674 matches
-
unui șir de întâmplări care debutează cu excluderea sa din partid și se va încheia cu întemnițarea urmată de sinucidere; martor al unui timp ieșit din țâțâni, însoțit de conotații apocaliptice, care va fi consemnat în „jurnalul de bord” - declanșatorul pierzaniei lui Chiril și, totodată, „periscopul lui, prin care se uita deasupra, el navigând în ape atât de înșelătoare”. Romanul este îmbibat de simboluri ale diluviului istoric, ce pot fi reperate încă de la intrarea în scenă a personajului („Dar ce era
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
ale lui „Don Quijote” în românește, București, 1942; Pe urmele lui Don Quijote, București, 1942; Romancero, București, 1947. Traduceri: Ricardo León, Iubirea iubirilor, București, 1922; Joan Maragall, Laude, București, 1922; Prozatorii spanioli contemporani, pref. trad., București, 1923; Cămilo Castelo Branco, Iubire de pierzanie, București, 1927; Giovanni Verga, Povestea unei pitulici, Râmnicu Vâlcea, 1939; Armando Palacio Valdés, Sora Sân Sulpicio, București, 1940; Pedro Calderón de la Barcă, Viața este vis, București, 1942, Doamna Spiriduș, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1966; Lope de Vega, Teatru ales
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
O caracteristică a operei lui P., propensiunea spre parabolă, se manifestă în chipul cel mai explicit în Cezar, măscăriciul piraților sau Capcana sau Cine îndrăznește să verifice dacă împăratul are chelie falsă și în Dirijorul. Prima piesă reface înălțarea și pierzania lui Cezar în versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul ș.a.m.
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
pretențioase, cu persistent iz moralizator. Răul care domnește în societate, întreținut de prejudecăți, e pus pe seama mediului păcătoșit, care încurajează proliferarea „vițiului”; în unele cazuri, vinovată ar fi ereditatea nesănătoasă sau, pur și simplu, slăbiciunea de caracter ce duce la „pierzanie” și, în anumite circumstanțe, chiar la crimă. Un dramaturg pe care succesul nu l-a ocolit a fost, în vremea lui, N. Meseriaș dibaci, cu intuiția efectului scenic, se pricepea să provoace publicului stări de implicare emoțională. Altfel, situațiile pe
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
nu credea o vorbă din spusele lui, ar fi fost bucuros sa se descotorosească de el; aflînd însă că intenția căpitanului era sa-l debarce în primul port convenabil, „arhanghelul“ își deschise toate pecețile și cupele pentru a duce la pierzanie sigură corabia și întreg echipajul ei, în cazul cînd căpitanul și-ar fi pus în aplicare intenția. Atît de puternică era înrîurirea lui asupra oamenilor din echipaj ce-i deveniseră învățăcei, încît ei sfîrșiră prin a se duce buluc la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
marinari să vină cu dînsul într-o ambarcațiune. Porni așadar împreună cu ei și, după multe opinteli și atacuri nereușite, izbuti să înfigă o lance în trupul monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre Nantucket este în jurul Capului Bunei Speranțe. Furtuna care ne tot ciocăne corabia ca să ne-o sfărîme, s-ar putea preface într-o briză prielnică, numai bună să ne ducă spre casă. Acolo, în vînt, totu-i întunecat, ca bezna pierzaniei; pe cînd în partea de sub vînt, e drumul spre casă - acolo văd că se luminează și nu din pricina fulgerelor! în clipa aceea, într-una din pauzele de întuneric dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el un glas, urmat numaidecît de o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să mă dezbar de tremurul ăsta. O să țin cu curaj în mînă flinta, în vreme ce mă gîndesc... Așadar, am venit aici ca să-i raportez despre briză, o briză prielnică. Dar cît de prielnică? Și pentru ce anume? Pentru moarte și pentru pierzanie! prielnică pentru Moby Dick! Un vînt prielnic doar pentru peștele ăla blestemat! Țin în mînă chiar flinta pe care bătrînul a îndreptat-o spre mine - da, m-ar fi ucis chiar cu ea! Și ar fi fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin mările astea primejdioase, numai cu ajutorul lochului, care te induce în eroare?! Și n-a jurat el, chiar în toiul acestui taifun, că nu-i trebuie nici un paratrăznet? Dar cum să lași oare ca un bătrîn descreierat să ducă la pierzanie, odată cu el, echipajul unei întregi corăbii? Da, dacă vasul ăsta pățește o nenorocire - și jur c-o să pățească dacă-l las pe Ahab să-și facă de cap - înseamnă că a ucis cu bună știință peste treizeci de oameni. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plictiseala cu demnitate... Epitetele de mai sus sunt partea finală a unei judecăți pregătite de un episod anterior. Intrând în bar, detectivul încearcă, dintr-o ochire, să stabilească identitatea spațiului în care plonjase. E vorba, desigur, de un loc al pierzaniei, în care fata de la garderobă are „ochii ca păcatele neștiute”, iar vânzătoarea de țigări poartă o îmbrăcăminte atât de sumară, că s-ar fi putut ascunde îndărătul unei scobitori. Unul dintre picioarele ei lungi și frumoase era argintiu, celălalt auriu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mitologia poetului se îmbogățește cu o figurație alegorică - „Păpușarul” scoțând din lada sa tot ce a intrat în neființă, „Ghinărar Marjori”, comandant al invadatoarei oști de omizi, „Bălașul, Zamfirul, Berlantul”, trei lupi vizitatori, „Not, uriașul de-o palmă” ce „aduce pierzania”, „leoaica-ciocârlie” și, mai ales, mierla, interlocutor gracil, muză, dar și autor fictiv, pe seama căruia se pun multe „istorii”. Aceste făpturi par mai puțin participanți la un rit sacrificial, cât purtători ai unui mesaj oracular. Titlul ultimei cărți de versuri, Un
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
nopți, hașiș. De-abia În 1958, ieșind de după barul unei alte Case a Zebrei, bunicul meu va avea răgazul necesar ca să-și amintească visele din tinerețe, cu roți de ruletă. Atunci, Încercând să recupereze timpul pierdut, avea să ajungă la pierzanie. Și vocea lui avea să amuțească pentru totdeauna În viața mea. Desdemona și Sourmelina rămaseră la etaj, unde creșteau copiii. Ceea ce Însemna, practic, că Desdemona Îi lua din pat dimineața, Îi hrănea, Îi spăla pe față și le schimba scutecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
arăta de parcă i-o strânsese mama. Ca și la Dukakis, expresia de pe chipul lui Milton trăda infiltrarea unei conștiințe a greșelii. Nici Milton nu putea să se dea jos de pe vehiculul lui aflat În mișcare. Și el se Îndrepta spre pierzanie. Singura diferență era absența fotografilor, pentru că era În toiul nopții. La o lună după ce se Înrolase În Marina Statelor Unite, Milton era staționat la baza navală Coronado din San Diego. Era membru al Forțelor Amfibii, a căror treabă era să transporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
averea lui Libo... Fără să vrea, strâmbă ușor din colțul gurii. — Mă rog..., ce-o mai fi rămas din ea... Lui Fulcinius vorbele par să i se fi oprit în gât. Augustus îl contemplă cu tristețe. Nu pentru bani uneltesc pierzania lui Libo. În spatele acestei intrigi murdare, ce riscă să-i împroaște pe toți cu noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie. Dar nu pleacă încă. Mai are o ultimă insultă: — Turnătoareo! Tu le ai dus la pierzanie pe mama și pe sora ta. Au nu ți-e teamă că mânia zeilor se va întoarce împotriva ta și a copiilor tăi? CAPITOLUL VI Bărbatul urmărește absent cu degetul așchiile de lemn, subțiri ca firul de păr. Se răsucesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o idee rea ca Seianus să preia o parte din cohortele pretoriene. Ar fi în felul acesta mai bine informat cu privire la ce se petrece în anturajul lui Augustus. Doar Aelius și-a dovedit cu vârf și îndesat abilitatea. A pricinuit pierzania lui Lollius, dușmanul lui de moarte, fără să se implice nici pe sine, nici pe el. — Nero? șoptește sugrumat Seianus. Tiberius își cumpănește atent răspunsul: — Vezi tu, dragul meu, pentru orice muritor hotărârile pe care le ia atârnă de folosul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiind prea departe de locul bătăliei, căpitanul să nu știe nimic despre adevărata stare a luptei. — Fiule, îl țintui episcopul cu privirea... ești prea înverșunat. Trebuie să-ți cercetezi bine sufletul, ca nu cumva înverșunarea asta să-l ducă la pierzanie. Velasco tăcu înroșindu-se la față. După cum spusese și episcopul, de-a lungul vieții sale de călugăr firea sa înverșunată îi adusese mereu mustrările superiorilor. „Dar dacă n-aș fi fost atât de înverșunat”, își zise Velasco în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl privi cu milă pe Velasco, îi întinse mâna și-i primi sărutul. Apoi repetă cu glas plictisit: Fie ca arhiepiscopul să-ți asculte rugămintea... Însă ești prea înverșunat. Ai grijă ca înverșunarea asta să nu-ți ducă sufletul la pierzanie, repetă el. După ce mulțimea s-a împrăștiat, iar episcopul Lerma a plecat și el la episcopie și după ce japonezii s-au întors cu trăsura la mănăstire, rămas singur, Velasco a îngenuncheat în fața altarului. În afară de cele câteva raze de soare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi de exemplu, sclav prin Europa la cules de fructe. Undeva în laboratoarele finanței sau crimei mondiale (fiți siguri că sunt una și același lucru) deja se stabiliseră etapele pe care trebuia să le parcurgă țara noastră până la completa pierzanie. Că am fost copii fără minte în 1989 se văzuse fiindcă am jucat aproape cum ne-au tras sforile păpușarii de dincolo de perdea. Păi unde dracu s-a mai văzut un popor care să facă o revoluție în direct? Orice
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pun astfel de Întrebări? Își spuse ea. Oare nu cumva, gândind astfel, Încep să mă Îndoiesc de cele sfinte și să mă las ispitită de forțele Întunericului ce sălășluiesc În sufletul fiecărui om, ducându-l În cele din urmă la pierzanie?“ Totuși, odată puse În mișcare, Întrebările continuau să se de deruleze de la sine, asemenea unei benzi ce se rotea În Întuneric, proiectând pe ecran imagini din ce În ce mai halucinante, ce se prăbușeau În hău, așezându-se straturi după straturi nu numai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a-i duce În cele din urmă la pierzanie. Ispitirea avea să fie mare, iar rătăcirea și mai mare. Cu ce avea să-i ispitească Necuratul coborât din ceruri? Cu ce altceva decât cu adevărul și cu dreptatea! Cu fericirea și dragostea de semeni? Oamenii priveau ciorchinele de cuiburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui. Subotin nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și, fiindcă se abținuse toată ziua să se atingă de pahar, scoase Înainte de a ieși pe ușă sticla de Royal ascunsă printre acte și Își turnă un borcănel. Și atunci Îi veni ideea nefastă, care avea să-l ducă la pierzanie: să se apropie de gaura unde dispăruse „vedenia“ pe care o avusese cu o noapte mai Înainte. Făcu de-abia un pas, când auzi hodorogind ceva pe sub podeaua de ciment, pe unde, presupunea el, trebuia să fi fost un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o neașteptată turnură politică. Dar, omul guvernului cu gândul În altă parte nu realiză nuanța de revoltă la adresa celor din vârful piramidei, răspunzând În doi peri. „Lăcomia, dorința de-a se Îmbogăți rapid care pe mulți i’a dus la pierzanie. Locuitorii acetei țări nu au Înțeles Încă: Într-o societate totalitară nimeni nu poate avea mai mult decât strictul necesar, după o zi pe alta...!! În această societate construită prin „Voința Poporului”, fiecare va trebui să muncească până la epuizare, să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și În cele din urmă exhumând și incinerând cadavre putrezite. Omul este un ucigaș. Omul are un caracter moral. Anomalia se poate rezolva numai prin nebunie, prin vise nebunești În care iluziile conștiinței sunt Întreținute prin organizare, În stări de pierzanie dementă agățându-se de forme de administrare a afacerilor. Transformând-o În „muncă la guvern“. Toate acelea! Dar pe această lume, el, el acum, Dumnezeule! trebuia să-i ofere fiicei lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]