608 matches
-
acționeze. Dar desfășurarea, ca în vis, a acțiunilor predestinate părea să fi ajuns la capăt, butonul fermecat se închisese, iar el fusese restituit primejdioasei harababuri a vieții cotidiene. Hattie urcă în dormitorul ei și se trânti pe pat, cu ochii pironiți în tavan. Își freca picioarele unul de celălalt, încercând să-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase în picioare, uitându-se la ea. Hattie zăcea pe mantia părului despletit, fața ei dezolată devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trei ani pe care i-a trăit singură după moartea tatei, totul s-a prăbușit însă în ea. La un moment dat am văzut la televizor, împreună, un filmuleț cu primele automobile de la început de secol. A rămas cu privirea pironită la ecran și în final a decis cu un calm resemnat: "Sunt bătrână. Când eram mică și se întâmpla să oprească pe strada noastră o mașină, noi copiii dădeam năvală cu strigăte și chiote: O mașină! O mașină!... Acum le
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați, 19. și să vestesc anul de îndurare al Domnului." 20. În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. 21. Atunci a început să le spună: "Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-ați auzit." 22. Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
deci sabia și a ucis. A trecut prin foc și sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugurile și în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Și-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Și astfel, în locul paradisului pierdut, s-a înălțat Golgota. În locul arborelui cunoașterii, s-a ridicat o cruce. În centrul credinței a apărut o crimă... Vi se pare că e o blasfemie ce spun? Vă mărturisesc că dacă aș
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-l faci pe altul nebun când logica lui te irită? Procedând astfel, te scutești de orice alt efort, de a înțelege ce spune ori de a-l combate. Nu mai e nevoie decât să râzi. Lui Christos i-au pironit mâinile ca să-i astupe gura, dar cei care au făcut asta au exagerat. Ar fi fost de ajuns să râdă de el ca de un bufon. Recunosc, însă, că râsetele pe seama mea nu mă lăsau indiferent. Mă enervau, mă înverșunau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
purifica de complexe... Și, în definitiv, ce aveam de aflat din zodia mea? Că un rac dă o enormă importanță amintirilor? Că e susceptibil și încăpățînat? Toate astea le știam eu mai bine. După cum știam că nimeni nu poate fi pironit de o singură mână. Ar fi inestetic să atârni într-o parte pe cruce. O răstignire cuviincioasă trebuie să te pironească de ambele mâini. Dîndu-mi pasiuni atât de îndărătnice, ursitoarele s-au văzut obligate, prin urmare, să găsească un antidot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Că e susceptibil și încăpățînat? Toate astea le știam eu mai bine. După cum știam că nimeni nu poate fi pironit de o singură mână. Ar fi inestetic să atârni într-o parte pe cruce. O răstignire cuviincioasă trebuie să te pironească de ambele mâini. Dîndu-mi pasiuni atât de îndărătnice, ursitoarele s-au văzut obligate, prin urmare, să găsească un antidot. Era necesar pentru o corectă crucificare. Și l-au găsit în ezitările mele. Căci povestea asta cu neputința de a da
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aveam să mai pot rezista, când ultima mea baricadă interioară se va prăbuși. Dacă nu cumva mintea mea o și luase razna. Cum se apropia seara, începeam să tremur. Arătam jalnic. Iar după ce pleca îmblînzitorul, rămâneam cu ochii în gol, pironit pe un scaun sau pe marginea patului ceasuri în șir. Foarte greu mai reușeam să adorm. Între timp, găsisem printre discurile mele un cântec care mă tulburase altădată. Pe un fond, ca de tropăit de cizme, o voce de femeie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la mine iscoditor. Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit. Mai repede decât în alte zile își bâigui obișnuitul "Mă iertați" și vru să plece. Eu însă nu mă mișcam din pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare: "Ce să caute...?" Mi se părea o farsă. Poate că era numai o asemănare... Aș fi vrut să stau de vorbă cu el, să-l descos, să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
văzut că telefonul are firele rupte? Și pe urmă nu vezi că pustietatea asta n-are legătură cu lumea? Poate că trenul pe care-l așteptăm nici nu există. L-am născocit noi ca să avem ce aștepta. Singuri ne-am pironit aici. Sîntem propriii noștri gardieni". Sau aș fi putut să-i râd în nas. Dar m-am mulțumit să repet cu tonul cel mai normal din lume: ― Du-te. Mai aflăm și noi noutăți. Acum nu mai știa ce să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în iarbă. M-am uitat mai bine și am recunoscut-o pe femeia care mă uimise la colibă prin frumusețea ei insolentă. Își lepădase zdrențele și se tăvălea nerușinată în iarbă la câțiva pași de mine. Am rămas cu privirea pironită de ea. Uitasem de când nu mai știam să mă bucur de nimic, de când nu făceam altceva decât să-mi sporesc spaimele. Acum, holbîndu-mă la femeia aceea goală, totul îmi dispăruse din minte. Nu mai eram decât un trup biciuit de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu un frison de spaimă. Înnebunise? Ce însemna acel hohot de râs convulsiv? Aproape uitasem de ce mă aflam acolo și nu mai priveam decât fața ei răvășită, de nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ști că Eu sunt Domnul." $14 1. Cîțiva din bătrînii lui Israel au venit la mine și au șezut înaintea mea. 2. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 3. "Fiul omului, oamenii aceștia își poartă idolii în inimă, și își pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? 4. De aceea vorbește-le și spune-le: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Orice om din casa lui Israel, care își poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să cadă în nelegiuire! Să Mă las Eu să fiu întrebat de ei? 4. De aceea vorbește-le și spune-le: "Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Orice om din casa lui Israel, care își poartă idolii în inimă, și care își pironește privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui, dacă va veni să vorbească proorocului, Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulțimii idolilor lui, 5. ca să prind în chiar inima lor pe aceia din casa lui Israel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ceașcă de cafea. Deși, în privința aceasta, trebuie să admit că s-a progresat. Pythiile erau, toate, analfabete. Acum au studii superioare. Brusc, îmi vin în minte frânturi din alte veri. Horia Lovinescu, prăbușit într-un fotoliu, pe terasă, cu ochii pironiți în gol, fără să vadă pe nimeni. Era grav bolnav. La fel ca Laurențiu Fulga pe care l-am zărit ultima oară plimbîndu-se, singur, pe aleea stropită de primele frunze galbene. Au dispărut și alții. Deșliu s-a înecat în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să-mi spună multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea ascuțită. Mulțămesc lui Dumnezeu că m-o ajutat și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în continuă vibrație, îmbrăcată sărăcăcios
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de cellalt, fixă, cu ochi de asasin, umerii lemnoși ai șoferului. Pe tot parcursul, omul acela nu clintise .. dacă tocmai atunci s-ar fi întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mă trimite la tine să te întreb: Mă voi tămădui de boala aceasta?" 10. Elisei i-a răspuns: "Du-te și spune-i: Te vei tămădui", măcar că Domnul mi-a descoperit că va muri." 11. Omul lui Dumnezeu și-a pironit privirea asupra lui Hazael, și s-a uitat țintă la el multă vreme; apoi a plîns. 12. Hazael a zis: "Pentru ce plînge domnul meu? Și Elisei a răspuns: Pentru că știu răul pe care-l vei face copiilor lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
singure din aparat. Cel puțin cinci se simțiră furnicate de un gînd cu păcat cînd i le oferi Vilmei, de ce nu? la urma urmei era regina. Celelalte urmăreau scena, dar fără să se uite: prea tinere și necoapte Încă, Își pironiseră ochii În fundul ceștilor și nu și-i mai ridicau pentru nimic În lume. Dar Vilma nu; Vilma a primit provocarea sau ce-o fi fost gestul ăsta, auzi, să-i dea ei primele felii de pîine prăjită, asta Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin, dar nu se auzea nimic. Apoi a văzut o pancartă pe care scria: INTERZIS și pe marginea căreia erau urme de gloanțe . Stătea pironit în poteca verde , ezitând între curiozitate și teamă. Apoi decise să se întoarcă, aruncând o privire în urmă. Marea și munții pluteau în lumina blândă a soarelui care se pregătea să apună. Era ca într-un tablou ; o pace de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
au mai putut fi niciodată neînsemnate. Mi-a arătat-o apoi pe fosta lui soție care murise de tumoră. -Cât timp ați fost însurat? îl întreb eu. -Puțin. Doar doi ani...apoi ea s-a stins. Ochii mei stăteau încă pironiți pe fotografie, uimit de frumusețea tinerei aflată în picioare lângă un vas cu trandafiri. Era acel tip de fotografie realizată în umbre ciocolatii, în contrast cu suprafața luminoasă, tânăra avea păr blond bogat, sâni mari, talie fină, piele delicată și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
acel tip de fotografie realizată în umbre ciocolatii, în contrast cu suprafața luminoasă, tânăra avea păr blond bogat, sâni mari, talie fină, piele delicată și o frumusețe admirabilă la vremea aceea. -Haide! Imi zise el în timp ce eu stăteam cu ochii pironiți pe fotografie. Am ieșit amândoi pe terasă. Admiram de sus minunata cupolă de lumină așezată peste pământ și apă. Munții erau colorați într-un albastru-violaceu și pe cerul palid verzui se descifra o lumină blândă.Costash mă întrebă: -Ești logodit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să faci acum? Stătea acolo, în picioare, în bătaia soarelui arzător și mă privea compătimitor. Poza ca într-un tablou de Rembrandt în jocul umbrelor, impresionant de autoritar, totuși puțin deplasat. Un bărbat destul de voinic și foarte serios. Mi-am pironit privirea în pământ și i-am zis: - Caut un vapor pe care să urc clandestin. Nu a răspuns nici măcar cu un semn. Stătea drept, cu privirea ațintită asupra mea, cu un oarecare aer de mânie, fără nicio expresie. Am privit
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
uitat atent prin frunziș, am zărit o rază puternică, care a dispărut brusc. Când m-am apropiat, am vazut doar un binoclu imens și un bărbat care părea surprins că mă vede. După duș, m-am întors gol în pat pironindu-mi ochii în tavan, încercând să recompun figura Lindei, curbura sprâncenelor, gura, trupul ei gol pe care-l posedasem cu o seară înainte. Încă o mai doream, încă o mai așteptam... Îmi aruncasem ochii pe geam și, zărisem pe cer
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]