408 matches
-
într-o aripă a ei își avea o ascunzătoare un paznic, un ins plătit să se ocupe de grădină și să păzească edificiul în timpul nopții sau în acele duminici cînd Casa rămînea închisă. Undeva, ascunsă, lipită ca un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe el. soneria funcționa încă și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și să păzească edificiul în timpul nopții sau în acele duminici cînd Casa rămînea închisă. Undeva, ascunsă, lipită ca un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe el. soneria funcționa încă și auzirăm sunetul ei subțirel, dar strident, mai puternic chiar decît vacarmului continuu provocat de circulația în sens unic al
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru independența națională din anul 1877, am decis în anul 1880, dupe votul dat de Camerile Legiuitoare a săvârși clădirea acestui locaș Dumnedeesc, începând lucrările de restaurare în 15 april 1881, când s-a pus a doua peatră fondamentală la pilaștrii interiori adaoși acum din nou pentru susținerea bolților. Terminatu-sa întreaga lucrare în anul Mântuirei 1886, al domniei noastre al doue-deci și unulea, al regatului meu al șăselea, împodobinduse... Prin stăruința prea sânțitului arhiepiscop și mitropolit Moldovei și Sucevei Iosif
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
treacă printre ele, ca printr-un locaș familiar. Scările se desfășurau majestuoase, cu autenticitatea marmorei și se opreau în marginea coridoarelor banale, care deserveau sălile lăturalnice de expoziție. Săli burgheze, cu vederea deschisă spre oraș. Pinacoteca se ascundea ermetică după pilaștri, dosnică ca un mizantrop. Mini intră la întîmplare. Tocmai constata cu jale prezența unei aceleiași acuarele litografice, reprodusă în sute de variante, când fu salutată de însuși doctorul Rim, plin de grație. Ce căutau acolo? se întrebară reciproc. Căutau ceea ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o cornișă lintel, iar dedesubt, banchine. Ambele turle au câte o bază pătrată, decorate cu un rând de firide oarbe și cealaltă stelată. Forma exterioară a turlelor este octogonală și decorată cu arcaturi trilobate pe fețele cu ferestre și cu pilaștri angajați, fixați în unghiurile bazei stelate. Partea de deasupra brâului torsadă este decorată cu colonete angajate, cu capitele pătrate și două rânduri de firide suprapuse. Ferestrele turlelor au aceleași elemente decorative ca și ale naosului, pronaosului și altarului, iar cornișele
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vre-o trandafirie și sălbatecă Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Merveilles, dar și altele, sunt doar câteva din cele mai de seamă. Cel puțin trei sunt elementele care susțin partea cea mai spectaculoasă a acestor panorame din adâncurile pământului. în primul rând, stalacmitele și stalactitele. Acestea au uneori înfățișarea unor pilaștri din marmură, alteori iau chipuri umane, de o perfectă suplețe și cu aer fantastic. în al doilea rând, pârâiașele cu ape limpezi, pe care se poate pluti cu barca. în al treilea rând, picturile rupestre, de o expresivitate uimitoare. Ele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
scăpa de greutatea ochilor ei satur nini. Eram într-un muzeu vid, doar noi doi, urmă rin du-ne printre sarcofage. Mă ajungea, șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față-n față cu ea, umedă și viscerală. O lo veam peste obraz, o sfâșiam cu unghiile. O spintecam cu un cuțit apărut cine știe cum în mâna mea. Cădea și se ridica din nou și venea iar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
murmură ofițerul. El tresări. — Am luptat sub comanda tatălui tău, adăugă militarul. Nu-i răspunse - îi aruncă o privire, dar nu întoarse capul. Și ofițerul se uita înainte, abia mișcându-și buzele. Intrară într-un portic în stil vechi, cu pilaștri din cărămidă. Ofițerul spuse: — Tatăl tău te aducea cu el în șa, în mijlocul nostru. Gajus întoarse capul; militarul continuă: — Odată, pe Rhenus, te-am urcat pe calul lui. Cizmele tale au stat în mâna asta. Ți se zicea Caligula. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apa din Serinum. Așa flota nu va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă de șaptezeci de metri, cu pilaștri solizi săpați în stâncă. — Mulțumită străbunului tău, acum nimeni, în nici un colț din mările acestea, nu îndrăznește să navigheze fără acordul Romei, declară prefectul. Oamenii din Classis Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pentru că importantul port Puteoli se cufunda în nisip, inginerii imperiali construiseră un chei nou, cu o formă nemaivăzută: scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de scânduri, ce devenise un pod lung. — „Băiatul“ l-a inaugurat trecând călare peste el. Oamenii se uitau cu gura căscată, iar el glumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un chei nou, cu o formă nemaivăzută: scufundând în mare corpurile unor vechi corăbii umplute cu harena și pulvis puteolana - un amestec ce se solidifica rapid în apă -, construiseră pilaștri solizi care spărgeau valurile, în timp ce orificiile permiteau refluxul nisipului. Pe pilaștrii aceia așezaseră o platformă robustă de scânduri, ce devenise un pod lung. — „Băiatul“ l-a inaugurat trecând călare peste el. Oamenii se uitau cu gura căscată, iar el glumea pe seama vechii profeții a lui Thrasyllus. Va aduceți aminte? Thrasyllus i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman nu fusese gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala, scările, soclurile pilaștrilor și coloanelor, se adunase în mici dune la baza zidurilor și în porticuri. Templul nu era foarte înalt, dar avea o lungime colosală. În Egiptul antic, dacă - în semn de devoțiune sau de mulțumire în cazul victoriilor - la un templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sală sau un portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată de nisip, și a descoperit o imensă sală hipostilă, cu două rânduri de câte douăsprezece coloane. A rămas uluit, pentru că nu erau pilaștri în stil egiptean, ci coloane din epoca imperială romană. Prin urmare, un împărat roman necunoscut nu numai că pusese să fie reprezentat în basoreliefuri, dar adăugase templului un vestibul mare, un nou khont. Cine putea să ajungă acolo? Împărații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fată de vreo 18-19 ani. Tu ești în cel mai frumos loc din lume și... vocea părea să pălească... Toată lumea părea perfidă pentru copil. Coloanele adosate stăteau să cadă, era parcă în alt loc! Acum, literalmente, el chiar înțelegea. Un pilastru galben-pai părea irezistibil, căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frumos loc din lume și... vocea părea să pălească... Toată lumea părea perfidă pentru copil. Coloanele adosate stăteau să cadă, era parcă în alt loc! Acum, literalmente, el chiar înțelegea. Un pilastru galben-pai părea irezistibil, căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suscită în corpul spectatorului trezirea mișcărilor virtuale care co-constituie corporeitatea sa originară și o definesc. Jocul pe această fațadă, potrivit orizontalei și verticalei, al forțelor care se adaugă una alteia sau se combat, energiile nebune izvorâte din pământ, canalizate de pilaștri și care se înalță către cer, multiplicându-și vertiginos puterea sub greutatea cornișelor în ieșinduri care le zdrobesc, impulsiile care, îndepărtându-se de centru, vin să se izbească de proiecțiile de unghi înainte de a reveni către el pentru a se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai mare biserică a creștinătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai mare biserică a creștinătății. Poetul intră pe șantier, Încercând să evite roabele și mai ales roțile de scripeți care se Învârteau În jurul precum piesele unui model planetar care o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu-și ce se va fi ales de acel edificiu, odată terminat. Un templu de giganți Înălțat pentru niște oameni atât de neînsemnați... Iacopo Îi urmărise privirea. Când va fi acoperită, la Încrucișarea pilaștrilor, va fi biserica cea mai mare a creștinătății. Capodopera lui Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi pe toată fața pământului. — Numele Florenței e de acum bine cunoscut și În iad, messer Iacopo, murmură Dante. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii. Sub picioare simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia să fie argila de pe malul râului Arno, care urca până acolo atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]