540 matches
-
negre, arse de soare și vânt, de sub tichiile largi, ca niște fesuri, ieșea în neorânduială părul aspru și creț terminându-se în perciuni lungi, învârtiți, deopotrivă de negri la bătrân ca și la tânăr. Nu priveau înainte, căutarea lor era piezișă, ca și cum ceva știut doar de ei i-ar fi amenințat mereu. Au spus, schimonosindu-se ca să pronunțe cele câteva cuvinte grecești, că au marfă pentru voievod și pentru marele spătar Mihai. Paza de la poarta Vlah seraiului nu i-a lăsat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a făcut, oh, pulsa, exploda, te rog, și uite că rugămintea-i fu ascultată, complimentul îi pică bine și-i zgândări dorința de a se confesa, iar de-acum o asculta și o pândea, sorbind-o laolaltă cu confesiunea ei piezișă, alunecoasă, țâfnoasă, cum că-i sătulă. Cât de pornită, dragostea mea, câtă ură, ea, una, nu așteaptă chiar nimic de la bărbați. Aha, asta e, dă-i dracului de bărbați, dacă tu nu... Nu ți-i bagă nimeni pe gât, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
clipă, devenind tot mai închis albastră. Numai capul, prin contrast cu restul, mereu mai întunecat, se făcea tot mai luminos, de-o lumină stranie, de vis, radiată într-o aureolă de vapori de aur. Adela strălucea și ea de lumina piezișă a soarelui, și acum întîia oară văzui, cu strângere de inimă, deasupra buzei ei o umbră ideală de puf auriu. O simții înfiorîndu-se. În adevăr, razele soarelui nu mai aduceau căldură. Trebuia să ne întoarcem. I-am pus șalul pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lungă decât el de vreo câteva ori, încărcată cu saci plini sau cu strujeni de porumb. Și iarăși mă miram, de unde atâta forță la un pumn de animal? Măgărușul trăgea căruța aparent fără efort, omul cu fața galbenă, ochii puțin pieziși și cu nasul turtit îl îndemna alene, iar în dreptul nostru, ne saluta cu o deosebită politețe. După vreo două ore de mers, am ajuns la Sf. Gheorghe. Înainte de a ajunge la Tulcea, aveam să trecem și bacul de aici peste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să vă spun cât timp, în orice caz, curând am intrat într-un sătuc, care nu era alul decât Gorgova. Prima etapă a călătoriei noastre se apropia de sfârșit. Înaintam pe un drum, în stânga priveam măreața Sulină, cu malurile lor piezișe și adânci, iar pe partea dreaptă, garduri frumoase, după care stăteau drepte și curate, casele. Am mers până la un gard unde se afla un magazin minuscul mixt. Am oprit. Tarzan s-a dus la magazin și a bătut în gemuleț
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
grămada aceea de pepeni verzi și galbeni. La fel ca rândul trecut, am cumpărat vreo opt harbuji și am plecat pe drumul de pietriș și nisip spre Gorgova. Cum vă spuneam mai sus, drumul înainta între două canale cu malurile piezișe, de vreun metru și jumătate până la apă. Se făcuse noapte și ploua, ploua mereu, și era acum înăbușitor de cald. Pe deasupra, roiau și țânțarii, mari și foarte agresivi. La un moment dar, roata din față a luat-o spre stânga
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scaun pentru haizaș și legă într-o prăjină lungă prosopul cu fire de busuioc, semn că se ridică casă nouă. S-a băut atuncea un șip cu rachiu tare de curcudele. De scaun, costoroabele au fost prinse apoi cu căpriori pieziși pe care fu înălțat pe prăjini, cu mari sforțări și hăulituri lungi, haizașul de la casa veche, peste care s-au așternut paie noi. între amânari locuința a fost înfundată apoi cu bucăți de plop despicat, șușelită și lipită, iar către
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce în ce mai repede, mă refugiam în jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era mereu acolo, pulsând cald, în curs de a-și desfășura procesele fiziologice salvatoare. A tuși, a mă scărpina sau a face pipi deveneau tehnici de neprețuit în inevitabila confruntare cu vocile. Căci, deși eram regina lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Brusc, am sărit din pat și am alergat până la Tessie ca s-o Îmbrățișez. ― Ce-ți veni? mă Întrebă. Aveam ochii În lacrimi. Tessie le interpretă ca lacrimi de ușurare, după toate prin câte trecusem. În holul Îngust, Întunecat și pieziș, decupat dintr-un fost apartament, ne-am Îmbrățișat și am plâns. După ce au plecat, mi-am scos geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Indiana, m-am șmecherit. Zâmbeam foarte rar. Pe tot parcursul statului Illinois m-am uitat chiorâș, precum Clint Eastwood. Era o ditamai cacealmaua, dar tot așa era la majoritatea bărbaților. Ne fâțâiam cu toții Încoace și Încolo și ne aruncam priviri piezișe. Înfumurarea mea nu era chiar așa de diferită de cea pe care o afișează o grămadă de adolescenți care Încearcă să facă pe bărbații. De asta și era convingătoare. Falsitatea ei o făcea credibilă. Din când În când uitam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vreodată că bucătăreasa poate avea un copil? Și cum de s-a întâmplat ca în acea zi să-l aducă la grădiniță? Nu vom ști niciodată. Ceea ce trebuie reținut e că acea ființă care tot dădea târcoale nisiparului cu priviri piezișe de animal la pândă nu era ca noi. Era la școală. Și nu oricum, ci într-a patra. Era, dacă vreți, ca și cum Mircea cel Bătrân ar fi fost încolțit de tancurile și mitralierele U.R.S.S.-ului. Un U.R.S.S. amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Bucuria de-ași revedea locurile care-i duceau dorul, oamenii ce i se păreau atât de familiari Îl impulsionă să uite gerul cumplit, de supărare, de oboseală, adresându-se taximetristului. „Cât datorez patroane...?” Șoferul Îl iscodi câteva momente privindu-l pieziși, se mai gândi puțin dând impresia unor calcule exacte, apoi pronunță cu mâna Întinsă. „Cinci sute lei...” Tony Pavone Îi cercetă fizionomia feței să observe dacă acesta glumește ori vorbește serios. Era adevărat, de fapt, șapte-opt ani cât timp lipsise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar În pragul ei apăru un individ Îmbrăcat dezordonat. În mână ține un fel de mapă ce imita pielea și din care unele hârtii erau agățate gata să se Împrăștie În toate direcțiile. Dădu mâna cu Șeful Șantierului și privind pieziși la Tony Pavone, se Încruntă. „Îți ordon Imediat, părăsește Încăperea,a-i Înțeles...!?” Felul disgrațios În care individul Îl dăduse afară din birou Îl indignă și numai rațiunea Înțeleaptă Îl opri să nu se Întoarcă Înapoi să-i administreze o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
măsoare platforma betonată cu șuplerul și cântarul farmaceutic, să stabileasă un suficient de substanțial prejudiciu pentru a-l putea priponi pe omul care-l avea În imaginația lui...! Înapoie dosarul Șefului de Șantier, Își aprinse o țigară americană privindu-l pieziși. „Știi ceva...? De fapt eu nu am nimic Împotriva ta și nici nu ma interesezi ca persoană, Îmi fac doar datoria...! Bine, dacă sunt pus În situație să te cred, te rog să prezinți procesul verbal de predare al buturugilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
societate informez superiorii mei precizănd... Nu-i da-ți atenție, acest individ e un periculos excroc care va fi foarte curând din nou arestat, te mai poate apăra cineva...?” Bagă-ți mințile În cap, potolește-te...!” Tony Pavone Îl privi pieziși. „Nu trebue să mă apăr...?” „Reclamând un ofițer de miliție...? Ști-i ce, nu sunt supărat pe tine și, să-ți dovedesc prietenia mea... hai mi bine să Încheiem un armistițiu...!” „Nu Înțeleg...!” „Promit, te voi lăsa În pace ba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Felix se apropie cu nesiguranță. - Aici stă domnișoara Otilia Giurgiuveanu, zise el. - Eu am adus mereu aici la domnișoara Otilia Mărculescu,ripostă factorul, sigur pe experiența lui. Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din mâinile factorului, aruncând o privire piezișă lui Felix. Acesta se retrase confuz în chioșcul lui, cu desăvârșire dezorientat. De ce Otilia, căci nu putea fi decât ea, să se cheme Mărculescu, și nu Giurgiuveanu? Să nu fie fata lui Costache i se părea o imposibilitate, și ipoteza
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o denunță în propria-i adolescență formativă și căreia îi opune dubiile meditației mature, dar tot prin acea privire a Melancoliei, metamorfozată. E aici un joc de ipostaze și contradicții scump nu numai poetului din G. Călinescu. Oricum, privirea indirectă, piezișă, ca atitudine lirică, e o idee profundă și plină de semnificații. Mai cu seamă dacă avem în vedere vocația fundamentală a lui G. Călinescu, de a considera lumea (în care cuprinde însăși persoana sa) sub specia comicului, deci abolind melancolia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a lui G. Călinescu, de a considera lumea (în care cuprinde însăși persoana sa) sub specia comicului, deci abolind melancolia: el se situează pe sine, un liric în universul integrator, nu ca poet, ci în postură de poet. O disimulare piezișă, ce determină acea mefiență aproape generală a criticii față de poezia călinesciană, bănuită de inautenticitate. Doar că, pe aria întreagă a lirismului călinescian, mimetismul, pastișa, imitația se revelează ca forme ale posturii, ale disimulării, ale "privirii indirecte". Ele nu reflectă o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tavan pe care îl urmărea în cele mai mici neregularități ale lui -, cu buzele strânse peste dinții albi, mici și ascuțiți, și pe urmă, clipind des și mărunt, lăsând să-i scape printre pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul pe care, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apucă un drum mai scurt, însă cu mult mai anevoios și mai periculos decât acela pe care-și pusese la cale intrarea lui în munți. O strâmtoare care ducea prin râpe înguste de munte, pe lângă poboară de stânci și înălțimi piezișe, de-a lungul unui pârâu repede, neșesuit, și-n care nu se putea dezvolta pedestrimea, deci și mai puțin călărimea, dar prin care puteai să ajungi mai repede la orașul Berrhoe (Veria), puse oastea romeică și pe imprudentul împărat în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt icoane ale obiectelor, ci schemate. Cu noțiunea unui triunghi în genere nici o icoană a acestuia n-ar fi vrodată adecuată. Căci n-ar ajunge generalitatea noțiunei care face ca aceasta să fie valabilă pentru triunghiuri de tot soiul (dreptunghe, piezișe, schiefw[inkelig] etc. ), ci ar rămânea mărginită numai la o parte a acestei sfere. Schema unui triunghi nu poate exista nicăieri decât numai în cugetare și însemnează regula sintezei imaginației în privirea formelor pure din spațiu. Și mai puțin ajunge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri, avu parte de o priveliște de nota 10: Exley Îndesa pileală În depozit. Glasuri: Brava, băiatu’! Bud Barosanu’! Mutrele din spatele glasurilor: piezișe, rele. Exley Încă băga mare. Domnul Abstinent cu frica lui Dumnezeu. Bud goni pe coridor și Îl Încuie În debara. CAPITOLUL 5 Închis Într-o chițimie de doi metri pe doi. Fără geamuri, fără telefon, fără interfon. De pe rafturi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Printemps a reacționat și în fața lumii de basm care i s-a deschis la picioare când a ajuns în Champs-Elysées, străjuit de ambele părți de brazi uriași pudrați cu alb și sufocat de ghirlande și lumini. A aruncat o privire piezișă pe sub sprâncene, a mârâit și a declarat că nu e tentat să treacă pragul acestei lumi. Am făcut cale întoarsă. Apoi ne-am despărțit din nou. El a revenit în România, eu am rămas încă un an în Germania. Sejurul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În biroul lui, unde secretara Îi citea rubrica „Documente vechi“ dintr-un ziar, Lalo Bello despre originea unor averi și rivalități politice... premierul trecu pe lîngă istoric și ochiul său stîng satanic Îi ajunsese aproape pînă la ureche, o privire piezișă care se transformă Într-o privire directă și Încărcată de ură, Lastarria fu cuprins de spaimă și Într-o clipă, În sfîrșit, Lalo Bello se dezumflă În norul cald al primului și imensului fum pe care-l trase În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]