1,548 matches
-
prind și fluturi la cravată.E ora cînd prin case lupii urlăcu beregăți tăiate de-ntunericși într-un gang, un înger blond, din surlă,vrea să îmi vîndă busuioc eteric.Cînd s-or trezi la viață cerșetorii,eu voi dormi în pijama scrobită,și vor crăpa deasupra noastră zoriica niște ouă sfîrîind pe-o plită.... XXIV. SÎNT O RANĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. V-aș îndruma să mergeți pe caii de lumină, V-aș
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
oare despre el? Dar mai știa și altceva? După felul cum retezase discuția, s-ar fi zis că da. Cam interesantă această doamnă, oricine ar fi fost ea. Hm, aiurea, prostii... Asta era problema mea acum sau că n-am pijama și periuță de dinți ?! În mașină era plăcut, aerul condiționat avea proprietăți odorifice, pe care nu le sesizasem de la Început. M-am relaxat, lăsând la o parte orice gând privitor la prezent, trecut sau viitor. O dulce toropeală a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bun augur. Mi se mai Întâmplase și altă dată să fac inconștient lucruri aparent lipsite de logică sau chiar Împotriva oricărei rațiuni, care, ulterior, se dovedeau a nu fi deloc aberante, dimpotrivă. După ce ieșisem de la duș, de exemplu, nu Îmbrăcasem pijamaua, așa cum s-ar fi cuvenit, ci mă echipasem pentru părăsirea camerei, deși gândul că acest lucru ar fi posibil nu-mi trecuse deloc prin cap la momentul respectiv. Se pare că, uneori, subconștientul meu funcționa liber de determinările imediate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scos capul de după paravan. Chipul îi era răvășit. „Extraordinar ce-ți seamănă glasul cu glasul mamei! - a bâiguit el. O clipă am crezut că e ea. Du-te repede la magazie și spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu glasul mamei! - a bâiguit el. O clipă am crezut că e ea. Du-te repede la magazie și spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
magazie și spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spune c-am zis eu să-ți dea pijamaua aia verde.” Episodul 64 RUGĂMINTEA COSETTEI — M-am dus la magazie după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după pijamaua verde, cum îmi poruncise sultanul - urmă Cosette. Să știi că era o mare cinste să îmbraci pijamaua verde. Pijamale verzi permanente n-aveau decât sultanul, mama sultanului și viziriul. Cadânele numai în ocazii cu totul speciale puteau îmbrăca pijamale verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
verzi, cu prilejul zilei Padișahului când, mă rog, la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la ceremonia de culcare asista și poporul, sau în urma unui eveniment important, cum a fost victoria de la Nicopole, când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când corpului de cadâne i s-a acordat, pentru contribuția adusă sănătății sultanului, două pijamale verzi cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu eșarfa. în restul timpului îmbrăcau pijamale incolore, obișnuite, transparente în cazul sultanului și opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
organizase pe celelalte pe schimburi: două dădeau la catâri, două se ocupau de tata, două se odihneau și ea conducea. Ba o dată când m-am întors din Pocuția, a cutezat să-mi spună că n-au decât un rând de pijamale și că vor două. Ei, dacă asta vrei, ia treci tu la veterani, m-am gândit, și i-am făcut vânt. Aș fi trimis-o și pe grecoaică, fiindcă e o leneșă ce nu s-a pomenit și-i cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din ce În ce mai nerușinat, Încît nu mai distingeai dacă hohotele acelea erau de rîs sau de plîns. Anna a luat-o la fugă și nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5 Psihiatrie. Pe băncile de la intrare ședeau niște pacienți În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în fiecare dimineață ca focul. Lăptarul dădea de știre peste tot că nici în noaptea aceea nu murise. Că a băut de față cu el o jumătate de litru de lapte dintr-o suflare. „Păi, bineînțeles că din sticlă! În pijama, bineînțeles! Păi, bineînțeles că-i era frig! I se prelingea atât de savuros la colțul buzelor, că mi s-a făcut și mie poftă. Am ciocnit.“ De la acest sfintesisoieăstamaitrăiește a devenit el Sfântul Bódog. Apoi, într-o după-amiază, a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vorba? a spus înțepată. — Chiar nu știți, doamnă Hammond? —Mai mult ca sigur că nu. Are legătură cu galeria pentru care lucrezi? Și dacă da, sunt surprinsă că nu poate aștepta până mâine. Purta un halat bleumarin din mătase peste pijamalele din același material. Piciorul ei delicat și lung se termina în papuci de catifea. Probabil se schimbase în grabă; aș fi fost convinsă că a stat acasă toată seara dacă nu aș fi văzut-o intrând în casă cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-se fix la mine. —A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima oară în seara aceea. M-am gândit că probabil a realizat ce se întâmplase, venind acasă, găsind-o pe ea în pijamalele de mătase pe canapeaua de brocart în opulentul living. —Walter, a spus ea. E mort. Clifford Hammond nu a exclamat: „Walter, mort? Cum? De ce?“, ci pur și simplu a rămas acolo, fără să se miște, cu ochii fixați pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de nisip, și apoi liniște. Aveam să mă trezesc îngrozită și memoria mi-ar fi reamintit că nu a fost vis, ci realitate. Aș fi văzut-o pe Catherine Hammond pe canapeaua ei de brocart, în halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o placă stricată, au dispărut în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ofticat, încât pufnea și trosnea continuu, într-o mișcare ciudată care îl făcea mai-mai să se prăbușească de pe scaun, deși el ar fi vrut din toată inima să șadă. Era îmbrăcat nici mai mult, nici mai puțin decât în pijama. Ochelarii îi săltau de pe nas până în creștetul capului, apoi coborau până la bărbie, pentru ca în cele din urmă să revină din nou la locul lor obișnuit. - X! X! țipa domnul acesta, indicând spre tavan, din motive pe care nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei măsuri pe care o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se miște în jos, încet și amenințător. La început apăru în ușa întredeschisă un ochi speriat, după asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui căpșor fermecător. Tocurile înalte ale pantofilor ei roșii fără ștaif țăcăneau pe parchet. - Eeeiii, spuse ea, cu ochii pe Nelly și pe Kitty, fără să ne dea vreo atenție nici mie, nici lui Iag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi spuneți ce-i aceea femeie. Eu. Ce-i aceea femeie? Cum să nu, știu. Femeia este ca și șampania: când e rece, amețește teribil, dacă are ambalajul franțuzesc, costă mai scump. Se apropie de mine, fâlfâindu-și pantalonii de pijama și țăcănind cu tocurile. - Dacă definiția dumneavoastră este corectă, spuse ea încet, privind cu coada ochiului la Nelly și Kitty, aș avea motive să cred că pivnița dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ea. Încercați să stați liniștit deocam dată. Vreau să vă iau temperatura, după care îl chem pe domnul doctor. După ce privise termometrul și notase ceva în fișă, îl ajută să se ridice în șezut și, cu mișcări pricepute îi schimbă pijamaua de spital. De acum va trebui să încercați să vă ridicați singur. îi spuse ea. Mai întâi la marginea patului și apoi chiar să faceți câțiva pași prin salon. Îi schimbă perfuzia, aranjă puțin cuvertura cu care era învelit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă pat, fără să țină seama de protestele lui. Acum câteva ceasuri te vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mine în puterea nopții, acum vrei s-o ștergi englezește? Aruncase pătura sub care dormea într-o parte și se ridicase în capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui goale, nici măcar nu atingeau podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei mâneci lungi îi acopereau mâinile micuțe. Pe cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]