3,569 matches
-
stat la porțile mari, că, de cîte ori venea perceptorul să scoată din ogradă căruța, se oprea la porți și înjura piedica și pe cei ce-au făcut-o, iar taică-su îl reclama că înjură pe prietenii noștri, întrucît piedica o avea de la un tovarăș de arme de peste Prut. (Abia de vreo doi ani, într-o toamnă cu țuică multă, i-a povestit lui Lazăr cum, prin '41, a furat în Ucraina un cal cu tot cu piedică, să se ducă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe prietenii noștri, întrucît piedica o avea de la un tovarăș de arme de peste Prut. (Abia de vreo doi ani, într-o toamnă cu țuică multă, i-a povestit lui Lazăr cum, prin '41, a furat în Ucraina un cal cu tot cu piedică, să se ducă pînă într-un oraș rămas în urmă, și cum a stat o zi de i-a dat de capăt, iar cînd a desfăcut-o a pus-o bine în valiza de la unitate, aducînd-o ca pradă de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii ascultă ce-ți spun; o clipă, te rog ascultă-mă, doar atît: sînt curse, rapide ori directe, care trec o singura dată prin stația vieții tale; astăzi e una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
munți,Taihang și Wangwu, de lângă casa lui, îi împiedicau drumul spre miazăzi. Într-o zi, Yugong i-a adunat pe toți ai lui și le-a spus: M-am gândit că dacă ne-om uni puterile, am putea dărâma aceste piedici și ne-om tăia cale dreaptă spre miazăzi. Ei, ce ziceți? Vă învoiți, ori ba? Încuviințară cu toții și, fără a mai pierde vremea, s-au și apucat de treabă. Yugong, împreună cu trei dintre fiii lui și cu nepoții, începură să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul de ușă. Plângea ca o disperată, naiba s-o ia. Nu a contat nici un moment faptul că Uca mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era echivalentul unui șut bombă cu șpițul, iar unul minor se traducea de cele mai multe ori printr-o atingere formală cu latul. Războaiele, în schimb, erau scurte și haotice. Și nu pentru că luptătorii n-ar fi știut cum să pună o piedică sau cum să atârne de gâtul dușmanului, cât pentru că mai mereu se trezea câte o fetiță înspăimântată care să o rupă la fugă spre teritoriul acela cu umbră și băncuță, de unde se întorcea cu o cohortă de tovarășe blestemând. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lucru bun: că poți să ai un tată care să servească Patria și tot nu-i mare scofală de capul tău. Florin, tot în grupa mare, n-avea nici o forță și se prăbușea ca o brânză la cea mai mică piedică. Nici când mă pâra lui ta-su nu se întâmpla nimic. Pentru că aia era casa mea. Și cuburile erau ale mele. D-aia. Iar nenea semăna foarte mult cu fi-su. I-au trebuit, v-am spus, trei vizite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
consecințe mult mai grave pentru biserică. Acest război, dus de regimurile comuniste împotriva bisericii și al religiei, nu a fost niciodată pe deplin câștigat. Atât în cazul fascismului, al nazismului cât și al comunismului, biserica a fost privită ca o piedică serioasă în ceea ce privește eforturile de instaurare a dominației totale asupra societății civile, dar un obstacol care nu poate fi înlăturat cu ușurință. Este vorba, în primul rând, de o incompatibilitate ideologică[...]. Cu atât mai evidentă este contradicția dintre ideologia oficială și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
elev prost. Dintr-un elev amator de orice fel de jocuri, mai ales fotbal, devenisem un elev care în pauze se învârtea pe lângă profesori, ferindu-se de activități fizice. Asta pentru că la fotbal Alexandru Gheorghe nu ezita să îmi pună piedică și să mă calce în picioare, chiar dacă jucam în aceeași echipă. La leapșa mă prindea numai pe mine, atingându-mă de obicei cu pumnul nemilos în coloana vertebrală. Ceilalți colegi mă ocoleau, nevrând să-i ofere lui Alexandru Gheorghe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
facă minuni - și urma la rând frâna. Asta explica scârțâitul. — O să te ridic din scaun, îi spuse. O să stai sub copac până îți aranjez scaunul. O ridică pe fetiță și o așeză cu blândețe pe pământ. Apoi, răsturnând scaunul, eliberă piedica frânei și ajustă pârghia care o punea în funcțiune. Unse cuzineții, apoi învârti de probă roțile. Mergeau ca unse și scârțâitul dispăruse. Întoarse scaunul și îl împinse spre locul unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în prezența lui, iar el începu să-i explice cum să tragă piedica, dar ea îl întrerupse. Nu mă interesează, zise ea. Tot ce vreau e arma și gloanțele astea. Îi dăduse separat nouă gloanțe butucănoase, masive. Gloanțele străluceau de parcă fiecare ar fi fost lustruit anume, iar ei îi plăcu senzația pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în fața publicului internațional, am să jonglez cu trei bile sau portocale, tampampam, am să fac sluj, mersi-thank-you-danke, să-mi arunce acadele pe băț, doar îs obișnuiți cu asta, întotdeauna va fi cineva să-mi dea un pumn, să-mi pună piedică, ha-ha-ha, iată, strângeți copii de nasul roșu, face muuu... Cum, n-ați știut? Face muuu... S-a albit și tremură toată. - Vino aici... Nu suportă atingerea, se scutură și-și strânge brațele peste piept. - Lasă... Tu? - Eu îs obosit, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de prudență decît de neexecutarea datoriei. Aflase de fiecare dată la vreme de orice combinație politică, de tranzacțiile mai mult sau mai puțin cinstite care făceau și desfăceau guverne, care împingeau în față pe te miri cine și puneau o piedică zdravănă mersului hotărît al vreunui nume răsunător, afla și tăcea din gură, oricum n-ar fi ajutat pe nimeni cu nimic. Dar nu era un motiv de îngrijorare, de suferință a conștiinței, regimul se păstra! Veneau unii, plecau alții, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî - unde desfătarea trupească nu era o piedică În calea absolutului și care se numea Tao - s‑ar zice c‑ar fi fost mai degrabă consecințele speculațiilor lui Ben Haas decât Înrâurirea nemijlocită a Înțelepciunii Orientului. Așadar, faptul că Ben Haas, la cei treizeci de ani ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și concepte ale căror semnificații ne scapă. Și totuși, e greu să‑i dai dreptate lui Franckel atunci când susține că netransparența Învățăturii de mai târziu a lui Ben Hass ar fi doar consecința nesiguranței ca și rodul „vârstei Împlinite“. (Multe piedici au stat În calea publicării unei ediții critice a operelor sale complete, adversarii lui Haas fiind În primul rând rabinii și moraliștii din chiar consiliul editorial.) Întâmplarea care ne interesează și pe care o vom relata succint nu prea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ema îi este așa de frică, încât nu l-a dibuit nici până acum. Anul trecut am râs teribil de el. Mama și tata l-au lăsat să se creadă nedescoperit, l-au tras de barbă și i-au pus piedică. Smocul de vată i se desprinsese și era tare caraghios să-l vezi cum se chinuie să-l țină acolo unde îi era locul. Unchiul Dali a ieșit foarte mândru de prestația lui. Se opri în fața fetei și repetă categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o familie numeroasă și gălăgioasă, familie grecească, știi, cu zaiafeturi la care toată lumea râde și tăifăsuiește. Cu totul altceva decât erau serile nefericite din Ajunul Crăciunului petre cute alături de părinții mei fără ca vreunul dintre noi să scoată vreo vorbă. Singura piedică e Însurătoarea. Așa ceva nu mă-ncântă! Margaret a zâmbit și ea. Ținea În mână cinci foi de hârtie mototolite și le tot mângâia sperând să le netezească. A privit prima foaie, rândurile scrise de mână, care o umpleau cu volute
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avut nici o dificultate să dea de mica adâncitură unde era cheița. L-a descuiat și a pipăit teancul gros de foi al tezei. S-a Întrebat la ce bun o păstrase atâta vreme. I se părea penibilă, ceva mort, o piedică. A Împins o și a căutat pe pipăite pașaportul. În drum Îi trecuse prin minte că s-ar fi putut să dispară. Îi dăduse atât de puțină importanță, fusese atât de neglijentă, iar acum se ruga să-l găsească la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav pistruii, avea impresia că ei reprezintă o piedică, se apropia mult, mult de oglindă, respirația aburea suprafața lucioasă, se cerceta în amănunt și, nemulțumită, scotea limba la figura pistruiată ce-i răspundea la fel. Venea în pat cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
accepte unul pe celălalt, incomod, imposibil. Mult mai simplu era după ce se stingea lumina, pe sub pleoapele închise să-și deruleze ficțiunile creierului, singurele posibilități de evadare, de refuz al faptului real, să pătrundă acolo, în zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i se lățiseră pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dovedea a fi de data asta extrem de vigilentă. Ovidiu și Carmina erau pionii ei principali, jocul consta în găsirea unor posibilități cât mai atractive și mai picante de a-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun pericol, ea ținea strâns maneta, ca la jocurile mecanice, cu atenția concentrată la maximum gata să intervină cu tact și șiretenie de-ar fi fost cazul. Nu știa nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se plimbe prin camere cu mâinile la spate, așa cum făcea el, ca un leu în cușcă, indecis, înfrigurat, și gândul să-l poarte către ea ca la o posibilă schimbare de decor, tot mai stăruitor până când va înlătura toate piedicile din cale, își va îmbrăca scurta și va coborî scările sărind treptele din două în două, grăbit să ajungă la portiera mașinii sale aflate în parcare. Venise apoi o vreme când Ovidiu lipsise, lipsise mult timp. La sfârșitul primei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochii obosiți pe gâtul lung, cu puține riduri, al Agathei, rămasă fără mângâieri și cu o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care n-am descifrat-o, pe frunte. "Linia mea merge într-o direcție. Tu". Nu i-am ieșit în întîmpinare. Eram circumspectă, pîndeam intenția rea în toate. La prima personală, i-am întors spatele: "Ce-i asta, Rusalin? O piedică în calea uitării, ca-n albumele de elevi?" Am fost nedreaptă. Aș fi vrut să păstrez mi-a plăcut portretul de fetișcană din vremea cînd înotam în lac, așa cum aș fi înotat în cer. Cînd cerul era și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]