701 matches
-
se numește Lulu? Știi că am venit aici ca să-mi reamintesc pielea fetei care în mine a găsit mereu un colț umbrit unde și-a putut legăna păpușa și că jos, pe locul unde tivul rochiei ei atinge pulpa cu pieliță dulce și transparentă am găsit acum un furuncul mizerabil care se numește Lulu? Ninge acum pe marile și sclipitoarele ferestre ale vilei. N-am aprins Heloc lumina în hol. Privesc cum amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive, transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de arome și de informație. Demența și oboseala mea de acum devorează teroarea și depresiunea mea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prin culoarul plin de gelatină, mă zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii lumii. Țeasta mea se bomba, se alungea ca un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o sfâșiere de pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat și totuși plin de o orbitoare fericire țâșnea din carnea dezumflată și flască și se lipea patetic de membrana vibrîndă a marelui pântece. Deveneam una cu păianjenul. Ne frământam împreună, ne amestecam până la indiscernabil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aprinzând aerul în cercuri groase de aur, pierde orice căldură animală, trecând direct în spiritual și cristalin. Icoana aceasta a unui erotism mai înalt - căci totul, totul era simetric, și trebuia să te prăbușești mai întîi în crevase de carne, pielițe și mucilagii ca să ajungi la sacralitatea plăcerii - mi se revela acum, barocă și mișcătoare: doi tineri goi privindu-se-n ochi într-o vale plină de flori. 104 Nu mă mai interesa prea mult cine erau cei doi adolescenți (căci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
posibilă, acum, ca o ultimă șansă, închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum mi-aș extirpa singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îl întreabă tipul. Dar dumneata nu mi-ai văzut regimentul? întreabă generalul..." De fapt, în reveriile lor cele mai adânci, adolescenții se imaginează mereu reduși la esența esențelor tainei sexuale: sânt spermatozoizi înotînd fericiți către imensul astru de cleiuri și pielițe care-i cheamă printr-o chemotaxă magică, imperioasă, distrugătoare... De câtăva vreme rămăsesem cu ochii în gol, atent poate doar la insinuarea serii în aerul care prindea un iz cafeniu. Departe, în sala de discotecă, începuseră să încerce microfoanele " Alo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cavernă de dimensiuni gigantești, cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput, risipite pe jos ca niște cioburi de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne și furtunuri de pieliță. Sânt zdrențe, sânt fîșii! Am fost unde nimeni n-a fost vreodată. Mi-am amintit ce nimeni nu-și amintește. Și bănuiam, bănuisem întotdeauna! Știu acum, când vălul obsesiei mi s-a desprins de pe față, că n-am avut niciodată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am dat seama că nu mă mulțumește ambianța „feminină“ de la politehnică; acolo, toate fetele aveau ochelari și erau prea serioase, știind pe de rost axioma lui Cantor etc. Nu vedeam nimic gratuit la ele, nu tu sfială, nu tu roșirea pieliței obrazului când le priveai prea insistent, nu tu grație și fragilitate: niște masculi În fustă, cu vocile Îngroșate și reci. Unde era muzica știută a sirenelor ademenind lasciv corabia lui Ulise? Unde era aerul acela dens, Încărcat de electricitatea corpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
concentrez și, deodată, o văd elevă În clasa a XI-a la Liceul din Slatina: calc În urma ei cu Irimescu urmărind-o când ieșim de la ore, are sandale cu curele largi; de câte ori ridică piciorul, i se descoperă talpa, mai precis, pielița străvezie din mijlocul tălpii, acolo unde se formează o adâncitură; se vede că are puțin platfus, ceea ce o și Împiedică să meargă mai vioi. Aerul acela de Încetineală maiestuoasă este dat de mișcarea Împiedicată, are gleznele foarte subțiri, neverosimil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
descriu de frică s-o Întâlnesc și să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile feței; acea paloare de hârtie a tenului fin, prea fin pentru aerul tare al câmpiei din cotul acela al Oltului, o pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar nu deosebit de atrăgătoare sau neatrăgătoare. Doar diferite. — De rațe. — Da. Și de multe alte lucruri. — Absolut. Ok, bine, sunt doar o salamandră, iar dacă rațele mă văd ca atare și mă acceptă - de exemplu, că nu am piciorușe cu pielițe cu care să vâslesc prin iazuri, ci îmi folosesc... la naiba, ce folosesc salamandrele? Cozile? Înotătoarele? În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mamă tânără. Nu-i așa că e frumos? Se pare că partea asta nu l-a deranjat pe Duncan. Leigh și Adriana au schimbat priviri între ele, apoi s-au uitat la Emmy care era complet preocupată să-și roadă o pieliță de la o unghie, străduindu-se evident să nu izbucnească în plâns. Deci, asta era. E drept că vârsta tipei, faptul că a fost majoretă, chiar și numele ei, vai-atât-de-drăguț, te cam înfuriau, dar nu erau de netolerat; faptul că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
oferit ei paharul din mâna stânga, împingându-l cu degetele apăsate pe partea plata a piciorului. — Amîndouă sunt vodka martini. Ăsta e simplu, iar ăsta — când a întins mâna dreaptă, ea a observat că avea unghiile curate și albe, cu pielițele moi și îngrijite — este cu adaos de suc de măsline. Pe care îl vrei? Doamne Dumnezeule! Ai zice că asta ar fi fost de ajuns să te dezguste, dar nuuu, nu pe Emmy. Ei i se păruse absolut fascinant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să nu fie obișnuită, aceasta era neliniștea. Ridică paharul și se strădui să zâmbească. Emmy îi zâmbi la rândul ei și spuse: — Cu o singură condiție. Vreau companie. — Companie? întrebă Leigh. Începu să-și roadă buza de jos, prinzând o pieliță între dinții din față. Părea agitată. Adriana se întrebă de ce fata asta părea mereu agitată în ultimul timp, mai ales că toate mergeau atât de frumos în viața ei. — Da, companie. Sunt dispusă să mă destrăbălez dacă tu — și Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sprijini cu spatele de tejghea, își încrucișă brațele și se uită la Duncan cu ochii mijiți. — Ei, n-ai de gând să spui nimic? întrebă el, după care își vârâ degetul arătător în gură și începu să-și roadă o pieliță. Numărul opt sute optișpe din lucrurile de care nu mi-e dor, se gândi Emmy. — Nu prea am chef de discuții în seara asta, spuse Emmy încet uitându-se lung la el. El oftă ca și când totul era foarte dificil. — Em, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să o mănînce. Jim scuipă ultima firimitură În iarba de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la Teatrul Evreiesc de Stat, unde a venit prin transfer de la Teatrul de Stat German din Timișoara. Matilda dormea acoperită cu plăpumi ușoare pline cu puf de gâscă, o pilotă, când el Începu să desprindă carnea caldă a cotletelor de pe pielița coastelor. Fericirea! Ce este fericirea?! „Știți”, ar trebui să faceți niște „completări” la fișa dumneavoastră personală de cadre, câteva lucruri sunt neclare, sau cel mai bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul să meargă de vreme ce mașina este toată acoperită cu pânză și ghirlande? Trebuie să aibă el o gaură pe unde se uită ca să nimerească drumul. Despici cu briceagul o nucă verde. Pielița este amară, miezul e dulce și alb. Stai În vacanță, la țară. Lângă izvor. Undeva În câmp. Ești ascuns după o tufă de măceș. De acolo, În timp ce ronțăi miezul de nucă, te uiți la pulpele albe ale fetei care cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se prelingeau pe corp. Cămașa îmi era udă. Lenjeria era o cârpă umedă care mi se lipise de abdomen, de fese și de adevărata mea problemă. Dovada a ceea ce eram de fapt. Crestătura lui Avraam, semnul legământului, incizia din copilărie, pielița lipsă, dovada incontestabilă a identității mele. Stăteam și mă uitam la bărbatul în uniformă care mă confundase cu un neevreu, amintindu-mi de alți bărbați în uniformă care fuseseră la fel de ineficienți. Nu, nu amintindu-mi, pentru că povestea nu îmi aparținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
frigiderul, mixerul, storcătoare de tot felul, o mașină de spălat vase non plus ultra de la General Electric, o bucătăreasă nemaipomenită. Acolo apăruseră sub îndrumarea ei „scoicile umplute cu creier“, un fel de mâncare din creier de vițel, curățat bine de pielițe, a cărui masă albă era împărțită apoi în cochiliile scoicilor, stropită cu vin alb, presărată cu parmezan și pusă la cuptor Cochiliile scoicilor - pentru noi, copiii, „scoici decojite“, dintre care una atârna ca semnal la noua stație de benzină de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Faci asta din copilărie. Poate că o fac din copilărie, dar astă-seară n-am făcut-o, te asigur. — Hai, zău. Chiar acum ai unul în mână. Roddy mângâie strugurele între un deget și policar - îl simți neted și uleios fără pieliță - apoi îl aruncă în gură. Închise dinții pe el, dar în loc de eliberarea așteptată a siropului proaspăt și aromat pe limbă, simți o fleșcăială cauciucoasă și gura i se umplu cu un gust înfiorător, a cărui virulență n-o mai cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la frate-meu cînd eram acolo săptămîna trecută. Am schimbat doar cîteva cuvinte. L-a cunoscut pe frate-meu cu mulți ani În urmă. Nu Înțeleg de ce trebuia să vină neapărat aici. Începuse să-și muște un deget, mai precis pielița de lîngă unghie. Își ținea capul plecat, iar părul ei negru și des Îi căzuse puțin pe față. Helen o urmări o secundă, apoi se Întoarse să răsfoiască hîrtiile din dosar. În cele din urmă, Viv spuse, destul de neconvingător: — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]