2,469 matches
-
Nu folosea parfum, nu-și parfuma hainele, însă, cumva, o mireasmă închisă în străfundurile unui cufăr chinezesc irupea cu atât mai fermecătoare în prezența sa. Atingea în treacăt o ramură de flori de prun sub verandă și ploaia de primăvară picurând din ea devenea un parfum pentru ceilalți care treceau". Niou (al cărui nume înseamnă Mireasmă), fratele său care nu posedă acest dar miraculos, caută să-l egaleze prin meșteșug, dedicându-se zile în șir amestecurilor parfumate, astfel că celor doi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam, japonezele nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu piele parfumată și mătăsoasă ca de femeie, nu le vor altfel, decât pătrunse în două de această grotă ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există și la noi bunul-simț care ne sugerează să nu cerem mai mult decât putem avea, dar cât de pipernicit ne apare el, cât de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tot atât de imparabil și de meșteșugit ca primul. Italianul dădu un pas Îndărăt și rămaseră din nou nemișcați unul În fața celuilalt, răsuflând amândoi din greu. Căpitanul Își mișcă degetele mâinii rănite, convingându-se că răspundeau: tendoanele erau neatinse. Își simțea sângele picurând lent și cald pe degete În jos. — Există vreo soluție de compromis?, Întrebă el. Celălalt tăcu câteva momente. — Nu, zise. Domnia ta ai fost prea imprudent În noaptea aceea. Vocea-i opacă suna totuși stins, de oboseală, și căpitanul Își Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că nu am exagerat îmbrâncindu-l, în câteva rânduri, pe Mijlociu de pe sârmă. Trebuia burdușit nițel. Cât privește cecitatea mea, aceasta se trage, în mod sigur, de la beladona pe care - jucându-ne de-a medicii, acum - cei doi mi-au picurat-o de zeci de ori în ochi. Spuneau că mi se vor mări pupilele într-atâta, încât voi ajunge să disting culori ce, până la mine, nu mai fuseseră încă percepute de vreun muritor! Așadar, ne-am distrus singuri. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu dobîndă nelimitată, și afaceriști proteici, veroși de talia lui Dominic Green, murdari de țiței și alte produse naturale foarte căutate pe piața internațională. Putem examina sărăcia populației metisate stînd cu găleți, oale și ulcele în jurul unei conducte ruginite de unde picură palid un strop de apă. În genere, imaginile de acest fel demne de celebrul Mondo Cane (1962) al lui Paolo Cavara circulă telegrafic în film pentru a reda miza jocului politic murdar și sensul providențial al intervențiilor spionului de elită
Bond. James Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7877_a_9202]
-
mai târziu devine, în mintea cititorului, parte integrantă a poemului lui Mircea Petean: "... cel-ce-nu-face-nimic nu mai e deloc un exemplar atât de/ rar încât să trebuiască a fi împerecheat de urgență// cât a aprins o țigară și a început să picure - / ploaia cântă la xilofon frag-men-te amestecate/ Beethoven cu Pink Floyd Bach cu Nazareth/ Santana cu Rachmaninov/ Chopin cu Sting cu Springsteen ori cu Dire Straits// în bălțile din pavaj au că-zut cuiburi/ în care înoată ouă clocite/ în mâz-ga aceea
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
ale cotidianului: "Și mîinile cărunte îmi sunt / chiar și pașii / o biată femeie tresărind / sub vîntul hohotitor al Dobrogei / în locuri unde-am supt / sucul roșu al rodiei / cu gust de pămînt / mereu așteptînd să se întîmple ceva / norul să picure ceară / vindecătoare/ epavele să învie cernite din sufletul / morților / polenul să se adune ca purpura / în talerul lunii / să învăț să dibui prin întuneric / malul bunei speranțe" (Înfățișare). Așteptările pe care le adnotează au candoarea unor intimități ("pe acoperișe / luna
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
sufletul / morților / polenul să se adune ca purpura / în talerul lunii / să învăț să dibui prin întuneric / malul bunei speranțe" (Înfățișare). Așteptările pe care le adnotează au candoarea unor intimități ("pe acoperișe / luna desculță seduce un arbore // în frunza ce picură / descifrez semnul unei intimități // noaptea îți împrumută trupul și numele"), pătrunse fiind de fluidul netrăitului: "cînd gîndul sporește / spre pașnice spații / cu grădini plutitoare / cu nopți netrăite" (Dincolo). Glisînd între dispoziții diverse, între clipe parcurse interior dar iute înlocuite cu
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
cele vechi și cele noi: Vocea stăpânului se înmuiase, mângâierile se leneviseră, aerul din odaie se făcea tot mai cald, probabil de la acoperișul încins și de la mărturisirile care începeau să curgă. Dar mai întâi, ca dintr-un ibric găurit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au strâns într-un ochi de apă, mic, oval, licăritor în tihna amiezii, iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firișor subțire și curat, un lichid care se zărea
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
o licoare ce-i va da o beatitudine garantată. Prusacului, deodată, îi vine să chiuie și încalcă tot protocolul vizitei, obținând astfel rezultate diplomatice neașteptate... După propriile mele reacții avute pe parcursul lecturii, e sigur că Filip Florian a reușit să picure câțiva stropi din acest decoct nu numai în gâtlejul uscat al unui viitor mare rege. Și cititorul obișnuit, și criticul exigent și-au avut porția lor.
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
cu motorizate îmbrăcați în bluzoane de piele, accelerând, ca să o salveze de bătrânelul inofensiv care sunt eu, zăpăcit de timiditate și de surprindere. Și totuși, Iolanda, să nu crezi că viața mea într-un sătuc din regiunea Ericeira unde eucalipții picurau lacrimile unei mâhniri fără leac nu era agreabilă: ba da, era agreabilă. Când sciatica nu o chinuia, descărnând-o de suferință pe saltea, bucătăreasa juca cu mine cărți în camera cu bazinul stricat, în timp ce agenții poliției secrete făceau să tremure
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
determină o deplasare a imageriei spre recele absurd, unul care nu e cu toate acestea absorbant, ci tratat în linii prudente, tincturat de scepticism. Astfel că rațiunea reușește a ține în chingi revărsarea informului, mărginit prin-tr-o liniatură explicativă: "Toate obiectele picură o ceară înăuntrul lor / ca și cum un suflet ascuns / se îndrăgostește fără să mărturisească // Dintre lipitori și lichele saltimbanci oratori / dintre vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e măsurat, picurat cu pipeta, luînd uneori aspectul unei anecdote (Mlaștină). Sau următoarea adnotare pornind de la suav: "Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră / ușoară ca / ceaiul / pe toate argintăriile / fie sfeșnic fie / copită de drac" (Omul meu). Sau
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
mea, cît este, nu e livrescă. Iubesc fîntîni și țigle, case în care nu știu cine locuiește, de pe la periferia orașului, în amurg, cînd grămezi de copii se învîrt ținîndu-se de mînă și intonează muzical frînturi de versuri absurde, pîndesc îndrăgostit pompe care picură la infinit pe pietrele lustruite, garduri dărăpănate, casa memoriala a lui George Topîrceanu, mașina lui Ursachi pusă pe un soclu la Casa Pogor, penitenciarul de maximă siguranță, unde am recitat poezii Tatianei Popovici, amanta și complicea unui ilustru pedofil american
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
ebuliție deopotrivă a timpurilor și spațiilor, a organicului și anorganicului, a tuturor convențiilor conștiinței noastre e înscenată ca o himerică revanșă în fața unei fenomenologii fără sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete pasteur picură cucuta zilei pe limbile frunzelor / alunecă formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter / într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete". (Asalt II ). Sau: "Viscerele și pieile tăbăcite, foițele de piersică / ale obrajilor sunt disecate și rearanjate sub microscop" (Text
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
evitat, de ținut în rezervă. În scrisul căruia spiritul își sărbătorește nunțile imposibile, catastrofale, cu carnea, devenind gîndire pură, impersonal divină." (p. 232) Cu asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină, portretul picurînd de dulceață hagiografică închinat lui Bataille e aproape gata. Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu numai că nu e insuportabil
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
limitele propriei sale lumi ficționale și devenit autorul lumii în care se învârte. Cuvintele scrise cu cerneală indigo, cu lichidul puterii creatoare, sunt simbolul unei furtuni benevolente a minții și a mâinii, în care semnele se descompun în litere și picură precum stropii de apă, dar în acelși timp se extind de la simple picături la un întreg ocean, de la un singur cuvânt la un întreg sistem comunicațional, de la un simplu text la o întreagă linie intertextuală și, desigur, de la o simplă
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
mai bine că n-are. În funcție de sosirile ei, își gestionează și Saproșkinov paharele de vodcă băute pe furiș. Orice abatere de la orar s-ar dovedi, prin urmare, nefastă. În jurul acestei femei însă se sudează complicitatea de care pomeneam. Naratorul îi picură lui Ivan Mihailovici vorbe otrăvite în urechi. Regia e interesantă și implică stilul indirect liber. De fiecare dată când funcționarul își amintește de Marfa se-aude în surdină câte un blestem. Diversitatea acestora e copleșitoare: „fir-ar numele ei blestemat
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
coboară printre moțurile trestiilor Traversând grădini printre lămâi. Mai bine dacă zarva păsăretului Contenește-nghițită de azur: Căci se aude mai clar murmurul Ramurilor prietene în văzduhul aproape neclintit: Și noima acestei miresme Ce nu știe să se desprindă de pământ Picurându-ne-n piept o gingășie muncită. Aici vrajba descumpănitelor Patimi ca prin minune-amuțește, Aici avem și noi cei sărmani partea noastră de-avere Adică mireasma lămâilor. Vezi, în aceste tăceri când lucrurile Se lasă-n voie și par gata Să
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
cu un necunoscut, București, Editura Humanitas, 2010, 372 p. succint și că, dintre mai multe variante de expresie, cea mai convingătoare e cea mai scurtă. De aici preferința pentru fragmente, miniaturi și picături epice („cînd gîndim, noi nu curgem, ci picurăm" - p. 183), așadar predilecția pentru o proză a cărei principală exigență stă în folosirea cîtor mai puține și mai simple cuvinte. Din concizia aceasta esențială a ieșit o carte al cărei conținut e dat de patru laitmotive, diversitatea lor fiind
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
vocea și mersul lui Pointsman mereu distincte de ale celorlalți. Cum o să sune acuma, cu vasul ăla de toaletă? Roger și Jessica îl lasă pe doctor la o intrare laterală, în care acesta se pierde, rămînînd în urmă doar ploaia picurînd de pe streșini și serifurile unei legende ilizibile pe prag. O iau înspre sud. Luminile bordului lucesc blînd. Fascicule luminoase antiaeriene mătură cerul ploios. Mașina zveltă tremură pe șosea. Jessica se ghemuiește, alunecînd în somn, scaunul de piele pîrîie. Ștergătoarele mătură
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
pe dreapta, se urcă pe stânga, marele salon dă spre camere înfricoșătoare, precum cea a înmormântării ce n-a avut loc, a corpului uitat pe masă; duce spre fructiera cu citrice acre, spre însorita grădiniță din centru, spre apa ce picură și șușotește incestul, binecuvântarea, plecarea, dă spre chiliile închise, ce conțin : hârtii ? crime ? monede ? Vino și povestește, negresă bătrână, tu jurnalistule, tu poetule, tu modest povestitor de pe stradă, tu surdomutule, depozitar al înfrângerilor mele, deschide-ți sufletul și povestește, fiică
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
viață: „Ultimul cearșaf e încă bumbac necules/ Îl bate vântul/ și nu știe pe cine va înveli”. Întregul volum respiră aerul trecerilor micro și macroscopice, explorând prefacerile vizibile și invizibile ale ființei, fie că e vorba de viață, ereditatea ce picură de la o generație la alta sau căderile imperiilor ce rămân „doar o pată stingheră/ pe plămânul arheologului” (history channel). Paloarea este cea care le unește. Paloarea e țintuire în corp, o prăbușire în viețile netrăite ale noastre și ale altora
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
dă chix tocmai în miniaturi. Ilustratele canadiene, redactate, toate, sub formă de haiku, par lipsite de suflu. Exemple, numeroase: „Mi-ai cântat în somn -/ șirul vieților mele pleca la război” (p. 97) sau „Dintr-un secundar/ din zori până seara/ picură sânge” (p. 103) sau „Urcuș de furnici/ pe umerii lui Sisif -/ viața în dodii” (p. 133) sau „Un clovn glorios/ trece greșit pe răboj/ mânii și spaime” (p. 138). În forma ei cea mai înaltă însă, poezia de acum a
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]