1,034 matches
-
episcop-vicar al Arhiepiscopiei Atenei, PS Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiescopiei Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți și un număr impresionant de credincioși. Cu acest prilej, a fost amplasată o nouă pisanie cu următorul text: Biserica actuală nu mai seamănă cu biserica construită de Ștefan cel Mare. De la biserica veche s-au mai păstrat doar temelia și pisania veche. Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși are plan triconc, cu turlă
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
și un număr impresionant de credincioși. Cu acest prilej, a fost amplasată o nouă pisanie cu următorul text: Biserica actuală nu mai seamănă cu biserica construită de Ștefan cel Mare. De la biserica veche s-au mai păstrat doar temelia și pisania veche. Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși are plan triconc, cu turlă pe naos și turn-clopotniță pe pronaos. Fațadele monumentului sunt realizate în stil baroc, fiind păstrată organizarea tradițională pe două registre separate de un brâu. Absida altarului
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
uși). ierodiaconul Acatancel 1864 ”". Degradându-se în timp, cișmeaua a fost refăcută din temelie cu cheltuiala PS Veniamin Pocitan "Bârlădeanul" (arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor), fiind sfințită la 24 iunie 1930, la împlinirea unui an de la hirotonirea acestuia ca arhiereu. Sub pisania veche, a fost amplasată o altă inscripție cu textul: ""S'a refăcut din temelie această cișmea cu cheltuiala arhiereului Veniamin Pocitan Bârlădeanul. S'a sfințit la împlinirea unui an dela hirotonirea sa ca arhiereu. 24 iunie 1930"". Devenit ulterior arhiereu-vicar
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
arhiereu. 24 iunie 1930"". Devenit ulterior arhiereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, PS Veniamin Pocitan a fost pensionat pentru limită de vârstă la 1 ianuarie 1949 de către patriarhul Justinian Marina, odată cu intensificarea amestecului puterii politice în viața bisericească. Numele său înscris pe pisania pusă pe cișmea a fost șters cu dalta. În septembrie 1889, episcopul Silvestru Bălănescu al Hușilor a ridicat un monument în amintirea binefăcătorilor bisericii episcopale. Monumentul se află în dreptul altarului bisericii și are o secțiune hexagonală având o cruce în
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
de rangul al doilea, apropiat de stolnicul Constantin Cantacuzino. În lucrarea "Mărturii românești peste hotare", istoricul Virgil Cândea amintește faptul că negustorul Panos Pepanos a dăruit jumătate din veniturile mănăstirii Codreni pentru întreținerea mănăstirii "Adormirea Maicii Domnului" din Drino, Albania. Pisania din 1677, informează că în acel an era deja construită o mănăstire de zid cu funcție de așezământ religios și loc de popas pentru călători. Incinta mănăstirii cuprindea, în afară de biserică, o casă egumenească. Era una din puținele construcții monastice din Țara
Schitul Codreni () [Corola-website/Science/327168_a_328497]
-
Abia atunci vom afla de popasul viețaș al candorii. Abia atunci vom privi la ghiocul din noi! Totul e scris pe-nserate În Marea Carte și Sfântul Mina, cel care de hoți ne ferește, În frescă Sfântul Luca ne va așeza. Pisanie dulce cu gust de mohor, decembrie plumburiu, părăsit În țărâna iubirii. Lumini și umbre, În sihăstrie-mi fuge inima... Iarna n-o mistuie lupii și nici Cuvântul nu va hiberna! Lumina cerului negru În Socotra să plece, nu Îngădui ca
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
se prăbușesc zidurile exterioare ale turnului Regal. Regele Henric alături de fratele său Amalric își retrage trupele sale și se îndreaptă spre Cipru. Plecarea lui Henric a lăsat fără o apărare efectivă partea centrală a zidurilor. În acest timp, ciprioții, venețienii, pisanii, precum și alți locuitori părăsesc pe nave orașul. Templierii și Ospitalierii din aripa de stânga în mod repetat (de cel puțin trei ori), îi înfrîng pe atacatori și construiesc noi baricade. Dar mamelucii, folosindu-se de avantajul numeric și fără a
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
de 4 ori mai mare decât la începutul secolului. La recensământul din 2011, populația era de 3.093 locuitori. Structura populatiei pe religii Construită în anul 1779, de către cele abia 40 familii de iobagi, biserica actuală din piatră, atestată de pisania de pe frontispiciul turnului deasupra ușii de intrare, și anume: „ACEASTA BISERICA NOA...( D) IN LOC A RUMINILOCRU(d) TEUTII DE SUSU, PUTERE...Ș(I) P(e) CHELTUIALA (1) SAU ZIDITU, SA FIE CASA DE RUGACIUNE. ANU D (omnului) 1779 iulie
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
1541-1542 o biserică în satul Zaharești din comuna comuna Stroiești (județul Suceava), aflat la o distanță de 20 km vest de municipiul Suceava. O lungă perioadă de timp nu s-au știut date legate de construirea bisericii, crezându-se că pisania nu s-a păstrat. S-a presupus că biserica a început să fie construită după 1541. Prezența în naos a pietrei de mormânt a Marenei, mama pârcălabului Nicolară Hâra, decedată la 8 aprilie 1542, ceea ce a dus la concluzia că
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
pârcălabului Nicolară Hâra, decedată la 8 aprilie 1542, ceea ce a dus la concluzia că biserica era în construcție în acel an, nefiind probabil finalizată. În timpul săpăturilor arheologice începute în septembrie 2005 și coordonate de profesorul Florin Hău s-a găsit pisania îngropată la circa 2 m sub podeaua dintre naos și pronaos. Cu această ocazie, s-a aflat că lăcașul de cult a fost sfințit la data de 20 iulie 1545 de către mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei, primind hramul Sf. Nicolae
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
îngropată la circa 2 m sub podeaua dintre naos și pronaos. Cu această ocazie, s-a aflat că lăcașul de cult a fost sfințit la data de 20 iulie 1545 de către mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei, primind hramul Sf. Nicolae. Pisania are dimensiunile de 0,68 X 0,50 m, fiind pe alocuri deteriorată, dar s-a putut reconstitui textul: "„+ Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, cu voia robului lui Dumnezeu, pan Nicoară Hâră, pârcălabul Hotinului
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
din temelii de domnia sa, iar, în aprilie 1641, în actul de întărire al Patriarhiei de la Constantinopol se confirma același lucru („Catalogul documentelor Țării Românești din Arhivele Statului”, vol.V 1640-1644, București, 1985, p. 111-113, 179-180). Cu toate acestea, în lunga pisanie din pronaos, păstrată integral, se spune că „[...]s-a început a se zidi în luna lui iunie 27 de zile, în anul 7158 (1650)[...]”. Este greu de explicat inadvertența aceasta, unii cercetători afirmând că la 1650 erau terminate lucrările, iară
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
greu de explicat inadvertența aceasta, unii cercetători afirmând că la 1650 erau terminate lucrările, iară nu începute, motivele unui așa lung termen de execuție fiind puse pe seama luptelor cu Vasile Lupu și a tulburărilor create de revolta seimenilor. În ciuda acestei pisanii, actele arată că această mănăstire, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil, Azrael și Rafail, era gata, sau măcar funcțională, la 1641. Două acte, unul din 9 martie, prin care voievodul cumpăra pământ de la mai mulți moșneni „[...]ca să fie fiiă mării
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
Titeasa, Șopârlige și Moceasca). La sfârșitul domniei lui Matei Basarab lucrările la finisaje, precum și pictura bisericii, nu erau gata în ciuda eforturilor celor doi ispravnici Mogoș, iuzbașa din Păulești și Antonie postelnicul din Negoiești, iar ca prim egumen este atestat din pisanie chir Vasilie monahul, probabil același care la 1646 va fi menționat ca egumen la Mănăstirea Plătărești. Domnul Antonie din Popești recondiționează turnul incintei înzestrându-l cu un clopot, astăzi dispărut. Conflictul iscat de deposedările forțate s-a acutizat după moartea
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele necesare. Deși nu există niciun document care să ateste această ctitorire și nici măcar o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu, marele vistiernic i cneaghina ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor Io Antonie Ruset voevoda 7184
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
hrisov prin care îi confirmă cneazului Gheorghe Cantacuzino (1786-1857), fiul lui Matei, stăpânirea unor moșii ce aparțineau schitului. Biserica schitului a fost refăcută pe la 1820, prin grija egumenului Iosif și cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi, acest lucru fiind atestat de pisania din pridvorul bisericii. Pereții au fost tencuiți, iar clădirea a fost acoperită. În ciuda eforturilor mitropolitului Veniamin Costachi, Cantacuzinii au reușit în anii '30 ai secolului al XIX-lea să-i oblige pe călugări să părăsească așezământul monahal, beneficiind de sprijinul
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
1634-1653) a reparat Cetatea Neamțului, care ""a stat mulți ani părăsit"". Voievodul a construit pe locul paraclisului o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", încăperile din cetate căpătând aspect de chilioare. Lucrările au fost finalizate în anul 1646, după cum consemnează o pisanie în limba slavonă, aflată în prezent la Mănăstirea Secu. În perioadă de război, Cetatea Neamț a reprezentat un loc de refugiu pentru familia și averile lui Vasile Lupu. După cum povestește Miron Costin, în timpul invaziei tătarilor din 1650, Vasile Lupu ""au
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
mari o replică a bisericii de lemn din Brădet, una dintre cele mai semnificative realizări din regiune și din întreaga Transilvanie. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie pe portalul dinspre apus, care a stat odată în tindă, la intrarea în naos. Pisania a fost fragmentată de un decor săpat ulterior. Ea este scrisă în limba română cu grafie chirilică și poate fi citită parțial astfel: "„Iată această
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
din regiune și din întreaga Transilvanie. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Începutul acestei biserici este fixat de o pisanie pe portalul dinspre apus, care a stat odată în tindă, la intrarea în naos. Pisania a fost fragmentată de un decor săpat ulterior. Ea este scrisă în limba română cu grafie chirilică și poate fi citită parțial astfel: "„Iată această sf[â]ntă și D[u]mn[ezeias]că beserecă sau [f]ăcut în zilele
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
Negră și ..stia Ignat din Ș... cu po... v[a afl]a la această [b]e[seri]că săi pomenească. Ani de la nașteare lui [Hristos] 174[3].”" Datarea bisericii nu apare în întregime însă poate fi confruntată cu datele din pisanie. Cifra zecilor este parțial vizibilă iar cea a unităților lipsește din pisanie datorită sculpturii decorative suprapuse. Cifra chirilică a zecilor este „Μ” și nu „Λ”, cum ar părea la prima vedere. Aceasta se poate verifica mai departe în text. Maria
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
la această [b]e[seri]că săi pomenească. Ani de la nașteare lui [Hristos] 174[3].”" Datarea bisericii nu apare în întregime însă poate fi confruntată cu datele din pisanie. Cifra zecilor este parțial vizibilă iar cea a unităților lipsește din pisanie datorită sculpturii decorative suprapuse. Cifra chirilică a zecilor este „Μ” și nu „Λ”, cum ar părea la prima vedere. Aceasta se poate verifica mai departe în text. Maria Tereza a devenit crăiasă, adică principesă a Transilvaniei, în 1740, ceea ce indică
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
1745 și a fost cunoscută mai departe sub această titulatură. Momentul ridicării bisericii se restrânge astfel între 1740-1745. Bibliografia ne transmite anul 1743, care pare credibil și a fost probabil preluat dintr-o sursă mai veche rămasă necunoscută. În textul pisaniei se disting numele celor doi meșteri dulgheri, Ilie Tulea din Valea Neagră și Ignat. Cu cel dintâi ne putem reântâlni 11 ani mai târziu la Rieni unde s-a semnat peste intrarea în biserica de lemn. Biserica de lemn a
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
când a fost donată parohiei Vărășeni. În anul 2006 a fost din nou strămutată, de data aceasta în Cucuceni, un cătun din marginea localității de origine Ghighișeni. Soarta bisericii de la începuturi și până astăzi a fost surprinsă într-o nouă pisanie, scrisă în chirilice astfel: "„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu harul Duhului Sfânt, ridicatu-sa această sfântă biserică, cu hramul Sfinții Trei Ierarhi în anul 1730, slujind ca locaș de închinare pentru credincioșii din satele Ghighișeni, Petrileni, Zăvoieni și Cucuceni
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]