743 matches
-
și un dușman de tare, O vrut să ne facă rău Da n-o-ngăduit -o Dumnezeu, O trîntit-o cu c... -n pârău, Da ea de ața ismenelor mele s-o apucat Parcă eu eram ginovat, Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Apoi câte pietricele-n fântână Atâtea oale cu smântână, Câți cărbuni în vatră Atâția pețitori la fată, Câte pene pe cucoș Atâția copii burduhoși Câte paie pe casă Atâția galbeni pe masă. Și C. G. în poala antireului strângea În camară ducea Cuconiței
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a părut rău. Aș fi adus în cameră polen sau păr de câine, care-i provocau crize lui Dinu, ca să-l văd învinețindu-se. Câteodată mă urmărea și pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-am mai văzut țopăind. După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu ele în geam. Propriu-zis, nu știu ce urmăream. Acționam în virtutea impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
TERENUL ROȘCAT, DE LĂMÂILE DINTRE REPRIZE SAU DE LIMONADA CARE ÎNȚEAPĂ CU MII DE ACE RĂCORITOARE GÂTLEJURILE USCATE. TARROU NOTEAZĂ DE ALTFEL CĂ ÎN TOT TIMPUL DRUMULUI, PRIN STRĂZILE DESFUNDATE ALE MAHALALEI, JUCĂTORUL NU ÎNCETA SĂ DEA CU PICIORUL ÎN PIETRICELELE PE CARE LE ÎNTÂLNEA. EL ÎNCERCA SĂ LE TRIMITĂ DIRECT ÎN CANALE ȘI CÂND REUȘEA SPUNEA "UNU LA ZERO". CÂND ÎȘI ISPRĂVEA ȚIGARA, SCUIPA MUCUL ÎNAINTEA LUI ȘI ÎNCERCA SĂ-L PRINDĂ DIN ZBOR CU PICIORUL. LÂNGĂ STADION, NIȘTE COPII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar trebuia să te uiți, iar Jaafar și-a petrecut destul timp în preajma lucrurilor prețioase pentru a-și da seama că cel mai important era contextul. Dacă s-ar fi aflat într-un muzeu, așezat pe o pernă, departe de pietricele și capacele de sticle, atunci poate că s-ar fi putut ghici că era un cercel care a fost îngropat cu patru mii cinci sute de ani în urmă, împreună cu o prințesă din Sumer. Pe masa de lucru a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spre marginea trotuarului. Ignatius trânti portiera din spate a taxiului drept sub nasul mamei sale și dădu repede o adresă taximetristului. O lovi apoi peste mâini cu sabia de plastic și-i spuse șoferului să plece imediat. Mașina porni stârnind pietricelele din rigolă care înțepară picioarele doamnei Reilly prin cămașa de noapte ruptă. Se uită o clipă spre luminile roșii din spatele automobilului și apoi alergă în casă să telefoneze Santei. — Te-ai costumat pentru vreo petrecere? îl întrebă șoferul pe Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
citi viitorul clientelor sale, dar odată cu trecerea timpului s-a apucat treptat să folosească tehnici noi și extrem de neconvenționale, precum cărți de tarot, boabe uscate de fasole, monede de argint, mărgele de rozariu, clopoței pentru ușă, perle false, perle veritabile, pietricele din ocean, orice Îi putea aduce vești din lumea paranormală. Uneori vorbea cu aprindere cu umerii ei, pe care, pretindea ea, stăteau bălăngănindu-și picioarele doi djinni invizibili. Cel bun pe umărul drept și cel rău pe umărul stâng. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
câștige alegerile următoare? — Ticăloșii! Sunt o adunătură de mincinoși, a bombănit bunica Gülsüm În loc de răspuns. Ținea În poală o tavă pe care se afla o grămadă de orez pe care Îl alegea, Înainte să-l gătească, În caz că erau prin el pietricele sau coji. Nu știu decât să le facă oamenilor promisiuni și să uite de ele de Îndată ce au fost aleși. Din fotoliul lui de lângă fereastră, Mustafa a privit-o pe maică-sa pe deasupra ziarului pe care-l ținea În mână. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se oprește să ia și niște flori: simte că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege niște bujori îmbobociți și frunzăroși... E deja fericit la gîndul că o s-o vadă și cînd ajunge la ea la fereastră culege pietricele de jos și i le aruncă în geam... o dată, de două ori, de trei ori...iarăși, din nou, iarăși... ea nu apare la geam. Se duce atunci amuzat în scara blocului și o așteaptă să coboare la ora stabilită. Trec
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a părut rău. Aș fi adus în cameră polen sau păr de câine, care-i provocau crize lui Dinu, ca să-l văd învinețindu-se. Câteodată mă urmărea și pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vâslele adânc în apă ca să sperii broaștele; am tulburat balta și nu le-am mai văzut țopăind. După care am întors barca și am vâslit puternic în direcția azilului. M-am dus sub fereastra Moașei, am luat un pumn de pietricele și am început să arunc cu ele în geam. Propriu-zis, nu știu ce urmăream. Acționam în virtutea impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au tot ros. Un pârâu ca toate cele, Nici prea mic și nici prea mare: Curge fără încetare Printre mii de pietricele; Apa lui este curată Și-are numele de fată. Vă spun una și mai lată: Mai există și un sat, Mai fălos ca un băiat, Dar cu nume tot de fată. Am să-ți spun, ca să-nțelegi: S-a suit
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lui nevastă, moartă. Trăise recucerirea Giurgiului ca pe-un act de răzbunare personală. Atunci luase de la un turc ucis în luptă o casetă rotundă, de aur, cu capac bătut cu safire, în care se afla un inel, tot așa, cu pietricele verzulii. Și își adusese aminte de fiica lui. Dar nu ajunsese acasă decât aproape de Crăciunul lui 1446, după ce intraseră în cetatea Târgoviștei oamenii lui Iancu de Hunedoara, într-o zi teribilă de decembrie, pe care a ținut-o minte tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de aproape. Era ora prânzului și biserica era pustie. Urcase treptele schelelor de lemn și se uitase de-aproape: pe haina pictată era împlântat inelul, pe jumătate zidit, și era chiar inelul la care se gândise, unul pătrățos, cu cinci pietricele mici de safir, pe care îl știa bine și la care se gândise adeseori, acel inel care-l tulburase într-o noapte de iarnă. 13. Era într-o noapte de ianuarie a anului 1462, când a văzut prima oară inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui de care nu se despărțea niciodată, uite, inelul ăsta, pe care l-am adus până aici. Era într-adevăr un inel pe care îl știa vag și Zogru, un inel șlefuit ca o scândurică, pe care erau plantate cinci pietricele viorii, una mai mare în mijloc, marcată de un pătrat străjuit într-o parte și în alta de câte două pietricele mai mici. Și pentru că Iscru se apucase să dea la o parte zăpada, mărunțind-o cu vârful iataganului, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
inel pe care îl știa vag și Zogru, un inel șlefuit ca o scândurică, pe care erau plantate cinci pietricele viorii, una mai mare în mijloc, marcată de un pătrat străjuit într-o parte și în alta de câte două pietricele mai mici. Și pentru că Iscru se apucase să dea la o parte zăpada, mărunțind-o cu vârful iataganului, tot spunând Tatăl nostru pentru iertarea spătarului Gongea, lui Zogru îi venea să-i spună du-te, prostule, și vinde inelul la Târgoviște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Am abandonat albumul sperând să găsesc în cufăr un răspuns la întrebarea ce nu-mi dădea pace. Dar n-am găsit nimic decât alte indicii că bunica a dansat în tinerețe. O rochie de un roz pal ce avea multe pietricele colorate zăcea pe fundul lăzii. Fără să mai stau pe gânduri am probat-o. Mi se potrivea perfect. Am luat albumul și am urcat grăbită în casă. Din bucătărie se răspândea în toată casa miros de cozonac. „știe bunica ce-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i și cum să facă un pesar din ceară de albine. Așa că Lea s-a odihnit. S-a bucurat iar de vigoarea fiilor ei și se oprea în fiecare zi să-i mângâie și să se joace cu ei cu pietricele. A făcut iar turtă de miere cum făcea înainte și a plănuit o nouă grădină cu flori care să atragă și mai multe albine de la stupurile din împrejurimi. Dormea liniștită noaptea și se scula împăcată dimineața. Lea își amintea acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a spus Tali și Issachar sau Issa, se țineau pe lângă mine și Iosif, pentru că erau doar cu doi ani mai mari. Ne făceau bebeluși, dar nu trecea un minut și ni se alăturau în țărână și aruncau împreună cu noi pietricele în sus, ca să vedem apoi câte putem prinde cu o singură mână. Era jocul nostru preferat până când eu am ajuns să pot prinde zece pietricele, în timp ce ei puteau doar cinci. În acel moment, frații meu au declarat că jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar nu trecea un minut și ni se alăturau în țărână și aruncau împreună cu noi pietricele în sus, ca să vedem apoi câte putem prinde cu o singură mână. Era jocul nostru preferat până când eu am ajuns să pot prinde zece pietricele, în timp ce ei puteau doar cinci. În acel moment, frații meu au declarat că jocul ăsta era un joc doar pentru fete și nu l-au mai jucat niciodată. Când am împlinit șase ani, eu și Iosif am preluat comanda asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
doi se abonaseră la cortul Leei. Ei nu înțelegeau că Zilpa avea alte calități, că era neîntrecută la țesut și, din păcate, nu aveau cum să știe cât era de talentată la spus povești. Așa că aduceau micile lor daruri - flori, pietricele frumos colorate, fragmente din cuiburi de păsări - la cortul mamei. Ea le ciufulea părul și le dădea să mănânce, iar ei zburdau și se împăunau ca niște mici eroi. Pe de altă parte, cei doi gemeni, Tali și Issa, născuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așteptat. Mai întâi l-am însoțit la bamah și fiecare dintre noi a pus o pietricică pe altar. Bărbații au luat apoi fiecare câte o altă pietricică de pe jos ca să le poarte noroc în călătorie. Lea și Rahela au căutat pietricelele care se găseau sub terebintul a cărui umbră le adusese de atâtea ori alinare. Nimeni n-a scos un cuvânt. Pietricelele aveau să vorbească în numele nostru, iar Bilha a și sărutat-o pe a ei înaine de a o pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi fiecare câte o altă pietricică de pe jos ca să le poarte noroc în călătorie. Lea și Rahela au căutat pietricelele care se găseau sub terebintul a cărui umbră le adusese de atâtea ori alinare. Nimeni n-a scos un cuvânt. Pietricelele aveau să vorbească în numele nostru, iar Bilha a și sărutat-o pe a ei înaine de a o pune pe altar, deasupra celorlalte. Doar Zilpa și cu mine ne pregătiserăm special pentru acest moment. Cu săptămâini înainte, mătușa mea îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dezamăgite că nu știam să le spun mai multe despre minunile pe care le văzusem și secretele pe care le auzisem. Fusese ca și cum umblasem printr-o peșteră plină cu bijuterii strălucitoare, iar eu mă întorsesem doar cu un pumn de pietricele cenușii. Dar totuși ceva îmi amintesc. Îmi amintesc că o dată la fiecare șapte zile, Bunica dădea un mare spectacol din facerea pâinii. În restul zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica îl mânase de la spate pe Iacob de lângă trupul secat al Rahelei și o înmormântase repede și fără pompă la marginea drumului, cu doar câteva pietricele deasupra, care să amintească de marea dragoste a vieții lui. Poate că aș fi stat la mormântului Rahelei cu Inna, care încremenise acolo și poate am fi adunat împreună pietre frumoase ca să împodobim un altar ridicat în memoria unicei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]