24,603 matches
-
E frumos, i-am spus, dând să-mi trag mâna. S-a răsucit. Continua să-mi țină degetul lipit de buzele ei. Și-a tras piciorul de sub ea. S-a apropiat, strecurându-se pe sub brațul meu. S-a cuibărit la piept. - Mi-e somn, a oftat. De dimineață tot am umblat. Căldura asta m-a toropit. Era cald, într-adevăr, în vagon. Caloriferul ardea sub bancheta noastră. S-a strâns și mai mult în mine, culcându-și capul în poala mea
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
festivaliști ca să-și clameze vocația undeva, în teritoriu, în fața "maselor largi populare de oameni ai muncii". Am dat să urc și eu în autocar dar dramaturgul local, de meserie activist de partid, George Genoiu, mi-a pus aprig mâna în piept: "Tu ce cauți aici?! Ia dă-te jos imediat! Aici sânt numai scriitori!". Am coborât rușinat că am atentat la imaculatul nume de scriitor, dar nu imediat și nici atât de jos cât ar fi dorit el - firește, ce căutam eu
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
cu spaimă) mi-au uscat mîna. Așa era cu poezia. Cum o fi cu proza, nu prea am idee! * Și zilele-s tot mai senine, mai înalte. E o sfințenie-n lumină, o tragedie dulce-n orice obiect luat la piept de soare, un pacinic măcel, un jaf subțire dar adînc. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 8.IX.1980 P.S. Am terminat scrisoarea cu-n nesfîrșit regret. Ce mai fac pînă mîine dimineață?
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Toți clatină din cap, superiori, citiți, cu patalamale zoioase-n buzunarul de la piept: „Da, da, Dinescu; dar mai tîrziu? N-are cultură, să vedem, să vedem. E prea simpatic! Doar cu talentul...” Să-i iei de gît și să-i ucizi? Inutil, apar alții, tot citiți, tot habar neavînd de adevărata poezie! Ce
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
în măruntaiele tale ca o comoară îngropată de barbari. Acum nu mai e nimic de spus cineva continuă să te iubească să legene cuvinte să le adoarmă să tămăduiască spaima. O spaimă lentă hipnotică o cămașă de jar ce arde pieptul și umerii. Ce departe erai ce departe și cum vorbeam singuri ca două felinare mișcate de vânt ca două mierle pe care doar cântecul le mai ține în viață. Loc luminat De o sută de ani port o pelerină transparentă
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu zile și nopți/ ce
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt toate nopțile de-a rândul și pe lângă că am răcit peplin și se prea poate să mă aleg cu o boală de piept din această cumplită glumă a ungurilor, mai e că acum nu mai am nici parale, chiar astăzi, miercuri, voi fi nevoit să trăiesc cu pâine și apă, n-am nici tutun, n-am nici primenele (înot în murdărie de două
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
și hîrtie - prăpastia începe în degetul tău mic.” De prin 1965, ani în șir, umblînd prin praful drumurilor din Dxxx, repetam în neștire o strofă a lui Labiș: „Pentru ce-am plecat? Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept.” Am „plecat” abia în 1975! În mine se cocea „fuga” ce avea să se împlinească peste zece ani. Oare peste alți zece, dacă mai trăiesc, voi zvîrli, definitiv, „masa de scris de sub bărbie”? În 1975 tentativa de-a rupe totul
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
venit să ne luăm rămas bun“. “Stai puțin, stai puțin, strigă iar Andrew. Noi suntem frați de cruce, suntem cavaleri ai mesei rotunde. În fiecare joi, facem ședință de Consiliu Permanent, batem cu săbiile în masă și cu pumnii în piept, facem jurăminte, legăminte, chestii de-astea, toți pentru unul, unul pentru toți...” “Asta e valabil la mușchetari, nu la noi...” “Ba e valabil și la noi. Dacă nu ne salvăm între noi, dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
să auzi o cișmea picurînd pe-o lespede, afară, să dai la o parte un capot uitat de-o femeie pe patul tău, să iei cartea minunată a copilăriei și s-o răsfoiești încet, cu pauze-n care-ți umpli pieptul c-un aer nostalgic, să adormi și să visezi că zbori, că fluturi, scăpat de gravitație, peste pajiști vernil, cot la cot cu miresmele cele mai dragi. "Sînt foarte necăjit că nu am fluturii. Ei, nugaua și catifeaua mă deznădăjduiesc
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe somptuos și departe / cuvântul cartagina albele cetăți cretane / mama mea în chimonoul verde / tata în fața catedralei” /.../ dar nu mai e vremea / să-ți scoți pieptul alb la lumină / pe străzile fără iarbă / crește o lume critică / mai bine în neștire să mergi / cu capul în pânze de heliu”), distanța dintre trăire și posibilitatea expresiei, regizată de “arbitri” constrângători, insinuează sentimentul inautenticității și cere tăcerea: “aici
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
dintre frunzele moarte că brațul unui înecat care cere ajutor. Amorțita de frig, m-am ridicat cu greu și am început să merg, țeapăna, spre casă. Luminile de la ferestre se stinseseră. Percheziția se terminase. Cu inima bătînd să-mi spargă pieptul, m-am întrebat ce rezultat avusese. Aveam să aflu în curînd. Ajungînd la zidul dinspre grădină, am aruncat o privire precauta în curtea din spate, încercînd să descopăr dacă Securitatea lașase un planton acolo. Curtea părea pustie, dar era prea
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
plângi pe zori, până când lumina nu va mai fi sângerie. Moartea, în primăvară în amintirea Marianei Marin Tinerețea aleargă pe gânduri, ochii ei plutesc în aerul subțire, nici o moarte nu o mai poate ajunge. Nici o moarte... pentru că tinerețea are la pieptul ei poezia învăluită într-o anume inocență; pentru că tinerețea stă aplecată asupra poeziei și nu vede moartea în razele soarelui. ...Poemul acesta agățat de primăvară, agățat într-o primăvară ca într-un desen absurd, bătut într-un cui, pe un
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cu viu interes, dar de fapt n-am lăsat-o din mână de la prima la ultima pagină. Cuprinde o lecție magistrală, de demnitate umană, de vitejie românească, de suferință liber consimțită, fără ifose sau moralizări, fără bătutul cu pumnul în piept. Dar mie, păcătosului, numele de familie demn de reverență al comandorului aerului mi-a redat întocmai vipia unei veri de demult, a unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Ce-ar zice despre asta bătrînul Freud? * Agalia îi sărută mereu mîinile Alexandrei! Dar iată-le pe toate: "Surorile Epancin erau, toate trei, niște domnișoare trupeșe, de o constituție robustă și se bucurau de o sănătate înfloritoare, aveau umerii sculpturali, pieptul voinic, brațe puternice, aproape bărbătești și bineînțeles, o poftă de mîncare corespunzătoare, pe care de altfel nici nu încercau s-o ascundă..." Adăugați că-s puse zdravăn pe măritiș. Ce iz trebuie să fi fost la Epancini! Cu stimă și
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
-nghesui în ele, să mă preling, să-l molcomesc pe bărbatul pe jumătate tap, tuciuriu la piele și mai înalt decît mine c-un cap. El mă-nșfăcase de solduri că un neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi, căutător de dinți sănătoși, el se lipea de mine ca o slujnica rîvnind să-și lingușească stăpînii, el phalusul îl rotea că pe-un sfredel năuc, bolborosind în limba de faun hăbăuc. Cine să fie
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
zvonind către vînt, catre mare, bărbatul acesta spasmodic, pe jumătate tap: alesul întors din adîncuri, un faun saltimbanc, cu arșiță-n carne, sau vreun înșelător de la bărbosul Haidoș, din iad? Haidoș Pe brațe avînd tatuate stripteuze albastre cu pojartier, pe piept, un catarg tremurînd în piele, ca un sfredel, în gură, mahorca, pe cap, cozoroc, si pe nas, ochelari de soare, astfel se-nfățișează zeul Haidoș că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher. Slujbași nu are ca să
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
și n-am cui Cum că vis Statuie nu-i Și mă rog aiurea lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
am văzut astă-noapte pe stradă (veneam înspre casă și nu se auzea decât un plânset neîntrerupt în orice parte m-aș fi întors; am văzut-o cu ochii mei: începuse să plouă și poporul fisurii își strângea visele moarte la piept). Sunt tot mai furios și neîmpăcat când mă gândesc la țara în care tot ce li se cuvine oamenilor de rând este pentru ei închis cu cheia. Ah, rostirea acelui cuvânt care va sfărâma toate zăvoarele deodată!
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
Patruzeci de muzicieni înseamnă de fapt patruzeci de violoniști - de vreme ce vioara e instrumentul prin excelență, chitara-zongoră de lângă ea nu-și depășește niciodată rolul acompaniator iar fluierul, un instrument ";mic" la propriu și la figurat, nu poate avea pretenția să țină piept cuplului vioară-chitară. E duminică. La începutul după amiezii a plouat, dar acum e soare. Lăsăm baltă bagajele pe jumătate desfăcute și pornim fără un scop precis: așa, să ne vadă satul, să se vorbească despre noi. Am auzit de altminteri
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
și întristam hîrtia de o lua dracu'. Madi era curtată de mai mulți băieți pe care, dacă avea pică, dacă n-avea, îi băga sub masă la băutură. Apoi făcea cu ochiul, șmecherește. "Bătrîne" - își înfoia glasul, trăgînd bărbia în piept - "he, he, he! Păi, ce, așa merge?" Într-un fel, Madi nu era bună de "iubită", ci de prieten. Dar asta nu se vedea clar atunci. Mai exact, nu vedeam eu. Aici v-ar putea lămuri Pufi, sau Luisa, sau
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
muzică de G. Ucenescu (nu Anton Pasnn, cum se știa pînă mai deunăzi [...])". Referirea la "noua putere" ocultează un adevăr bine cunoscut celor care, în decembrie '89, s-au aflat în mijlocul mulțimii răzvrătite: Deșteaptă-te, române izbucnea din zeci de piepturi, deși oamenii nu-l știau decît cu aproximație. Adoptarea cîntecului ca imn național a fost deci rodul opțiunii populare, consacrată ulterior prin Constituția din 1991. Cît privește paternitatea muzicii, ea îi revine indubitabil lui Anton Pann. Gheorghe Ucenescu, care în
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
am așezat pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele terminații ale unei nopțI ratate alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei șiruri nesfârșite de femei așteptau
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
traversez brațul Chilia într-o lotcă ce mi se lipește de coapse ca un voal de ulm orele alunecă pe fundul deltei împleticindu-se cum cârceii de viță de-a lungul pașilor noștri ce coboară spre miezul nifesima atingem cu piepturile spongioase liniile de metrou apoi mușcăm fiecare din inima celuilalt bucăți groase de plaur parcurgând restul drumului călare pe coama unui pelican cuvintele ne îndepărtează de zgomotul de cireadă cu care începe să se țeasă în jurul nostru acea neliniște ce
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]