești, o formă de prețuire maximă, iată, față de soprana denumită simbolic de presa timpului drept „Privighetoarea Carpaților”. Evenimentele omagiale de atunci nu s-au oprit însă aici, deoarece, directorul Operei din Sao Paolo îi înmână HARICLEII o medalie
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
Avea gura uscată, voia să strige, dar nu-și putea dezlipi buzele. Vedea o femeie ce se îndepărta privind în urmă, spre ea, rânjind și ținând ceva în brațe. Da! În partea stângă, lângă șold, se vedeau bălăngănindu-se niște piciorușe de copil. Emanuela întindea mâinile cu disperare. Picioarele refuzau să o asculte, rămânând lipite parcă de cimentul ce-i ardea tălpile. Simțea un soi de neputință și durere ce îi păreau mai greu de suportat decât moartea. În încercările sale
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
că toate indiciile conduc spre o sinucidere a șobolanului pe motive de dezgust existențial imaginile video au surprins pentru câteva clipe corpul neînsuflețit al sinucigașului șobolan ce stătea întins pe spate cu botul larg deschis și cu toate cele patru piciorușe întinse sârmă în aerul rece de iarnă al ... Citește mai mult o știre înspăimântătoare a fost transmisă în această searăpe toate canalele mass-mediapropagând o undă de șoc în întreaga societate româneascăse pare că în cursul zilei de azia fost descoperit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
orăabia stăpânindu-și lacrimile de durerecă toate indiciile conduc spre o sinucidere a șobolanuluipe motive de dezgust existențial imaginile video au surprins pentru câteva clipecorpul neînsuflețit al sinucigașului șobolance stătea întins pe spatecu botul larg deschisși cu toate cele patru piciorușe întinse sârmă în aerul rece de iarnă al ... VII. EPITAF PENTRU ANII DOUĂZECI, de Adrian Crețu , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. mi-am petrecut cea mai mare parte a anilor mei douăzeci luptându-mă îndelung cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
punct doar de ea știut sau văzut, iar se oprea și uneori își acompania oprirea sau mișcarea cu un zumzăit destul de intens de parcă ar fi nemulțumit-o ceva, apoi din nou pornea dansul acela ciudat, ca și cum ar fi tatonat cu piciorușele rezistența materialului. Părea că și-ar dori să găsească un loc în care există o breșă în vopseaua uscată a tabloului, prin care să poată pătrunde în interiorul acestuia, acolo unde culorile atât de vii, conturau toate acele minunății. Zina nu
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
copila să se liniștească, a pregătit baia. Pentru cea mică, dar și pentru Emanuela, a fost o adevărată distracție. Daniela și-a revenit total, molipsind-o și pe Emanuela cu veselia ei. Lovea apa cu palmele și dădea veselă din piciorușe. Râdea zgomotos și totul în jur era stropit cu apă, inclusiv Emanuela și Cristina, care, îi stătea aproape în tot acest timp. Când a venit Simona, în casa Emanuelei veselia era în toi, iar aceasta părea să fi uitat de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
-se, una cu pământul, apoi sărind ca un arc, drept în sus, să prindă păsările ce zburau din tufă în tufă! Iar, într-o zi, chiar sărise să smotocească un puișor de porumbel, îl prinse de coadă, apoi de-un picioruș, și trăgea tare de el, mai-mai să-l dovedească. Mare noroc avu porumbelul, căci ea zări la timp pățania, sări în ajutorul lui, și așa scăpă bietul de el de răutatea motanului! - Biet puișor, hai vino la fetiță să vadă
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]