400 matches
-
ca obiect reparațiile la han. În cele din urmă, în 1841 sau 1842, Murat decide să vândă hanul, deoarece presiunile pentru reparații erau foarte mari, iar costurile ar fi făcut din păstrarea hanului o afacere neinspirată. Hanul este cumpărat de pitarul Dimitrie Iconomidis (Economu), în asociere cu alte două persoane. Dimitrie moare în 1854, lăsându-și averea prin testament, împărțită egal celor trei copii. Aceștia continuă să exploateze hanul până în 1860, când îl dau în arendă lui Milan Lomovici. Contractul de
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]
-
de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
Jean-Zacharie Paradis de Raymondis de Grigore Otetelișanu (1842), "Epistolare de mînă" - fără autor (1840), "Carte de metodică pentru a învăța limba franceză" - după Ferdinando Bozzi, îmbunătățită de către Julvecourt și Roberto și tradusă de Grigore Mihăescu (1844) și "Culegere din lucrările pitarului I. Strâmbeanu" în anul 1846. Ioan Triffu l-a influențat pe Constantin Lecca în activitatea publicistică în publicarea a multor lucrări din literatura romantică germană cum sunt: "O execuție, Elisabeta, Istoria arapului din Veneția", etc. O dată cu izbucnirea revoluției din 1848
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
citit Proclamația. Ca urmare, toți transilvănenii au fost dați afară din învățământ, administrația acuzându-i pe aceștia că în loc să se preocupe cu orele de învățământ, au luat parte la revoluție și au făcut propagandă acesteia. „Proscrișii” de la Craiova au fost: pitarul Constantin Lecca, serdarul Ioan Triffu și Ioan Puianu. Ca urmare Lecca, după 15 ani de muncă în Craiova a fost nevoit să plece la Brașov în anul 1848. La Brașov a intrat în grupul fruntașilor revoluției compus din: Vasile Alecsandri
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
aur și, seamănă la pictură cu cea a bisericii Mănăstirii Poiana Mărului situată în apropiere. Clopotnița are trei clopote: unul mare din bronz și altele două mai mici. Biserica, pictată în ulei, deține două icoane semnate D. Teodorescu - ucenic al pitarului Nicolae Teodorescu, cel care conducea școala de zugravi din Buzău. Acesta - după perioada petrecută aici - a pictat un tablou pe pânză intitulat "„Vedenia Părintelui Mitrofan de la Schitul Găvanu”" (1861, noiembrie). Altarul este spatios, luminat de o fereastră în față si
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
Broadhurst. Este unul dintre cei mai importanți investitori în companiile cotate la Bursă de Valori București, prin deținerea unor participații minoritare sau majoritare. Portofoliul de participații majoritare administrat de NCH Advisors în România acoperă domenii precum: industria alimentară (grupul Vel Pitar), real estate (rețelele United Capital, Winmarkt și IMS Proprietăți), bănci (Libra Bank), IT/internet (Netbridge, Active Soft), producție și servicii industriale (Electroaparataj, Anticorosiv, UMEB). Mai deține și companiile Elpreco și Romportmet. O bună parte din participațiile majoritare deținute sunt administrate
New Century Holdings () [Corola-website/Science/312828_a_314157]
-
sate de moșneni, având în total 1318 locuitori. În această comună existau o școală de la jumătatea secolului, cu 25 de elevi (din care 3 fete), și două biserici — una în Bordenii Mari, zidită de către frații Bordeanu (Ioan, logofăt și Sterie, pitar) în 1841; și a doua fondată de enoriași la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În perioada interbelică, cele două comune erau arondate plășii Prahova din județul Prahova, fiind o importantă regiune petroliferă; comuna Bordeni avea 2896 de locuitori, iar comuna
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
Străine este o facultate din cadrul Universității din București. O parte a facultății este situată pe strada "Edgar Quinet", în vechea aripă a Palatului Universității din București alături de Facultatea de Litere, iar corpul central se află în vechea clădire de pe strada "Pitar Moș". Cei 147 de ani de istorie a Universității din București sunt totodată o istorie mereu ascendentă a predării limbilor și literaturilor străine. Începutul s-a făcut, cum era și firesc, cu latina și greaca veche, care s-au predat
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București () [Corola-website/Science/308932_a_310261]
-
ordinea ierarhică athonită). Apoi trece prin zester de la Gorgan la ginerele său, Gheorghe Catargiu paharnicul. De la 1650 la 1914 Cobîlea a stat neîntrerupt în stăpânirea neamului Catargi, având următorii stăpâni: Gh.Catargi vornic - 1680; Apostol Catargi postelnic - 1710; Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
Vilacros, de meșterul Andrei Stamate prin osârdia prezidentului Sfatului Orășenesc dlui paharnicului și cavalerului conte Scarlat Roset, si a mădularilor acestui sfat dlui sărdarului Pârvu Asan, boierului de neam Theodor Balaban, neguțătorului Ioan Iliad și a secretarului acestui Sfat, dlui pitarului Const. Pencovici, în piața Grigore Ghica Voevod în anul 1842, septembrie 1842, București." Clădirea se ianugurează cu „ceremonial deosebit” la 28 octombrie 1843. Clădirea a rezistat incendiului din 1847, dar a fost dărâmată în 1882 din cauza lucrărilor de canalizare și
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
fanariotizat”, după cum îl considera criticul Ion Rotaru. Descrierile străzilor pustii ale Bucureștiului, ale conversațiilor din tramvai sau de pe stradă sau a interiorului exotic și aglomerat al bordeiului îl plasează pe Mircea Eliade în tradiția scriitorilor „balcanici” autohtoni, de la Dionisie Eclesiarhul, Pitarul Hristache și Zilot Românul, până la Ion Ghica, Ion Luca și Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Urmuz, Ion Marin Sadoveanu și Eugen Barbu. Nuvela La țigănci” a fost comparată, datorită pitorescului său balcanic, cu scrieri caragialiene precum nuvela „La hanul lui Mânjoală
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Macedonia, Norvegia Panama și Pakistan. Dan Claudiu începe lungul drum al învațaturii în comuna natală, la școala primară, apoi "trece" câte doi ani prin băncile liceelor "Sf. Sava" și "Aurel Vlaicu", ca să se oprească in timp la Școala Sanitară din Pitar Moș. În afară de dorința de a se instrui în ale medicinii, adolescentul, un neastâmpărat, se înscrie la Palatul Pionierilor la secția de muzica. Învață aici clarinetul și saxofonul, cu care mai apoi va colinda satele și orașele țării, interpretând melodii pe la
Dan Claudiu Tănăsescu () [Corola-website/Science/305350_a_306679]
-
Șerban, moare de tânăr, după aprilie 1808. În urma căsătoriei cu o anume Bălașa, despre care nu se știe mai nimic, au rezultat 8 copii: Ion, Gheorghe (celebrul general), Zamfira (măritată cu boiernașul gorjan Nicolae Gârbea din Vladimiri), Ilinca (măritată cu pitarul Avram Negreanu), Bălașa (măritată cu postelnicul Alexandru Roșianu), Smaranda (măritată cu preotul Radu Aluneanu), Maria (măritată cu Gheorghe Geamănu) și Stana (necăsătorită). Dacă primii doi sunt reprezentanții cei mai de seamă ai familiei, despre cele 6 fete nu se știe
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
ani, pe nume Ecaterina, fiica Aniței a lui Asanache, fost vinicer domnesc. În ciuda opoziției părinților, care vedeau diferența mare de vârstă dintre cei doi (26 de ani), căsătoria a avut loc la data de 10 februarie 1840, naș fiindu-i pitarul Tudorache Sfetescu. În această perioadă de revenire la normalul vieții de familie, Anton Pann ajunge prim cântăreț la Biserica Albă, unde va locui temporar, împreună cu soția sa, după care se vor muta în casa din mahalaua Bradului. Perioada anilor 1840-1854
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
soției acestuia, Dumitrana născută Hurezeanu (1835-1909). Pârâienii, familia mamei politicianului interbelic, făceau parte din vechea boierime a Olteniei, putând fi urmăriți documentar până în sec. al-XV-lea și se trăgeau din vechii boieri din Baia de Fier și Alun. Speranța era fiica pitarului Zamfir Pârâianu, prefect de Gorj, și a Sevastiței, născută Frumușanu (1819-1911). Așadar și bunica maternă a omului politic aparținea unei cunoscute familii boiereștii gorjene. Ea i-a călăuzit pașii copilăriei viitorului om politic, iar tatăl său îi era model, fiindcă
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
ei, dar Yosef (Iosif) nu dorea; de aceea tânărul a ajuns în închisoare. Era rău după gratii, însă el avea nădejde în bunul Dumnezeu și nu se temea de nimic. În închisoare, Iosif a tălmăcit visurile paharnicului împăratului și al pitarului împăratului, care fuseseră închiși din ordinul lui Faraon. Peste trei zile, toate s-au împlinit după cum tălmăcise Iosif. Pitarul a fost spânzurat, iar paharnicul a fost eliberat și pus din nou în slujba sa.Paharnicul a ieșit vesel din închisoare
Iosif (personaj din Vechiul Testament) () [Corola-website/Science/313663_a_314992]
-
avea nădejde în bunul Dumnezeu și nu se temea de nimic. În închisoare, Iosif a tălmăcit visurile paharnicului împăratului și al pitarului împăratului, care fuseseră închiși din ordinul lui Faraon. Peste trei zile, toate s-au împlinit după cum tălmăcise Iosif. Pitarul a fost spânzurat, iar paharnicul a fost eliberat și pus din nou în slujba sa.Paharnicul a ieșit vesel din închisoare. Iosif s-a apropiat de paharnic și i-a zis să nu-l uite și să-l scoată din
Iosif (personaj din Vechiul Testament) () [Corola-website/Science/313663_a_314992]
-
mulți boieri și cucoane din Botoșani au jucat teatru pentru scopuri filantropice, adunându-se suma de 1045 lei în folosul săracilor. În stagiunea 1857-1858, s-a înființat o trupă teatrală moldovenească în Botoșani, sub direcîia lui Costachi Bălăceanu și a pitarului Costachi Vasiliu. La 10 mai o 1858, 70 de boieri și negustori adresează Ministerului de Interne o petiție prin care cereau „înființarea și statornicirea unui teatru la Botoșani”. Prin 1860 se construiește prima sală de teatru cunoscută sub denumirea „Teatrul
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]
-
ospețe și ceremonii, este și șeful oștii în timpul războiului. "Stolnicul" se îngrijește de mesele domnești. "Paharnicul", numit inițial "picernic", varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimiși ai domniei. În cazul ohabelor (satelor cu scutire), cârmuirea aparținea proprietarului acelui sat (boier sau mănăstire); în restul localităților administrația era asigurată de către dregători locali și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de blănurile purtate, de forma și dimensiunea ișlicului ori de nuanța giubelelor. Începând cu
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
Pepica) și s-a născut la Paris. Aman a fost pentru societatea conservatoare locală care abia s-a desprins de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. El însuși a fost ridicat la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor. Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]
-
o cale care a rămas în amintirea poporului, și o vistierie proprie. Acest colț de belșug boieresc și de mândrie stăpânitoare face parte din Urlații, cu numele-poreclă indescifrabil . Se știe că pe dealurile din preajma Urlațiului poseda un petec de vie pitarul [[Bărbuceanu Petrescu]], tatăl pașoptistului [[Nicolae Bălcescu]]. În apropiere, peste Cricovul Sărat, la Valea Orliței (V. Călugărească), mama lui Bălcescu, pităreasa Zinca Bălcescu stăpânea, conform foii de zestre, 12 pogoane de vie, cu case și livadă, unde desigur își petreceau uneori
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. Prin capodopera sa "Românii supt Mihai Voievod Viteazul", Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul. Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu și al "„serdăresei”" Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi frați: Costache și Barbu, precum și două
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
scop artistic în sine, fiind absorbite de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a civilizației. Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, și-a adus propiile mituri arice (în primul rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit "Zeus") și a absorbit mitologiile locale (egeeană, pelasgă), ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al arcadienilor. Probabil de acolo și
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
sa Elisa (nee Ungureanu) era creștină, iar tatăl, Herman provenea dintr-o familie de evrei Ucrainieni cu proprietăți în regiunea Focșani. Este de etnie evreiască după tatăl, care fiind ateu, Elenă a fost botezata creștină și a urmat școală catolică Pitar Moși din Bucuresti.Dupa terminarea liceului a urmat Facultatea de Geologie la Universitatea din București. În 1959 s-a căsătorit cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim, după ce în 1958 își realizase visul de a intra la Institutul de Arte(IATC
Elena Caragiu () [Corola-website/Science/319521_a_320850]