3,133 matches
-
clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie. Pipăi din instinct și ramura cu frunza acantului antic, reversul monedei de aur, apoi strânse bănuțul acela tare, tare ... până îl simți spărgându-i epiderma ca pe un miez de migdală coaja țăndărită în zeci de ciocane. Pumnul nu obosise, doar
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Fragment_de_roman_femeie_in_fata_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
minte, o accelera chiar cu propria-i viața; ei doi, în echipă, mergeau mână în mână spre distrugere sigură. I se făcuse frig și fierbințeală deodată, ca și cum ar fi locuit într-un tub cu mercur fără formulă precisă. Apoi auzi, pipăi, simți cum trenul se reîntrăgea și se desfunda din troiene. Era un balaur foarte bătrân; fără a fi viu, dar nici mort încă. Fără linie ferată sub roțile în mișcare, fără impiegat de serviciu, trenul fantomatic bâjbâia ca orbul prin
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Fragment_de_roman_femeie_in_fata_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Însă-n ele nu-i nici un răspuns. Umbrele mănâncă din secunde Ca să piară-mprospătatul nou, Singur mie doar îmi pot răspunde Căci pierdui și urma de ecou. Caut un cuvânt care să spere Numai nu o lege de bigot Degetele-mi pipăie-ntuneric - Altceva ca să găsesc nu pot. Lacăte mă latră din belciuge, Geme-ncet un zvon bisericesc - O lumină mică mi-ar ajunge Ca să pot cu ochii să-i vorbesc. Noaptea însă numai se îngroașă De tăișu-i rece mic m-am
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/victor_bragagiu_1495497363.html [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
o verdeață mai intensă decât a ierbii, populate cu o mulțime de păsări micuțe cu penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_20_.html [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă se-așează pe sânul cu mințile duse pierdut între perini de mofturi seduse te-ating peste vise cu-a mâinii zveltețe te pierzi în marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec peste tine în cernerea nopții la poarta tăcerii cu ivărul sorții închid dezgolirea ce-nalță păcatul privesc rătăcită de-a lungul de-a latul
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
și bea odihnireami-e dor să te mângâi ce dor mă apasăpe creștetul minții un fir de mătasăse-așează pe sânul cu mințile dusepierdut între perini de mofturi sedusete-ating peste vise cu-a mâinii zveltețete pierzi în marasmul de basm si blândețeeu pipăi o boare ce curge prin tinete-nchizi în amorul ce fierbe în minem-aplec peste tine în cernerea nopțiila poarta tăcerii cu ivărul sorțiiînchid dezgolirea ce-nalță păcatulprivesc rătăcită de-a lungul de-a latultu uiți să te nărui mai bei
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
intrare, îi lumină chipul un reflex de oglindă (oare când apăruse acolo, parcă ieri nu era?!). Se privi și rămase înmărmurită: cicatricea îi dispăruse, își recăpătase frumusețea chipului de dinainte de accident! Dar, cum?!... Speriată, intră în cameră, deschise valiza și pipăi portretul. Era la locul lui, purtând ca povară toată urâțenia pe care o greșală a destinului o aruncase pe chipul ei. Vru să alerge în parc, să-i mulțumească pictorului. Dar, zâmbind în sine, se răzgândi, rămânând să guste clipa
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1413651039.html [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cristalul făgăduit - din noi, împreună Sensurile se adună, o parte se amplifică, o parte se neutralizează, iar unele sensuri se caută în permanență în torța luminii, în beznă pipăind cu căldură întunericul, atingând organele nobile, de la creier până la inimă, sufletul nu se lasă prins, nu-l găsești, el are un lăcaș enigmatic, mereu mobil, când se mută în palmă, iris sau curbura umărului, când în aplecarea spre omenire, o
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cristalul_fagaduit_din_noi_impreuna.html [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
când în aplecarea spre omenire, o femeie sau anotimp, autoregenerându-se după fiecare seară împuținată sau fiecare noapte insuficient de luminată. El, sufletul, întotdeauna se deghizează ca să nu fie susceptibil la expunere și fragilitate, spargere și destrămare. Ne căutăm în întuneric, pipăind spațiul interpus ca formă și mărime, culoarea o percepem deslușind muzica pașilor efectivi, proiectați pe ecrane fotosensibile, cuvintele ne călăuzesc în șoapte, escaladând dealuri ca niște puzzle- construite din reproșuri, indignări și mândrie. Ne căutăm să ne atingem în real
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cristalul_fagaduit_din_noi_impreuna.html [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria îmi este Limba
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Intelepciunea_limbii_romane_poem_de_al_florin_tene_1358756040.html [Corola-blog/BlogPost/342377_a_343706]
-
dar ce zic eu, Caragiale, Eminescu, Shakespeare, Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, și, vă mulțumesc că nu m-ați uitat, eu, ar plânge într-o singură lacrimă, la marginea Iovacrei. Gândește, amoebă a sufletului: visează, gând al Hamangiei; admiră, prunc al gânguritului; pipăie, meșter al ghioceilor; cutremură-te, intrare a paradisului ! Freacă-te la ochi, corp profesoral al infinitului! Inspiră-te, garnizoană a pântecului ! Îmbucă, maxilar al ochiului ! Bucură-te, lumânare a sufletului ! Căci la intrarea din spate a Teatrului Național din Iovacra
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/De_pe_caracalului_la_scoala_olteneasca_in_politica_si_inapoi.html [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
peste obstacolele vieții. Am fost creați într-un chip minunat, având cele mai minunate daruri pe care le putem folosi, spre folosul nostru și a celor din jur. Prin simțurile pe care Divinul Dumnezeu le-a pus în noi, putem pipăi și mirosi. Auzim, gustăm, vorbim. Dar oare câți dintre noi suntem conștienți și câți Îi mulțumim pentru aceste daruri minunate? Când suntem triști, când suntem necăjiți, ne bucurăm să auzim vocea celor dragi nouă, care ne încurajează, ne mângâie și
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ligia_gabriela_janik_scrisoa_ligia_gabriela_janik_1385637505.html [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
fete au fost ciufulite, dacă se legau de ea. Ana era discretă, nu spunea nimănui ce năzdrăvănii făcea sora ei prin pădure, că de, băieții din sat nu erau mai deosebiți decât alții, știau și ei să pupe și să pipăie o fată naivă cum era Eleonora. Poate că nu era chiar așa de naivă cum credea Ana despre ea, ci mai repede curioasă să descopere noi senzații pe care le poate simți o fătucă de paisprezece ani. Cu un an
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389606962.html [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nu aveau drapele de vânzare. Nu-i nimic, important e să ne adunăm, ne-am spus. „DNA să vină să vă ia!” „Hoții, hoții!” „Dragnea, nu fi trist, la Jilava au dentist!” Sloganul ăsta m-a amuzat teribil. Mi-am pipăit cu mâna falca marcată încă de anestezia din seara precedentă și mi-am pus întrebarea dacă Dragnea o mai avea vreo măsea de minte... Deși folosesc mult facebook, nu-mi place să dau check. Așa că am făcut o postare când
Oamenii mari din orașele mici și roșii. De trei nopți Slatina... by https://republica.ro/oamenii-mari-din-orasele-mici-si-rosii-de-trei-nopti-slatina [Corola-blog/BlogPost/338158_a_339487]
-
ideilor Pe care le cercetezi atent, Pe probe de laborator, Cu migală de ceasornicar. Clipelor multifațetate Le netezești muchiile aspre Și-ncerci să animi Mănunchiuri de stări anemice Străpunse de așchiile nepăsării. Reconstitui precum Cuvier Specia dispărută Încercând să-i pipăi desăvârșirea, Textura pulsatorie a infinitului. Themis a rămas tot legată la ochi. Tu, umile gânditor, i-ai înțeles sensul! Observi cum devii Într-o lume discontinuă Un Gregor Samsa surghiunit, Un rege al metamorfozelor eșuate? Realitatea e o metaforă plastică
REGELE METAMORFOZELOR EŞUATE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regele_metamorfozelor_esuate_mihaela_oancea_1389175160.html [Corola-blog/BlogPost/353757_a_355086]
-
acasă? La ce oră începe meciul? La ce oră te culci azi? La ce oră îți bei cafeaua?" etc. Ei bine, la ore fixe, acelea ce aparent stabile sunt în timpul pe care nu-l vedem, nu-l auzim, nu-l pipăim și nu-l simțim, dar îl măsurăm (!), fixăm ceasul să ne atenționeze cu privire la ce avem de făcut ori să ne trezească din somnul ce s-a consumat în timpul nostru personal și, totodată, în timpul universal din care facem parte, că vrem
VALOAREA FIECĂREI CLIPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 by http://confluente.ro/Valoarea_fiecarei_clipe_marian_malciu_1328205743.html [Corola-blog/BlogPost/347066_a_348395]
-
însăși condiția de poet și implicit, creația. Este vorba de sarea cuvintelor, asigurând acestora emoție și vibrație ca pentru o pâine a sufletului: „libertatea rostirii lovește vârful stâlpilor gardului de siguranță. Fruntea mă doare cucuiele își arată formele ciudate. Le pipăi și râd apoi las lacrimile să umple setea de sare. Mă îndrept spre cuvânt și vreau să-i uit sunetul” ( „Întreb stabilopozii de ce”). Abstracționismul și ermetismul funcționează și în universul volumului „La răsărit mă vindec”, fiind marca unor poeme nonfigurative
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1428904247.html [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
cuplu și să ne-o dorim mereu repetată. - Mă las în grija ta, iubitule! Din nou au continuat sărutările și îmbrățișările. Tălpile îmi erau reci și umede de emoție. Scotoceam prin chiloțelul său și mângâiam pufulețul mătăsos și plăcut la pipăit. Apropiam arătătorul de despicătura acoperită cu puf, încercând să-i trezesc interesul pentru clipele următoare. I-am luat mîna și am apropiat-o de levierul meu, dar și-a retras-o repede. - Nu te speria, vom avea multe atingeri de-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399742682.html [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
hrănesc, cuvintele înnebunesc, cuvintele călătoresc, cuvintele au miros, ele înnobilează suflete, dar le și pervertesc. ce liniște este în aceată pădure de cuvinte. ziua alunecă trăgând după ea culorile albe ale zăpezii printre cuvintele care dansează frenetic în capul meu, pipăi cu mâna coapsa dulce a aerului rece, mă adun din fărâme de amintiri, sunt gata să mor înecat în apa lor dulce ca o privighetoare spânzurată de cer. voi cuvintelor, voi amantelor, voi iubitelor, voi mamelor, care nașteți vocale de
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422602232.html [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
Jiji de la Jilava... conduce detașat. Ca și la mânării. Nu mai erau bilete! Nu era să rămân pe afară tocmai acum! Paranormalul îmi ridică mânuțele sus și trec prin trei filtre. Oamenii de ordine și control sever își fac meseria. Pipăie suplimentar, mai ales pe fetele doritoare de spectacol fotbalisic. Nu am înțeles de ce m-au pipăit de două ori!?! Cu siguranță, spre a se convinge că nu am asupra mea niciun obiect contondent, deși eram în pantaloni scurți! Galeria era
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_bucuria_go_sergiu_gabureac_1374048292.html [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
rămân pe afară tocmai acum! Paranormalul îmi ridică mânuțele sus și trec prin trei filtre. Oamenii de ordine și control sever își fac meseria. Pipăie suplimentar, mai ales pe fetele doritoare de spectacol fotbalisic. Nu am înțeles de ce m-au pipăit de două ori!?! Cu siguranță, spre a se convinge că nu am asupra mea niciun obiect contondent, deși eram în pantaloni scurți! Galeria era, deja, în faza finală de încălzire. Steaguri, doba mare, dobe mici, bannere, petarde, fumigene... și strigături
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_bucuria_go_sergiu_gabureac_1374048292.html [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
se sui cu frică în pom, până ajunsese la scorbură. Aruncă o privire înăuntru. Nu vedea nimic. Atunci a dus mâna în scorbura adâncă, până a dat de ceva inventar al veveriței. Acolo, degetele fetei au atins ceva mătăsos la pipăit. Când a scos acel lucru, ce credeți că a fost? Unul din pampoanele ei! L-a găsit și pe celălalt, tot acolo. Deci veverița era hoața care a lăsat-o fără pampoane. Coborî din pom, tot pe scară. Era bucuroasă
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1413087375.html [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
eu... Femeia s-a așezat pe sacul lui de frunze după ce l-a potrivit pe pământul înălțat la săpatul plantelor și l-a tras peste ea, prinzându-l în brațe. A început să-l sărute pe gură și să-l pipăie cu mâinile peste tot, oprindu-se la pantaloni. I-a desfăcut cu îndemânare cureaua, din ce în ce mai grăbită, după care i-a tras până la genunchi. El era ca un robot. Făcea întocmai ce i se spunea. I-a cerut să o sărute
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
înfloriți în lut, Pământu-n partea sa virgină Rămâne prins în absolut. Îmi urcă seva-n trup, solemn Vărsând în ochiul meu lichid, Rășina dulce a unui lemn De porți cu care mă deschid. Apoi grăbit prin timp s-apuc Îmi pipăi rana-n colțul ierbii Și cânt durerea-n fluiere de nuc Când la izvor se adapă cerbii. Doar tu rămâi mereu mirată Când ți se coc în vrajbă nurii, De vise dulci abia furată Ca salcia la marginea pădurii. Referință
DE VISE FURATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 by http://confluente.ro/De_vise_furata_llelu_nicolae_valareanu_1338877918.html [Corola-blog/BlogPost/353477_a_354806]
-
rază de senin ce parcă o simt mângâindu'mi plânsul!? ... dar nu... era doar o părere a dorinței de'o atare atingere! Mă caut prin buzunare; în speranța de'a găsi o grămăjoară de răbdare; să'mi țină de urât!... Pipăi petecul lipsă, rupt de ciocul unei zburătoare când și'a luat porția de grăunțe din spicul încrederii ce'l aveam prin buzunare! Offf!...Ce șanse mai sunt de înseninare!?... Pot doar să'mi trezesc din lumină, răsărindu'mi propriul meu
STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1435840458.html [Corola-blog/BlogPost/343309_a_344638]