37,317 matches
-
neterminat Ca și cum mi-aș aduna oasele cu mâna, mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte, când tu nu mai încapi în imaginea lor? CE aș fi Un cântăreț să fiu atunci, de jalea cântecului meu să plângă țărmurile mării. Și ploaia s-o stârnesc și plânsul să se audă-n lumea toată. Și tot vâslind printre tenebre, prin valurile-amețitoare, să fiu doar cântec și-ntristare. Dar nu aflasem Ce vămi mai aveam de trecut din scurta mea
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
mai era și Madalena, care nu-i mai era vecină fiindcă se mutase la o fiică de-a ei, dar n-o uita și telefona. De cele mai multe ori ca să se lamenteze că plecase de acolo și să profite ca să se plângă de ginere. De asta și pentru multe alte motive ea nu va pleca niciodată de acolo, își spunea bătrâna. Se simțea atât de bine în casa ei, în curtea ei cât o batistă, unde putea sta la soare când nu
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
în fine, dar nu în ultimul rând, sinuciderea. Cu atât mai de neînțeles - stupefiantă și absurdă - le apare vestea că, la deschiderea casei, nu se constată nici o lipsă. Bulversați și perplecși, cei trei descind la morgă unde cel mai tânăr, „plângând ca un prost”, lansează sfâșietoarea întrebare: „De ce?... de ce, nene Anghelache?”. Au trecut, iată, mai bine de o sută de ani (nuvela a fost publicată în numerele din 24 noiembrie și 1 decembrie 1900 ale ziarului „Universul”) și cum „nenea Anghelache
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
întotdeauna de trecut. - Istoria reală merge tot mai repede și, în multe privințe, ne “rupem” de trecut. Sau, dacă vorba e prea tare, trecutul devine, oricum, mai puțin semnificativ. - Ne despărțim de trecut... râzând, vorba lui Marx ? - Și râzând, și plângând. În istorie, întotdeauna s-a râs și s-a plâns. De fapt, asta e viața noastră. Râdem și plângem fără încetare. - Și de multe ori, în același timp. - Poate de cele mai multe ori. Acum, în legătură cu construcția europeană, este vizibilă dificultatea de
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
în multe privințe, ne “rupem” de trecut. Sau, dacă vorba e prea tare, trecutul devine, oricum, mai puțin semnificativ. - Ne despărțim de trecut... râzând, vorba lui Marx ? - Și râzând, și plângând. În istorie, întotdeauna s-a râs și s-a plâns. De fapt, asta e viața noastră. Râdem și plângem fără încetare. - Și de multe ori, în același timp. - Poate de cele mai multe ori. Acum, în legătură cu construcția europeană, este vizibilă dificultatea de a așeza Europa pe anumite baze istorice. Nu că bazele
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
vorba e prea tare, trecutul devine, oricum, mai puțin semnificativ. - Ne despărțim de trecut... râzând, vorba lui Marx ? - Și râzând, și plângând. În istorie, întotdeauna s-a râs și s-a plâns. De fapt, asta e viața noastră. Râdem și plângem fără încetare. - Și de multe ori, în același timp. - Poate de cele mai multe ori. Acum, în legătură cu construcția europeană, este vizibilă dificultatea de a așeza Europa pe anumite baze istorice. Nu că bazele acestea nu ar exista, dar sunt mai greu de
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
Un spectacol plin de inedit, cu o provocatoare dinamică interioară. Păcat că - spre deosebire de recitalul recent de la ArCuB - la Viena a absentat vocalista Maria Răducanu, ale cărei cântări pe românește ar fi „dat bine” în context. La fel m-aș putea plânge însă și de lipsa fabuloaselor tapiserii percusive create de Corneliu Stroe pe fundalul poemelor mele, pe când amândoi făceam parte alături de Tavitian din grupul de jazz-poetry Jazzographics... Dacă Mircea Tiberian știe să-și atragă companionii spre România, Nicolas Simion reușește să
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
București, de câteva ori, de-a lungul secolului al XX-lea. Trebuie, de asemenea, remarcată expresivitatea titlurilor unor capitole: “Orașul scandalurilor”, “Orașul reculegerii”, “Orașul lui Ceaușescu”, “Orașul sau chestiunea de fond: orașul pe care îl părăsești, orașul pe care îl plângi”, “Bucureștii naționali și cosmopoliți”, “Orașul care se arată”, “Orașul în război”. În aceste titluri uneori metaforice se întrevede bogăția trecutului capitalei, a istoriei sale foarte frământate. Una dintre calitățile principale ale cărții constă în trăirea personală a autorului, în mărturia
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
de website, de baza de date, de Fundația României literare, de administrație. La un moment dat, l-am regăsit brusc slăbit, subțiat. Auzisem că fusese bolnav, însă nu dădusem atenție veștii. Deși ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret și de devotat muncii lui de plan secund, complet anonime, dacă s-ar fi putut. Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale românești de după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
scărmănat ca lumea, că s-au și prezentat să-și depună pixurile! Adică să se declare învinși!” În această lume pervertită, orice simbol poate fi repede convertit în contrariul său. Ca dovadă, unii lideri P.S.D. au luat-o înaintea ziariștilor, plângându-se demagogic că agresiunile la care e supusă presa sunt nimic pe lângă ce au de suferit bieții de ei! Dacă tot s-au deplasat la sediul P.S.D. din Timișoara, ziariștii ar fi trebuit s-o facă mai pe înțelesul puterii
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
unui autor consacrat, romancier, care a dat lovitura cu cartea asta. S-a întîlnit la Tîrg cu scriitorul cutare - omul, cam nevorbit, cum sînt mulți autori autohtoni în ultimii ani, i-a spus totuși cîteva lucruri memorabile. Apoi mi se plînge că nici la Romexpo, ditamai clădirea, nu mergea aerul condiționat și se făcea după-amiaza o căldură de-ți venea să te dezbraci de toate alea. Plus că lipsea aerul, dar altminteri impresie excelentă, chiar dacă și la Gaudeamus lucrurile sînt amestecate
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
la întîlnirea cu pensionarii din Timișoara ar fi spus „Să nu-mi spuneți să pensiile sînt mici fiindcă știu.” Ceea ce sună cu totul altfel decît invitația cinică: „Să nu-mi spuneți că pensiile sînt mici!” despre care dl Năstase se plînge că i-ar fi fost atribuită cu rea intenție. Poate că așa o fi, totuși nu ne putem decît minuna că atîtea ziare l-au citat trunchiat pe premier. * Nici n-am apucat să deplîngem bine situația de la secția română
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
cu halebarde l-a făcut să piardă o eclipsă de lună. Iar vociferările Ordinului Regal Ereditar al Piticilor l-au silit să se refugieze în partea din spate a galeriei unchiului Charlie. - Cei de la Folies Bergères organizează un concurs, se plînse el. O aleg pe amanta regelui. Unchiule Charlie, cînd eram tînăr și ceilalți așteptau să mă vadă în acțiune, m-am conformat obiceiului național, chit că era un lucru costisitor și, după o vreme, plicticos. Dar acum... știi că au
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
O să descoperi că miniștrii de calibru sînt foarte fermi în chestiunea amantei, zise unchiul Charlie. Ia închipuie-ți - ar fi ca și cum ai merge pe stradă fără haine. Națiunea franceză n-ar tolera așa ceva. - Nu mai am strop de intimitate, se plînse Pépin. Nici n-am fost încoronat și-am ajuns să nu mai am o secundă de liniște. Cît despre dumneata, trebuie să spun că nu prea îți iei în serios obligațiile ereditare. Mi s-a semnalat că ai dat la
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
de așteptat, Madame abordă schimbarea propriului statut cu realism și vigoare. Pentru ea, totul semăna cu mutarea dintr-un apartament în altul - la o scară mai mare, de acord, dar cu aceleași probleme. Prin urmare, Madame alcătui liste. Și se plînse că soțul ei nu-și privea îndatoririle cu seriozitatea cuvenită. - Te tot fîțîi prin casă, îi zise ea, cînd oricine își dă seama că sînt o groază de lucruri de făcut. - Știu, răspunde Pépin pe tonul care îi dădea de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
duce direct la toaletă localului unde o negresa psalmodiază Purvotservis, msieuI, cinci cenți, ce vremuri ieftine, eu voi da aproape un Euro... Mircea Iorgulescu mi-a adus în dar Elogiul bătrâneții al lui Hermann Hesse. Delicatețea criticului mă încântă. Mă plâng lui că, în urmă cu o zi, vizitând a doua oară biserică de alături unde zace Descartes, si întrebând pe un enoriaș dacă nu au vreun text despre locul lui de veci, acesta îmi răspunsese indiferent, cu o ironie greu
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
nici mort nu-l iartă! În schimb, despre toți sfinții mărunți din lume, afișe cu duiumul. Despre Descartes, nimic. Nici macar Cogito ergo sum. Baza. Biserică nu se complică. Pe ea nu o preocupă decât proslăvirile aduse celui de Sus... Mă plâng, așadar, confratelui român, față de un asemenea afront adus spiritului uman și îi propun că, după Leș deux magots, să ne ducem amândoi la biserica din vecinătate să facem acolo reparația cuvenită, să aprindem câte o lumânare la Saint Germain de
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși apare chiar în construcții în care nu mai
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
compensate se dau pe sub mână de trei ori, învârtiți-le feciori! - Ce faci, frate? îl întreb. Te bagi în Etno? Precis că iar ai tras o ambrozie de Bistrița... Nu mă aude. Continuă: - ... Ia uite la piele-ososul ăla cum se plânge reporterului Tv că statul nu-l ajută, că nu-i dă, că nu-i face... Adică ar vrea ca Domnul Năstase cu Dom’ Iliescu să-i facă arăturile de toamnă? sau îl vrea pe Domnul Ilie Sârbu în funcția de
„Anathema, sit!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13390_a_14715]
-
să-i mulțumim din inimă dlui Năstase că ne scoate din iarnă. Rar i-a fost dat Cronicarului să citească asemenea inepții doct formulate, potrivit principiului așezării carului înaintea boilor - nici o aluzie! În treacăt fie zis, dacă astăzi Bulgaria se plînge că e pusă în aceeași oală cu România, supărîndu-l pe premierul Năstase, e pentru că vecinii noștri de peste Dunăre, care au de anul trecut economie de piață funcțională cu certificat, și-au făcut socoteli de viitor mai îndepărtat, acceptînd să le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
și din orgoliu, considerându-se ca făcând parte din elita urbană, iar din acest punct de vedere, intelectual vorbind, nu e bine să știe lumea. Poate fi chiar compromițător, fiindcă acolo se petrec drame sociale, iar omul simte nevoia să plângă (că n-are bani pentru cheltuielile comune, pentru pâine, haine, rechizite școlare etc., etc., etc...) și o face pe furiș, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei plâng în grup, cu nerușinare; în această
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
sociale, iar omul simte nevoia să plângă (că n-are bani pentru cheltuielile comune, pentru pâine, haine, rechizite școlare etc., etc., etc...) și o face pe furiș, ascuns pe unde poate pentru a nu fi penibil. Mai rar, membrii familiei plâng în grup, cu nerușinare; în această situație, de regulă, cina devine un fel de pelerinaj la Mecca: ai casei trec rapid pe lângă masa din bucătărie făcându-și cruce când îi văd goliciunea, în timp ce FMI-ul cere strângerea șurubului, iar domnul
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
nu mă rade spune: Nu trăim decît o singură dată. Trebuie să mă gîndesc la viitor. Vreau să fiu înhumat sau incinerat? Cine o să capete boarfele mele, rufele, pantofii? Ce îi spun muștei la despărțire? Oare o să mai pot să plîng? Cînd am plîns? Mama a spus: Cînd ai venit pe lume. O dată am plîns din cauza unei femei. Femeia era mama. Am plîns pentru că ea a plîns. De ce a plîns nu știu. Mi se pare normal să mai plîng o dată la
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
spune: Nu trăim decît o singură dată. Trebuie să mă gîndesc la viitor. Vreau să fiu înhumat sau incinerat? Cine o să capete boarfele mele, rufele, pantofii? Ce îi spun muștei la despărțire? Oare o să mai pot să plîng? Cînd am plîns? Mama a spus: Cînd ai venit pe lume. O dată am plîns din cauza unei femei. Femeia era mama. Am plîns pentru că ea a plîns. De ce a plîns nu știu. Mi se pare normal să mai plîng o dată la sfîrșit, pentru că nu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
la viitor. Vreau să fiu înhumat sau incinerat? Cine o să capete boarfele mele, rufele, pantofii? Ce îi spun muștei la despărțire? Oare o să mai pot să plîng? Cînd am plîns? Mama a spus: Cînd ai venit pe lume. O dată am plîns din cauza unei femei. Femeia era mama. Am plîns pentru că ea a plîns. De ce a plîns nu știu. Mi se pare normal să mai plîng o dată la sfîrșit, pentru că nu mai pot să mă uit la tavan. Alaltăieri sau ieri au
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]